Schimba lumea

Connect-ul din Bucuresti de la inceputul acestei luni a propus o tema indrazneata “Schimba lumea in 3 pasi”. Participantii au fost grupati in 3 echipe cu sarcina de a prezenta o idee de impact prin care lumea sa devina un loc mai bun, eu si Raluca, organizatoarea Connect, urmand a face parte din micul juriu care sa decida “castigatorii”. (Nu a fost sa fim 3, precum in juriul marilor concursuri “Romanii au talent” sau “X Factor”, dar ne-am descurcat ).

Ca la orice intrecere care se respecta , decizia finala a fost una dificila. Fiecare idee avand partile ei tari si fiind in egala masura importanta, am mers pana la urma pe calea de mijloc. Echipa nr. 1 a prezentat o idee cu accent pe aspectul teoretic si filozofic (de la schimbarea individuala catre cea globala). Echipa nr. 3 a venit cu aspectul practic (o inventie deosebita in tehnologie). Am ales echipa nr. 2 care le-a imbinat in egala masura: lantul uman de cadouri.

Da mai departe

Ideea nu este in esenta noua, avand legatura cu filmul Pay it forward. Imbucurator este ca miscarea a inceput si la noi. Destul de timid, insa putem face fiecare ceva pentru a o duce mai departe. (Si sper ca echipa nr. 2, daca citeste aceste randuri, sa fi inceput deja, demonstrand ca a meritat sa castige! )

Un exemplu extraordinar al unui lant de cadouri l-am vazut in acest video plin de inspiratie numit Kindness Boomerang. Un act binevoitor al cuiva se intoarce catre el, dupa ce a trecut prin mai multe persoane. Si nu pentru ca asa a intentionat el, ci pentru ca o Forta mai inalta a decis astfel, fiind lege.

Lantul reconectarii

Daca suntem cu totii Una, asa cum inteleptii din vechime ne-au transmis iar noi acum ne trezim la aceasta realitate, atunci ceea ce oferi altuia iti oferi de fapt tie. Exact ca in clipul de mai sus, printr-un lant de intamplari aparent fara legatura, dar unite invizibil de “ceva”, dobandesti ceea ce daruiesti.

Si cel mai de pret lucru pe care il putem oferi este iubirea, esenta sufletului nostru. Dar cum sa o daruiesti fara s-o gasesti in tine? Si cum sa o gasesti pana nu ai iertat totul? Si cum sa ierti pana nu iti accepti viata asa cum este? Si cum sa accepti pana nu incepi sa traiesti in adevar si sa fii tu insuti?

E un lant de cadouri ale vietii prin care te reconectezi la viata. Adevar, acceptare, iertare, iubire – daruri de nepretuit ale existentei prin care fiecare suntem condusi pe “calea de mijloc”. O cale diferita pentru fiecare, evident… dar e important sa stim ca destinatia este aceeasi.

Iubirea se intoarce intotdeauna… de fapt, intotdeauna vei fi inconjurat de ea.

Kindness Boomerang

Priviti clipul video si dati mai departe:

Nu vezi clipul de mai sus direct in RSS sau email? Click aici pentru a-l vedea in articol.

In viata nu numai ca mi-am creat nenumarate povesti dar am ajuns si sa le traiesc. Ca doar stiti bine ca de ceea ce va este frica nu scapati. De unde vin aceste povesti? Cum le cream? Care este mecanismul pe care se bazeaza ele si mai ales cum ne tratam?

Sa va spun ce fac eu. Neale Donald Walsch mi-a dat o noua perspectiva asupra modului in care eu gestionam schimbarea pentru ca scenarita la mine intervenea in momentul in care eram “speriata” de ceea ce urma sa se intample si nu “controlam” situatia. Orice iesire din zona de confort avea si scenariul de rigoare. Tot acest scenariu era creat de minte, o minte care se agata ca eu sa raman intr-o zona confortabila sau o frica care ma indemna sa gasesc tot felul de justificari, scuze pentru a crea o poveste care de fapt era o realitate distorsionata.

Asteptari

Avand acea poveste in minte, ne cream anumite asteptari, iar asteptarile aduc doar nefericire. Spre exemplu, esti nemultumit de relatia ta cu seful si crezi ca seful tau are ceva cu tine si aici poti sa “tricotezi” 1001 de motive.

