Lecturoterapia, insemnatate si beneficii

Terapia prin lectura nu este practicata din pacate astazi intre metodele terapeutice de anvergura, insa cu siguranta nu aveti neaparat nevoie de o persoana specializata pentru a va putea bucura de acest tip revolutionar de metoda vindecatoare. Cu siguranta ati folosit aceasta metoda in mod inconstient pentru ca v-a creat o stare de liniste, profunzime a gandurilor si cateva emotii si trairi inexplicabile care v-au schimbat starea de spirit.

Medicamentul dintre paginile unei carti

S-a demonstrat de catre specialisti ca lecturoterapia ne poate vindeca de depresie, anxietate, fobii si stres. Aceasta terapie ne poate vindeca si de plictiseala, ne si relaxeaza cand grijile zilnice ne inunda total viata.

Mijloc de imbogatire al creativitatii, imaginatiei si limbajului

Lecturarea cartilor ii ajuta atat pe adulti, cat si pe copii sa isi imbogateasca imaginatia, creativitatea, limbajul si memoria. Odata deschisa o carte patrunde in noi toata acea esenta a acesteia care ne face mai puternici in vremurile grele pe care le traim astazi. O carte ne motiveaza sa incepem o noua zi.

Cartile ne ajuta sa ne dezvoltam Sinele

Prin aceasta noua terapie comunicarea cu noi insine si autocunoasterea sunt facilitate, ajutand la o mai usoara cunoastere a valorilor proprii, a sentimentelor si emotiilor care ne guverneaza gandurile. O carte ne ajuta sa ne limpezim gandurile cand alegem sa-i dam viata in mainile noastre.

Prin lecturarea acesteia vindecam acele rani sufletesti care pana acum nu si-au gasit leacul. Prin lecturoterapie ne putem bucura si de nenumaratele avantaje ale formarii personale si de imbogatirea cunostintelor. Este de altfel si un mijloc de expresie al sentimentelor, impresiilor si emotiilor personale.

Singuratatea vindecata cu ajutorul cartilor

Exista numeroase persoane care-si traiesc o buna parte a vietii in singuratate, fie dintr-o alegere proprie, fie pentru faptul ca nu se mai regasesc in mediul extern.

Si atunci ce alt mod ar fi mai placut decat acela in de a alege sa citim o carte, sa ne afundam gandurile intr-un univers care ne vindeca gandurile? O carte poate fi adesea tovarasa unei zile din viata, este un mod placut de a petrece cateva momente dintr-o saptamana. Astfel mintea si sufletul ne sunt recomfortate.

De la scriitor la cititor…

Adesea m-am gandit ca aceasta forma de comunicare scrisa a ideilor autorului, pot fi transformate prin perceptii si imaginatie de catre cititor si pot fi folosite de intregul sistem emotional uman. Gasim dincolo de paginile unei carti un univers extraordinar care ne fascineaza.

Lecturarea unei carti este si o forma de maturizare personala si a gandurilor noastre. Prin lecturoterapie vedem dincolo de ceea ce putem strabate cu ochiul liber.

Azi am vorbit liber in public, am citit o carte

Prin acest mijloc, care ne ajuta sa “vedem” ceea ce se ascunde dincolo de trupurile noastre, ne putem exprima liber sentimentele, in scris sau in fata celor din jur, ne indeamna si ne invata sa ne depasim timiditatea si celelalte complexe. Cu cat detinem mai multe informatii cu atat ne este mai usor sa vorbim in fata celorlalti si sa ne exprimam impresiile si opiniile.

Ai avut un moment de cumpana in viata? Cand trecem printr-un moment greu al vietii noastre, desi la inceput ne este greu sa facem acest lucru, putem depasi tristetea si apasarea acestui moment prin transpunerea in paginile unei carti.

Si noi la randul nostru putem scrie in jurnale sau putem scrie poezii, eseuri sau chiar carti, cu toate ca nu avem siguranta ca toate au sansa de a vedea lumina tiparului. Insa astfel ne ajutam sa ne putem autocunoaste, ne putem evalua cu trecerea timpului, astfel putandu-ne da seama ce anume ar trebui sa imbunatatim in vietile noastre si in relatiile cu ceilalti.

Uneori lecturarea unui jurnal ne produce sentimente dintre cele mai vaste, de la bucurie, la tristete, astfel suntem indemnati sa traim fiecare clipa a existentei noastre. Ne putem si amuza in timp ce rememoram perioade din viata noastra.

Cartea care ne aduce mai aproape de credinta

Lecturarea unei carti de rugaciuni ne aduce mai aproape de o vindecare profunda a problemelor noastre. Incercati acest lucru si va veti bucura de doua beneficii, atat acela al cartilor, cat si cel al credintei.

