3

Nevoia de feedback onest

Scris de Marius Stan
pe 1 September 2010

Se da urmatoarea situatie: mergi la un curs si la final trainerul iti cere sa completezi o “nota de feedback”. Sa-ti spui parerea despre el, despre modul in care s-a comportat si notiunile pe care le-a expus.

Context: mediu corporatist.
Cerinta: fii sincer in ceea ce completezi pe foaie.
Intrebarea mea: poti?

Motive de dat inapoi

Am avut recent discutii interesante pe aceasta tema cu o persoana ce se ocupa de organizarea unor astfel de evenimente. Inteleg (si consider laudabila) intentia de a scoate onestitatea la iveala – insa realist vorbind, in orice mediu corporatist din orice parte a lumii acest lucru e greu de realizat, indiferent ca e vorba de un simplu training sau de ceva mai complex, din multe motive ce tin de un mod invechit (si distructiv) de a privi organizatia, munca, instruirea, oamenii, viata insasi – si despre care am mai vorbit la inceputul anului.

Insa strict pe parte de training, e normal intr-un fel ca feedbackul sa fie “catre maxim” pe foaie. Iata cateva motive: din comoditate, din “jena” fata de trainer (poate doar daca acesta a fost extrem de “insipid” sa fie altfel situatia), din teama ca cineva ar putea observa ca “te-ai plans” si sa nu ai probleme mai incolo (chiar daca formularele in principiu sunt anonime).

Toate acestea, din cauza motivului principal: lipsa libertatii de exprimare. Si nu vorbim de cea “clamata” – care este, in teorie, o libertate deplina, ci de cea perceputa, simtita in forul interior de catre cursantul angajat al companiei.

Lipsa perceptiei libertatii il face pe om sa nu fie dispus sa ofere un feedback corect cu privire la orice. Chiar daca asta, in principiu, e in dezavantajul sau.

Cointeresarea

Intrebarea e cum pot fi oameni cointeresati sa dea cu adevarat feedback onest, ca sa fie de ajutor in procesul de instruire. Aici e esenta – cum faci asta? Omul poate ca nu reuseste sa isi schimbe singur comportamentul. Cum ii influentezi valorile si credintele astfel incat sa se puna “pe o cale constructiva” referitor la “a da feedback”?

El are nevoie sa simta, cu binele, ca o oferi feedback onest e in interesul lui – si aici e destul de dificil. Iar asta intrucat el percepe si trainingul in contextul mai larg al muncii sale, si destul de putini sunt multumiti cu asta. Iar nemultumirea generala (din munca, familia sau viata sa) se rasfrange inconstient si la curs… si tot asa… un cerc vicios. Poate fi el rupt?

Bineinteles. Insa asta ne readuce la cauza esentiala a tuturor disfunctiilor din viata unui om, unei comunitati, unei corporatii, unui guvern, unei planete intregi: nivelul de constiinta. Cand lucrezi cu prioritate la asta, solutiile pentru orice apar din senin. Cand ignori aceasta cauza fundamentala problemele persista… cea mai mica dintre ele fiind, pentru o companie, lipsa de feedback onest a angajatilor.

Sa ne adaptam

Insa daca, din inconstienta, compania nu doreste sa ia in considerare ideea de mai sus, atunci e nevoie ca trainerul sa stie sa perceapa singur feedbackul. Nu poti sta la mana participantului daca acesta nu se poate schimba atat de repede precum doresti. Te adaptezi tu la situatie.

In mod normal trainerul nu ar trebui sa aiba nevoie de feedback scris. Iti poti da seama imediat in timpul cursului ce persoane rezoneaza, se implica, cine e plictisit sau venit doar pentru ca l-a trimis seful etc. Bine, asta e mai usor la cursurile deschise (ne-corporatiste) in care omul vine de buna voie, nu pentru ca are un interes “de serviciu”.

La cursurile la care am participat (deschise) putine au cerut feedback – pur si simplu nu e nevoie, cum spuneam trainerul simte, sesizeaza imediat cum a mers si ce are de facut. Insa in mediul corporatist, unde nu prea poti avea libertate de exprimare ca trainer (in sensul ca trebuie sa te adaptezi cu un anumit limbaj la anumite categorii de persoane, realist vorbind nu extrem de interesate, sa urmezi un anumit tipar etc) fedbackul poate fi necesar. Din pacate, nefiind “extrem de corect”, mai greu cu “imbunatatirea”…

Propunerea mea este ca trainerii sa se “antreneze” sa simta singuri feedbackul real (indiferent de cel scris) si apoi sa ia masuri. Degeaba primesti numai note aproape de maxim daca in timpul cursului ii vezi pe oameni fara chef, neimplicati. Si, fara nicio gluma, ar fi indicat sa urmareasca serialele “Lie to Me” si “The Mentalist” si sa se inspire…

Comunicare • Comunicare si persuasiune • Motivare • Optimizare personala • Spiritualitate • Spiritualitate si energie
 
9

Te motiveaza placerea sau durerea?

Scris de Iulia Bertea
pe 24 August 2010

Desi in domeniul dezvoltarii personale se pune foarte mult accent pe a gandi si a-ti formula obiectivele in mod pozitiv, de multe ori se trece cu vederea faptul ca oamenii sunt motivati atat de obtinerea placerii (+), cat si de evitarea durerii (-).