Faci un scenariu apoi, scenariu prin care il testezi pe seful tau daca are sau nu ceva cu tine. Ii pui “capcane” la care de cele mai multe ori nu reactioneaza, asta pentru ca tu te bazezi pe o realitate distorsionata. Insa daca vei continua in aceasta poveste seful tau chiar va avea ceva cu tine, si pe buna dreptate.

Si tu vei ajunge la concluzia: AHA, stiam eu, simteam eu! Adevarul gol golut este ca tu ai creat toata aceasta situatie.

Responsabilitate

Ne place sa traim intr-o realitate distorsionata pentru ca ne este frica sa vedem adevarata realitate, pentru ca ne este teama sa ne asumam responsabilitatea asupra propriei vieti, pentru ca avem pe cine sa dam vina.

Vrem sa traim, vrem sa fim prezenti dar cu toate astea traim in povestile noastre si in realitati distorsionate, fabricate de mintea noastra. Pornim de aici si avem asteptari de genul: sa ne dam seama ce vrem de la viata, sa ne identificam misiunea pe lumea asta, sa avem relatie dorita, sa fim prezenti etc. Pai n-ai cum daca nu te tratezi de scenarita si incetezi sa te mai minti. E ca si cum vrei sa vrei sa cresti o floare dupa ce i-ai rupt radacinile.

Cum ne trezim?

Ok… ma puteti intreba cum ne tratam? Ia un eveniment din viata ta si fii constient de datele si informatiile concrete pe care le ai legat de acel eveniment. Nu inflori si nu mai adauga nimic de la tine.

Ce gandesti despre acel eveniment sau situatie? Ups… aici ai multa libertate. Asterne toate acele ganduri pe hartie, lasa-le sa curga. Cum te fac sa te simti acele ganduri? Ce emotii traiesti? Ei… acum intreaba-te cum ar fi viata ta daca ai schimba acele ganduri? S-ar schimba ceva?

La unele vei putea renunta, pe altele le vei putea modifica. Acum ca ai facut asta, se schimba cumva emotiile pe care le traiesti? OK, sa zicem ca se schimba insa simti in continuare, de exemplu, frustrare. In loc sa continui sa alimentezi cu ganduri acea frustrare, ce actiuni ai putea lua astfel incat sa schimbi acea stare? De exemplu sa discuti cu persoana implicata. Ce ai putea face concret?

Intotdeauna implica si sufletul care iti va da o alta perspectiva asupra situatiei, ceea ce mintea nu poate face. Ca sa iti asculti sufletul e important sa iti pui mintea pe silent mode.

Ei bine, acum in ce realitate traiesti? Mai e nevoie sa faci scenarii? Evident ca ai nevoie de practica si mai ales sa fii prezent dar cu timpul iti vei crea o viata minunata.

Iar pentru cine doreste mai mult, in final ii invit pe cei care doresc sa lucram impreuna si sa beneficieze de coaching online sa ma contacteze la delia.muresan@schimbarepozitiva.ro. Va astept!

Si vremea de afara imi aduce aminte de 2010 cand a inceput povestea Empower Connect…

Ma cunosteam cu Ionut (Ciurea) de mai bine de un an cand am lucrat impreuna (la distanta ) pe un proiect international online sub patronajul lui Brian Tracy. Nu ne-am vazut niciodata in acea perioada si chiar si asa am lucrat foarte bine impreuna.

Stateam de vorba despre Empower care, la vremea aceea, era un proiect exclusiv online. Era un blog colectiv cu vizibilitate foarte buna si aprecieri pe masura. Am prins de la Ionut viziunea ca Empower are ca tel sa faca din educatia continua un suport accesibil pentru oricine doreste sa faca “next step” si nu conteaza unde este acum, conteaza unde vrea sa ajunga.

M-a prins imediat, cu atat mai mult cu cat era diferit de ce vazusem pana atunci: seminarii, webinarii, training-uri, carti, filme… Lipsea totusi ceva: intalnirea directa, interactiunea oamenilor!

Interactiunea

Incet incet am inceput sa definim tot mai clar ce ne dorim si cum putem atinge imaginea pe care o aveam in minte. Asa am ajuns la decizia de a pune totul in format de Organizatie Non Guvernamentala (ONG).

Primeam din toate colturile tarii comentarii la articolele zilnice pe site, vedeam ca abonatii simt nevoia unei interactiuni dincolo de internet. La acea ora (si chiar si acum) nu existau statistici clare cu privire la piata de dezvoltare personala din orasele Romaniei, nu stiam ce se intampla daca vrem sa trecem si in offline.