Lecturoterapia, medicamentul memoriei

Cum ne mai dezvoltam memoria si o mai antrenam pentru viata de zi cu zi daca nu mai citim? Ce povesti le vom mai spune celor mici si ce exemplu vom da pentru viitor daca noi nu mai deschidem sa lecturam macar cateva pagini intr-o zi, inainte de a merge pe plaiurile somnului? Aceasta este si un mijloc de apropiere si comunicare intre cel mic si parinte, bunic sau cel care alege sa-i fie tovaras in minunata lume a cartilor.

Citind, prindem sirul ideilor si astfel invatarea poate fi mult usurata pentru ca in acest fel, invatand cu drag, nefortati si constransi de anumite tipare stiintifice, putem retine mai mult si mai bine, pentru o perioada mai lunga de timp.

Cat de departe putem patrunde in lecturoterapie?

Este o intrebare pe care va marturisesc mi-am adresat-o si eu adesea, pentru ca din pacate, exista si anumite limite ale acestei terapii. Pentru ca la un moment dat s-ar putea sa ne transpunem atat de mult in lumea cartilor, atat de idealizata, incat sa ajungem sa excludem realitatea lumii inconjuratoare.

Granita acestei terapii se situeaza undeva la limita dintre real si imaginar. Astfel, daca vom schimba lumea reala cu cea imaginara, vom ajunge introvertiti, traind undeva intr-o lume special creata de noi, pentru noi, urmand ca “trezirea la realitate” sa cauzeze traume in mediul nostru psihic si social, in relatiile cu ceilalti.

Lecturoterapia vs. biblioterapia

Pana acum v-am prezentat beneficiile terapiei prin lectura, urmand ca acum sa va prezint si cealalta metoda psihoterapeutica, denumita biblioterapie, prin care pacientul este stimulat cu ajutorul brosurilor, pliantelor, cartilor de specialitate sa se informeze cu privile la o tulburare de care sufera.

Este un termen definit vag, in care persoana umana poarta denumirea de “pacient” si care se trateaza stiintific. Acum urmeaza sa decideti daca alegeti sa tratati sau sa preveniti o trauma…

Folositi lecturarea unei carti ca pe un prilej de relaxare, intr-o pauza de masa sau de munca, in momentul in care nu mai puteti face fata unei presiuni cotidiene, cand sunteti in autobuz, in tren sau cand sunteti in vacanta.

Lectutoterapia este ca un lichid ce curge prin sange, nu-l poti vedea, insa simti cum isi face efectul in sufletele si mintile noastre.

Acest articol este scris special pentru adolescenti si va fi publicat si in revista Liceului Nichita Stanescu din Bucuresti. Desi scris pentru adolescenti, articolul este la fel de util si pentru adulti!

Pe biroul meu de la serviciu se afla permanent acest citat:

Daca nu esti dispus sa gandesti, va trebui sa muncesti; cu cat gandesti mai putin, cu atat va trebui sa muncesti mai mult si cu atat mai putin vei fi platit.

In vremurile in care traim suntem literalmente bombardati cu informatie. Statisticile arata ca un om este expus zilnic la circa 600 de reclame (TV, radio, tiparituri, panouri, internet), la care se adauga e-mailurile, newsletterele, notificarile din retelele sociale, comentariile la bloguri etc.

Efectul este ca am devenit tot mai superficiali, ne plictisim repede in fata unui text lung fara poze si nu mai avem rabdare sa citim ceva de la un capat la altul si sa asimilam cunostintele la un nivel profund. Mai rau, viteza cu care se succed informatiile ne-a imprimat iluzia ca si rezultatele le putem obtine instant sau, in orice caz, foarte repede. Cu alte cuvinte: gandim putin, muncim putin si ne dorim… mult.

Ei bine, te rog sa nu cazi in aceasta capcana. Nu exista scurtatura catre succes!

Exerseaza

S-a demonstrat ca, pentru a stapani perfect o meserie sau o abilitate, este nevoie de 10.000 (zece mii) de ore de practica. Stadiul de maestru se reflecta apoi direct in nivelul de succes: de exemplu, pianistii care au 10.000 de ore de practica devin solisti recunoscuti international, cei cu 5-6.000 ore de practica sunt angajati de diverse orchestre filarmonice, iar cei cu 1-2.000 ore de practica lucreaza in baruri si puburi. Daca ti se pare ca asta contrazice citatul de la inceputul articolului, te inseli: vorbim de munca inteligenta, bine directionata, versus munca bruta, grea, cu valoare scazuta.