Daca te uiti in jurul tau, vei observa ca unii oamenii spun “Imi doresc sa slabesc ca sa am mai mult succes la femei” (+), iar altii “Imi doresc sa slabesc ca sa nu ma mai respinga toate femeile” (-). Unii spun “Vreau sa am succes cu acest proiect ca sa fiu sigur ca imi pastrez slujba” (+), iar altii “Vreau sa termin cu bine acest proiect ca sa nu fiu dat afara” (-)… si exemplele pot continua. Fiind eu insami o persoana motivata mai degraba de evitarea durerii decat de obtinerea placerii, m-am intrebat deseori cum se poate impaca o astfel de structura interioara cu filozofia gandirii pozitive.

Cel mai important lucru pe care l-am inteles este ca, daca ne gandim la Legea Polaritatii, pozitivul si negativul sunt in esenta doua manifestari ale aceluiasi concept. Orice dorinta (“Vreau sa-mi gasesc jumatatea” ) ascunde in acelasi timp o teama (“O sa mor singura, devorata de doi lupi alsacieni”, cum scria Bridget Jones in jurnalul sau :) ) si invers (“Ma tem sa nu raman somer” inseamna si “Imi doresc sa am un venit constant si un trai bun”).

Evident, oamenilor de la polul (+) le vine mult mai usor si natural sa fie relaxati (non-atasati), sa-si exprime obiectivele si cererile in termeni pozitivi, sa vizualizeze clar rezultatele dorite etc. Insa si daca esti genul de persoana atrasa mai mult de polul (-), nu e totul pierdut! Este nevoie doar sa faci un mic efort suplimentar ca sa “traduci” modul tau de gandire intr-unul concentrat pe placere, nu pe durere.

De la (-) la (+)

Cu vointa si exercitiu, te poti educa sa-ti exprimi dorinta, nu teama. De cate ori te surprinzi gandind sau spunand “vreau cutare lucru ca sa evit…”, reformuleaza imediat “vreau cutare lucru ca sa obtin…”. In timp, poti transforma acest lucru in obisnuinta. Si nu uita ca Legea Atractiei functioneaza automat in ambele directii!

Daca tot vorbim de experiente negative pe care le-ai putea atrage gandindu-te mai mult la durere decat la placere, un alt mod de a utiliza motivatia negativa in favoarea ta este tehnica “worst case scenario” – sa te gandesti in mod deliberat la tot ce s-ar putea intampla mai rau daca nu faci un anumit lucru.

Iti amintesti reclama la chipsuri care spunea cam asa: “Daca nu cumperi punga cu chipsuri unde poti castiga 2000 de euro, o va cumpara rivala ta cea blonda care il place pe iubitul tau, va castiga banii, isi va pune silicoane, iti va fura iubitul si tu vei ramane singura”?

Pune in scenariu orice temere a ta, oricat ar parea de exagerata. Ce se va intampla daca nu termini la timp proiectul? Este posibil sa fii dat afara, sa ramai fara niciun venit, sa te paraseasca nevasta si sa ajungi sa lucrezi pe un vas chinezesc unde se fabrica ilegal posete?

Ei bine, dupa un astfel de scenariu nu pot exista decat doua rezultate: fie vei intelege ca este cazul sa te ridici de pe canapea si sa te apuci urgent de treaba pe care o tot amani, fie vei zambi si vei realiza ca temerile tale nu au niciun temei real, astfel incat te vei putea relaxa, sau, dupa caz, iti vei reseta obiectivul. In ambele cazuri, strategia de evitare a durerii va da rezultate pozitive.

De ce (-) salveaza de multe ori situatia

Nu in ultimul rand, ceea ce am invatat este ca nu are rost sa negi si sa te lupti cu inclinatia ta naturala. Se spune ca “what you resist, persists” (cu cat rezisti / te impotrivesti, cu atat problema persista).

Mai degraba alege sa faci un avantaj din asta: oamenii care sunt motivati de evitarea durerii sunt excelenti anticipatori. Atunci cand optimistii incurabili (orientati spre obtinerea placerii) prezinta cu entuziasm un proiect nou la care vad doar avantajele, cei orientati spre evitarea durerii sunt capabili sa vada toate problemele care ar putea aparea si toate amanuntele care ar putea merge prost.

Daca faci parte din categoria (-), cu putina diplomatie si fara a fi carcotasul de serviciu care vede numai partea goala a paharului, te poti pozitiona in echipa sau in grupul de prieteni drept omul care reuseste intotdeauna sa salveze o gramada de timp, efort si bani prin anticiparea si semnalizarea corecta a problemelor la care nu s-a gandit nimeni. Prin urmare, vei fi vazut ca un profesionist care trebuie consultat neaparat si a carui opinie conteaza.

Intrucat nu mi-am propus sa abordez exhaustiv subiectul motivatiei negative, va las acum pe voi sa raspundeti: din ce categorie faceti parte si cum va descurcati daca sunteti orientati mai mult spre evitarea durerii?

Inteligenta emotionala • Motivare • Optimizare psihologica
 
Articole precedente