Oamenii si resursele

Evident, au aparut intrebari: Cum sa punem oamenii potriviti la locul potrivit? Vom avea resurse sa gestionam o dezvoltare nationala? Cum selectam oamenii? Cum facem formatul?

Am continuat sa analizam comportamentele naturale ale oamenilor: ca sa ai o relatie consistenta, mai inainte trebuie sa te intalnesti, sa vezi, sa simti, sa anticipezi, sa-ti faci planuri, sa te joci, sa produci rezultate.

O intalnire Empower Connect in Cluj, vara 2010

Tu unde te intalnesti cu prietenii?

Ce faci, cum te simti cand esti alaturi de oamenii dragi? Raspunsurile la aceste intrebari au dus la crearea formatului Connect: intalniri intre oameni care au preocupari comune (dar care nu se cunosc) intr-un spatiu informal, prietenesc, fara a avea nevoie de resurse.

Toate bune si frumoase, dar am descoperit ca eu si Ionut aveam o situatie de incongruenta: lucram de aproape 2 ani fara sa ne fi intalnit vreodata. Adica, ne doream sa punem la un loc oameni si oportunitati, fara ca noi sa fi facut asta.

Iarna… frig… zapada pe strada… toate motivele sa treci cu vederea acest amanunt. Si totusi, am pus gaz in masina, am facut 300 de km ca sa ne intalnim la magazinul Unirea din Bucuresti.

Asa ca primul Empower Connect a fost facut de noi pentru noi si e excelent sa vedem astazi cati oameni se conecteaza la acest format!

Atunci cand furtuna se potoli, la fel de repede precum se si pornise, apa se domoli si se retrase. Acum plaja era o imensa intindere de noroi unde se zvarcoleau in agonie mii si mii de stele marine. Erau atat de multe incat plaja parea ca devenise rozalie.

Stelutele de mare erau aproape nemiscate. Trageau sa moara.

In multime, tinut de mana de tatal sau, era si un copil care privea cu ochii plini de tristete micutele stele de mare. Cu totii se uitau si nimeni nu facea nimic. Dintr-o data, copilul lasa mana tatalui sau, isi scoase incaltamintea si fugi pe plaja. Se apleca si culese cu manutele sale trei stelute de mare. Apoi, luand-o la fuga, le duse in apa. Dupa aceea, se intoarse inapoi si repeta operatiunea.

De pe parapet, un om striga spre el:
- Dar ce faci, baiete?
- Arunc in apa stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plaja, raspunse copilul fara a se opri din fuga.
- Dar pe plaja asta sunt mii si mii de stele de mare: cu siguranþa nu ai sa poti sa le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai striga barbatul. Ca sa nu mai spunem ca la fel se intampla pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poti schimba lucrurile!

Copilul zambi, se apleca iar si mai culese o stea de mare si, aruncand-o in apa raspunse:
- Iata ca am schimbat lucrurile pentru aceasta.

Barbatul ramase o clipa mut, apoi se apleca, isi scoase pantofii si sosetele si cobori si el pe plaja. Incepu sa adune stele de mare si sa le arunce in apa. O clipa mai tarziu coborara inca doua fete si astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine in apa. Dupa alte cateva minute erau cincizeci, apoi o suta, doua sute, mii de persoane care aruncau stele de mare in apa.

Si astfel au fost salvate toate.

Povestea este scrisa de Bruno Ferrero.

Se spune despre aceasta pasare mitica faptul ca, atunci cand viata ii e pe terminate, ea isi simte sfarsitul: isi face un cuib din plante aromatice si tamaie, da foc apoi cuibului, se intinde, arzand odata cu cuibul, iar din cenusa sa se formeaza o alta pasare. Noua pasare o ingroapa pe cea precedenta, punandu-i ramasitele intr-un invelis de smirna si tamaie in forma de ou si ducandu-le la sanctuarul din Heliopolis.

As vrea sa discutam si despre o alta fiinta fabuloasa, asemanatoare Phoenixului, din mitologia chineza. In opera anonima “Shan hai jing” (“Cartea muntilor si marilor”), ni se prezinta perechea de phoenicsi numita “fenghuang“: “feng” este masculul, iar “huang” este femela. Desi pereche, Phoenixul chinez este tratat ca o singura pasare, avand o semnificatie superioara si rang imperial.