Studiaza, citeste si ia-ti examenele pe bune

Materiile de invatat, temele pentru acasa, bibliografia si examenele au si alt scop in afara de a te chinui. Ele te pregatesc pentru a face fata unui job (sau, de ce nu, unei afaceri proprii) si cerintelor sale: documentarea pentru un proiect, scrierea si prezentarea unui plan de afaceri, organizarea activitatilor astfel incat sa te incadrezi intr-un termen limita.

Daca iti lipsesc disciplina si deprinderea de a te mobiliza sa faci si lucrurile care nu-ti plac, vei afla mai tarziu, the hard way, ca in viata reala nu e bine sa-ti lasi restante, sa amani si sa faci totul in noaptea de dinaintea deadline-ului.

Fa diferenta intre creativitate si smecherie

Este o mare diferenta intre atitudinea optimista “ma pot descurca in orice situatie” si cea de tip “las’ ca ma descurc eu la fata locului si incropesc ceva”. Cineva spunea odata ca, daca nu poti vorbi mai mult de 10 minute despre un subiect, inseamna ca nu-l cunosti decat superficial. Asa ca pune-ti mereu in minte sa fii autentic pregatit si sa stapanesti bine domeniul in care ti-ai ales sa activezi, deoarece creativitatea nu inseamna sa improvizezi, ci sa ai foarte multe cunostinte pe care sa le recombini intr-un mod inovator.

Nu te pacali ca exista “succes peste noapte”

Acea cantareata care a aparut de nicaieri la MTV si a devenit super-star in 3 luni a muncit enorm si a avut parte de multe respingeri si esecuri pana cand si-a vazut visul implinit. Daca tu nu ai vazut eforturile si sacrificiile ei, asta nu inseamna ca acestea nu au avut loc.

De asemenea, ai grija ce modele de viata iti alegi. Nu exista suficiente cluburi de fotbal, posturi de televiziune si milionari celibatari ca sa ajunga toata lumea fotbalist celebru, asistenta TV sau nevasta de om bogat. Nu e rau sa visezi la o viata mai buna, dar ai intotdeauna un plan B care sa se bazeze pe ce stii, ce ai in cap si ce poti sa faci pe cont propriu.

Elibereaza-te de stereotipuri

Bill Gates a spus:

Nu radeti de tocilarul clasei pentru ca in viitor s-ar putea sa lucrati pentru el.

In mod absolut artificial, oamenii inteligenti si studiosi sunt considerati neatragatori si plictisitori, iar cei preocupati de imagine si distractie sunt cool. Asta din cauza unei gandiri extremiste, promovata si in toate filmele pentru adolescenti, care spune ca poti fi ori frumos si popular, ori destept si fara abilitati sociale. Eu iti propun ca, daca ai 100 de lei, sa cheltuiesti 50% din ei pe haine si distractie si 50% pe carti. La fel si cu timpul tau. Daca te vei stradui sa pastrezi mereu aceste procente (desigur, in proportii variabile), iti promit ca vei ajunge un om echilibrat: frumos si destept.

In concluzie, modul in care te obisnuiesti sa percepi lumea si credintele pe care ti le formezi de acum iti vor modela si defini drumul in viata. Pana la urma, ce alegi: sa gandesti mult si sa muncesti putin dar “cu cap”, sau sa gandesti putin si sa-ti castigi traiul muncind din greu?

Soldatul ii hraneste zile in sir. Intr-o zi, dupa ce le aduce mancarea, dand sa iasa din pestera si sa se intoarca la camarazii sai, gaseste intrarea blocata. De catre cobra, mama puilor. Soldatul incremeneste infricosat. Ramane blocat in pestera 3 zile, timp in care aproape ca nu face nicio miscare pentru a nu alerta cobra.

Dupa 3 zile cobra pleca, lasand iesirea din pestera libera. Ajuns la suprafata soldatul constata ca intreg detasamentul sau fusese ucis. Era unicul supravietuitor.

Cobra ii salvase viata.

Obstacole “bune”

Nu stiu in ce masura povestea este reala (indeosebi partea cu cele 3 zile in care soldatul a “incremenit” pentru a nu atrage atentia cobrei – fizic vorbind, e aproape imposibil, dar cine stie). Esenta povestii este insa remarcabila si deschide noi orizonturi in a intelege viata. Atat situatia noastra de viata, in mod individual, cat si ceea ce se intampla in acest moment pe planeta, la nivel global.

Oare de cate ori o situatie pe care o consideram ceva “rau” ne impiedica sa intram intr-o problema mult mai grava? De cate ori micile “rele” ne salveaza de “marele rau” de care ne-am lovi in absenta acestor “obstacole”?

Eu cred ca de nenumarate ori. Poate chiar intotdeauna, de fapt.