Fenghuang este descrisa in enciclopedia chineza “Shou weng” (“Explicarea semnelor”) din secolul I e.n astfel: “fenghuang are cioc de cocos, gusa de randunica, gat de sarpe, pe trup desene ca de dragon, coada de peste; din fata arata ca o lebada, din spate ca un unicorn, iar spinarea pare de broasca testoasa. Aparitiile acestei pasari sunt foarte rare, iar orice aparitie a acesteia este semnul instaurarii unei paci magnifice in lumea subcelesta.”

O calatorie ciclica

Am ales sa scriu despre Phoenix pentru ca am convingerea ca viata e o calatorie ciclica, una care ne da sansa sa experimentam ambele capete ale drumului. Vom avea parte de fericire sau tristete, succes sau esec, iubire sau ura, bine sau rau. Vom avea adesea situatii in care lucrurile vor merge asa cum ne dorim si care apoi, la o clipire din ochi, se vor intoarce cu susu-n jos. Acestea vor fi momentele in care vom simti ca viata e greu de trait. Oricum, dupa ce durerea si intunecimea momentului trece, vine bucuria si lumina. Si, odata ce soarele e din nou pe cerul tau, vei incepe sa te intrebi: “Cum sa o iau de la capat?”

Cele 4 principii pentru a relua viata de la capat

Si totusi, sa o iei din nou de la capat nu e deloc greu daca stii cele 4 principii pentru a relua viata de la capat:

1. Acceptarea

Accepta ca viata nu e perfecta si niciodata nu va fi. Cand accepti imperfectiunile vietii, te vei astepta sa fie uneori si greu. In loc sa te plangi si sa te tanguiesti despre cat e de grea viata, concentreaza-te pe cum si de ce merita sa iti creezi o viata diferita. Nu uita ca, in viata, nu ceea ce ti se intampla e ceea ce defineste rezultatul traiului tau – e modul in care gestionezi ceea ce ti se intampla.

2. Invatarea

Partea plina a paharului gol atunci cand regresam sau cand esuam sunt lectiile pe care le invatam. Odata ce ai acceptat imperfectiunile vietii, vine timpul sa recunosti lectiile pe care le-ai invatat experimentand suferinta si perioadele grele. De ce? Pentru ca acestea vor fi intelepciunea pe care o vei duce cu tine in calatoria ta prin viata.

3. Planificarea

Viseaza si re-planifica. Dupa ce au esuat o data, majoritatea oamenilor isi pierd apetitul pentru a continua sa viseze din frica de a nu-si indeplini visele. Viseaza si re-planifica, asadar!

4. Mergi inainte!

Pastreaza-ti atitudinea pozitiva si nu uita sa multumesti pentru ce ai de multumit. Cand ii raspunzi vietii, acesta e un lucru pozitiv. Atunci cand esti reactiv, e ceva negativ. De fiecare data cand situatiile apar in viata ta, in special cele dificile, aminteste-ti ca ai mereu doua posibilitati: sa adopti o atitudine pozitiva sau una negativa (sa raspunzi sau sa fii reactiv).

Cea din urma te va duce la neliniste si frustrare, in timp ce raspunsul iti da perspectiva de a te ridica in picioare si a-ti relua drumul prin viata cu manecile suflecate.

Cea mai mare parte a vietii pare sa fie invatare si dezvoltare, cadere si ridicare, acceptare si mers inainte. Daca vrei sa ajungi departe, trebuie sa pornesti motorul si sa conduci!

Ai fost un fluturas, acum vine momentul sa te transformi in Phoenix. Sa te inveti, sa te dezveti si apoi sa te reinveti…

Mare ii fu mirarea cand se dovedi ca oul este din aur si se gandi ca Dumnezeu i-a pus mana in cap. Bucuros se duse acasa si a doua zi, cu strangere de inima, se duse sa vada ce gaseste in cuibar si, ce sa vezi… un alt ou de aur! Zi de zi se duce cu ochii inchisi si de fiecare data se minuneaza cand vede un nou ou de aur.

In scurt timp, taranul devine putred de bogat si odata cu averea ii cresc lacomia si nerabdarea.

I se pare ca dureaza prea mult de pe o zi pe alta si se hotaraste sa taie gaina, sa ia toate ouale deodata. Dar cand o spinteca nu gaseste nimic. Nici urma de oua de aur! De acum cine sa le mai faca?

Eficacitatea oualor de aur

O mare parte dintre oameni, privesc eficacitatea prin prisma paradigmei gainii cu ouale de aur: Cu cat produci mai mult, cu cat esti mai activ, cu atat esti mai eficace.

Totusi, eficacitatea reala depinde de doua lucruri: ce se produce si care este capacitatea de a produce. Daca una dintre variabile intra in dezechilibru dispare si cealalta.

In cazul tau, ce este gaina cu oua de aur? Afacerea, job-ul, masina, casa, abilitatile tale de a genera profit, clientii, personalul care lucreaza in echipa ta?

Alegem

Alegem in fiecare zi, constient sau nu, drumul pe care il vom urma. De aceea a fi prezent, aici si acum, atunci cand faci alegerile si mai ales a intelege ca nu esti singur, ca esti ghidat, e esential si ajungi sa vezi ca de fapt viata e simpla.

Viata e o curgere, e ceva natural, fara lupta, fara atatea zbateri si ingrijorari. Se poate, cu exercitiu, sa reusesti sa fii prezent, sa te abandonezi curgerii atunci cand iei decizii chiar daca nu stii “cum”. Nu e in grija noastra cum se aranjeaza lucrurile, ne putem dori dar nu avem toate datele si nici nu e necesar sa le avem. Exista o putere mai mare decat noi.. din ea venim si noi, din sursa divina si atunci cand recunoastem asta stim exact unde suntem, de ce suntem acolo si care e pasul urmator potrivit pentru noi.

Implinirea consta intr-o stare de pace deplina, o liniste in care iti auzi sufletul respirand curat si liber. Simti ca nu mai e nevoie de nimic altceva decat sa fii… pur si simplu. Implinirea nu consta in bifarea realizarilor tale personale si profesionale, in cate “lucruri” detii sau cu ce fel de persoane de inconjori.

Starile de bine sunt stari ce dureaza poate secunde, dar care iti umplu sufletul pentru o viata si pe care ti le vei reaminti mereu. Nu o sa poti explica niciodata starea aceea… e atat de intensa si personala incat o vei pastra adanc in sufletul tau.

Cat traim?

Vorbim mult, am ajuns cu totii experti si stim sa dam sfaturi, cu adevarat insa traim putin. Cati dintre noi nu ne-am trezit la sfarsitul anului si ne-am spus: ups… a mai trecut un an si eu nici nu stiu cum a trecut. Si degeaba stim… daca nu punem in practica ceea ce stim.

Am fost invatati ca trebuie sa “simtim” ca traim, sa ne zbatem, sa ne fie greu, sa luptam, sa fim in competitie. Totul trebuie sa fie intens, la turatie maxima si cat mai rapid. V-ati intrebat vreodata daca nu cumva acest mod de gandire nu ne-a dus ca azi o casnicie sa fie facuta foarte rapid si la o varsta frageda?! Totul sa fie “intens” si apoi totul sa se destrame la fel de rapid si de intens?! Exista o curgere in viata, a trai viata… a fi prezent inseamna a-ti recunoaste busola interioara si a o urma pur si simplu, fara intrebari, fara griji.

Ma las ghidata de busola mea interioara de ceva ani. Am ajuns intotdeauna exact acolo unde trebuia sa ajung, am fost supusa la lectii de viata datorita carora am evoluat, am luat decizii care din afara au parut nebunie curata dar care s-au dovedit cele mai inspirate decizii din viata mea. Actionez atunci cand simt si ma las ghidata. Este o practica dar merita invatata.

Ai tot ceea ce ai nevoie. Ce mai astepti?

Fa ceea ce simti si traieste ceea ce simti.

Alege in acest an, si nu numai, sa iti urmezi busola interioara, sa simti acele momente unice de implinire in care tot ceea ce conteaza e pacea din sufletul tau si conectarea cu sursa divina. Nu uita: a trai cu adevarat inseamna a fi in pace, nu a fi totul intens, greu si frustrant.

Si nu uita atunci cand esti prezent si lasi lucrurile sa curga orice dorinta potrivita pentru tine se va implini.

Iti doresc un an in care sa simti si sa traiesti cu adevarat implinirea!

Te-ai regasit vreodata in starea asta? E ca in filmele SF in care parca o raza de sus te lumineaza si pur si simplu stii ce sa faci. E o stare de inspiratie si de maxima productivitate.

Stai cu degetele pe tastatura si esti blocat… nu stii care e formula cea mai buna si nici nu prea te intereseaza. Cauti creionul de lemn preferat si te prefaci ca nu iti place ca-i de negasit. Cauti calimara cu cerneala, dar doar din priviri… iti aduci aminte ce bine era ieri cand ideile curgeau si totul mergea struna… si astazi, dupa 2 ore in fata laptopului, foaia e goala.

Te ridici si cauti culcusul unde ieri erai de neoprit, te asezi in aceeasi pozitie si parca apare din nou “raza”. Dupa cateva minute degetele danseaza iar pe tastatura si produci… te ridici de la birou si “raza” dispare.

Care este povestea ta?

Wow! Nu cred ca sunt unic, deci cu siguranta ai trecut prin asa ceva si vreau sa ne spui povestea ta.

Locul tau preferat e o canapea, e o masa cu scaun de lemn, e un hamac, e la bucatarie? Ce “accesorii” ai: un ceai sau un pahar de vin, o jucarie antistres sau blanita motanului. Si cum miroase acolo: e ceva care iti aduce aminte de cineva drag sau o lumanare parfumata?

Scrie-ne povestea ta la comentarii, poate avem locuri asemanatoare sau pur si simplu le dam si altora idei.

Astfel uitam ca adevaratele cadouri nu sunt materiale

Ceea ce oferim nu trebuie sa fie decat un simbol al unui dar mult mai mare care se ascunde dincolo de ceea ce se vede. Cadoul material este de fapt un ambalaj pentru adevaratul dar (dragoste, compasiune, prietenie, respect, etc) si atunci de ce sa punem asa de mare pret pe ambalaj? O strangere de mana, un zambet oferit cu drag, o imbratisare, o vorba calda, orice semn de afectiune e tot un simbol a ceva ce nu poate fi pretuit sau masurabil in termenii economici ai acestei lumi.

In realitate, motivul pentru care ne place atat de mult atmosfera sarbatorilor de iarna este bucuria de a ne lasa surprinsi. Ne plac surprizele pentru ca ne imaginam mereu ca ele sunt placute, uitand ca pentru a produce efecte, acestea trebuie sa fie in primul rand benefice.

Un om minunat pe nume Brother David Rastl spunea intr-una din conferintele sale: “Daca Dumnezeu ar avea un alt nume, acesta ar fi Surpriza”. Imi place sa cred acelasi lucru despre viata in sine. Daca viata noastra nu ar contine o farama de surpriza in ea, nu si-ar indeplini cu adevarat menirea. Chiar si atunci cand plantam o samanta in pamant, felul in care va arata planta cand va creste ramane inca o surpriza, deoarece nu exista nimic identic pe acest pamant.

Si pentru ca tot ne aflam la sfarsit de an, iti propun sa faci o revizuire a anului care tocmai a trecut si sa-ti notezi ce cadou de nepretuit in plan material ai primit pe parcursul anului, indiferent ca l-ai primit de la cineva anume sau de la viata.

Atentie, e vorba de un cadou surpriza, al carui continut nu l-ai stiut inainte, deci nu e obligatoriu sa fie neaparat ceva minunat, ci util. In mod paradoxal, si situatiile neplacute pe care le-ai experimentat pot fi cadouri pe care viata ti le-a facut tocmai pentru ca tu sa-ti inveti niste lectii si sa evoluezi. Chiar si un obstacol pe care l-am intampinat poate fi un cadou care ni s-a dat pentru a evolua, pentru a ne depasi conditia.

Sansa unui nou inceput

Prin urmare, in noul an acorda-ti sansa unui nou inceput, scriind intr-o scrisoare reala sau imaginara care este cadoul pe care ti-l doresti pentru acest an. Pastreaz-o intr-un loc special pentru a o citi la sfarsitul anului urmator si a observa ce ai cerut si ce ai primit.

Asemenea copiilor care, desi si-au exprimat dorintele in scrisori catre Mos Craciun, asteapta cu entuzisam si curiozitate cadoul de sub brad, tot asa, lasa-te surprins de cadoul pe care il vei primi, oricare ar fi acesta. Insa, chiar daca nu va fi ceea ce te-ai asteptat, nu uita sa multumesti pentru ceea ce ai invatat si mai ales pentru ceea ce ai devenit in urma acestui dar.

Pana atunci, te invit sa fii tu un Mos Craciun tot anul, sa oferi si sa-ti oferi cat mai multe daruri de iubire, pretuind mai mult ceea ce primesti, intuind mereu care este marele cadou ce se ascunde in spatele ambalajului primit.

Frumusetea tot timpul promite, dar nu ofera nimic.
— Simone Weil

De cele mai multe ori fiecare om, dar in mod special fiecare femeie, isi doreste sa fie frumoasa. De ce? De unde aceasta nevoie de a avea cele mai fine trasaturi, cea mai frumoasa privire, cel mai gratios corp? Oare din speranta ca ar avea alte oportunitati in viata?

Frumusetea fizica ne da un plus de incredere

Fiecare dintre noi stie ca trebuie sa arate altfel corpul nostru, dar niciodata nu ne gandim la ce ne-ar folosi asta. Oare ceilalti ar observa aceasta schimbare? Chiar ar fi atat de important pentru lumea care ne inconjoara?

Cu siguranta asta ne-ar aduce un plus de incredere si poate plecand de la convingerea interioara viata noastra ar lua o alta directie, aceea pe care ne o dorim. Si chiar asta se intampla in majoritatea cazurilor cand o persoana face efort sa isi corecteze un defect fizic. La fel ca diverse tratamente de infrumusetare, sportul ori interventiile chirurgicale, ca instrumente de corectie a unor defecte sunt acceptate pentru bucuria care o aduc. Orice ne aduce un plus de valoare in cazul imaginii personale este benefic.

Chipul perfect nu e o promisiune de fericire, ci o certitudine de dezastru

Ca un oservator pasiv marturisesc ca am cunoscut mai multe persoane frumoase, care la un moment dat s-au plans de rautatea oamenilor din jurul lor. Initial nu am constientizat asta, nici nu m-am gandit prea mult daca asa o fi. Primul gand care imi bloca ratiunea era: “uite are toate sansele, ce noroc”.

Dar peste ani am inteles ca totusi sa fii o persoana frumoasa este destul de dificil. In primul rand pentru ca frumusetea nu garanteaza fericirea absolut deloc, poate de multe ori chiar impiedica sa fie gasita. De ce? O persoana frumoasa intotdeauna iese in evidenta din multime si deseori cand nu este pregatita. De cele mai multe ori nu e un lucru bun, pentru ca in primul rand starneste invidia, de ce nu si antipatia (des intalnit in cazul femeilor).

Apoi mai e un factor: fetele frumoase uneori devin victime inca din adolescenta cand tentatiile sunt mari, experienta de viata zero si autoprotectia minima. Si fiind in “vizorul public” de fiecare data trebuie sa stii sa iti porti frumusetea cu demnitate, la nivelul asteptarilor celorlalti. Dar cum? Mai tarziu vor sti cum sa duca aceasta “misiune”, dar dupa un sir de experiente nu din cele mai placute. Asa se intampla ca oamenii care nu le vor folosi drept bijuterie, le vor pune sa platesca pentru propria lor uratenie… si poate nu pentru cea fizica neaparat, dar pentru acea sufleteasca cu siguranta!

Cand conteaza daca esti frumoasa

Este evident ca sunt meserii in care conteaza foarte mult frumusetea si la fel de adevarat e ca frumusetea te ajuta, iti mai da un punct in plus ca sa castigi “concursul”. Dar sa fim convinsi ca este suficient sa fii o persoana placuta, ingrijita si inteligenta pentru a-ti crea o viata frumoasa.

Intotdeauna am fost de parerea ca frumusetea se invata. Orice aptitudine dezvoltata din timp iti intra in reflex si simplifica modul de comportament corect mai tarziu. Cu siguranta, ca si altele, gustul estetic poate fi dezvoltat.

Si aici, fac o paranteza, tendintele sunt preluate din societatea in care crestem. Daca in jurul nostru nu vedem oameni ingrijiti, nu avem parte de curatenie si igiena la locul de invatamant sau munca, in locatiile publice sau chiar pe strada, daca zona in care locuim este poluata si murdara cum sa fim noi “frumosi”? Uneori, si cand avem alte idei si o educatie corespunzatoare, mediul ne acapareaza. De ce oare?

Stiu cu siguranta ca un om neingrijit nu poate fi frumos, asa ca haideti sa asimilam frumusetea. Iar pentru asta ar fi prioritar sa o redefinim.