Nu ne poate salva la nesfarsit intrucat “supremul rau”, moartea, ne ajunge din urma pe toti. Dar, cine stie, poate exista cineva, acolo “sus”, care are grija ca viata noastra sa se termine la un moment dat pentru a nu intra in probleme mult mai grave ramasi in viata, probleme ce se vor perpetua catre viitor. Sau poate asta e doar e filozofie a mintilor noastre, ce incearca sa gaseasca justificari, minti prea slabe pentru a atinge nemurirea.

Sunt obstacolele bune? Nu doar pentru a ne provoca, antrena, intari – ci si pentru a ne indeparta de la prapastiile spre care gonim inconstient, oferindu-ne astfel timpul, ocazia de a ne “corecta” directia. E si asta o “recadrare” folositoare uneori.

Micul dezastru si marea schimbare

De cate ori ati auzit povesti cu oameni ce au pierdut avionul, ratand astfel excursia planificata demult (sau calatoria de afaceri importanta pentru cariera lor), plangandu-se de tragedie… doar pentru a fi recunoscatori Cerului peste numai cateva zeci de minute sau ore ca sunt in viata, fiind unicii “supravietuitori” ai unui dezastru aviatic?

Sau persoane ce au suferit accidente (de masina sau orice), internate in spital, iar la analize mai detaliate descopera (si apoi trateaza) o boala grava ce ar fi avansat pe tacute daca “soarta” nu i-ar fi adus in acel loc?

Sau oameni carora le suna telefonul ca tocmai s-a produs o inundatie in apartament si e nevoie de prezenta lor urgenta inapoi acasa (sau copilul a patit ceva la scoala), ratand astfel “destinul” de a intra intr-o cladire ce avea sa explodeze sau un mijloc de transport ce avea sa fie implicat intr-un tragic accident?

Sunt exemple extreme, asa este. Poate tocmai pentru a ne demonstra, permanent (daca ar mai fi nevoie) ca in spatele realitatii fizice sta o tesatura invizibila ce orchestreaza “realitatea” noastra.

Insa putem gasi nenumarate astfel de exemple minore si in viata fiecaruia dintre noi. Exemple in care un mic “dezastru” a insemnat de fapt o uriasa transformare a cursului propriu. Poate nu una care sa ne salveze viata, ca in cazul soldatului rus. Dar, cu siguranta, suficient de importanta pentru a binecuvanta, in cele din urma, “cobra”.

Pastrand aceeasi recadrare, nu cumva incredibila dezagregare si distrugere a societatii umane in aceste vremuri, manipularea, controlul, epuizarea resurselor energetice (ale planetei si fiintelor umane) – deci, nu cumva acest “big picture” de care devenim constienti ne salveaza de la un “biggest picture” pe care nici nu indraznim sa-l concepem? Poate disparitia rasei umane pentru totdeauna, in scurt timp, datorita unor forte de care ne amuzam in SF-uri? Nu vom sti niciodata, probabil.

Ce stim insa e ca nu trebuie sa asteptam “raul” pentru a merge pe carare.

Avem in noi busola ce ne indica directia potrivita pentru fiecare dintre noi – e nevoie doar s-o ascultam, in tacere. Si sa fim sinceri cu noi insine si cu ceilalti inca de acum pentru ca, in momentul “supremului rau”, sa putem spune ca am trait cu adevarat. Si ca, in ciuda tuturor dificultatilor, am reusit sa gasim in noi puterea de a schimba totul.

Un taran se ruga la Dumnezeu in fiecare toamna ca sa ii dea recolta bogata. Se ruga cu o ardoare mare ca Dumnezeu sa ii dea o recolta la fel de frumoasa ca a vecinilor sai. Intr-o seara pe cand taranul se ruga foarte tare, Dumnezeu i-a dat un semn. “Ioane!”, l-a strigat Dumnezeu pe taran. “Cum sa-ti dau o recolta, cand tu nu ai plantat nicio samanta in primavara?!”

Ciclurile de activitati

In natura, ciclurile de activitati sunt foarte simple si vechi, de cand lumea: iarna te decizi ce vrei sa cultivi pe terenul tau, primavara pui in pamant semintele pentru plantele pe care te-ai decis sa le cultivi, vara le ingrijesti, toamna le culegi si pregatesti terenul pentru primavara. Si incepe un nou ciclu.

Acum, cand citesti acest articol, este timpul sa te pregatesti pentru recolta din anul acesta si imediat sa le cultivi.
Care sunt roadele/rezultatele pe care vrei sa le culegi la toamna?

Daca stii unde vrei sa ajungi, vei gasi si un mod de a ajunge acolo

Vremea recoltei seseste oricum, indiferent ca esti pregatit sau nu. Lucrurile sunt simple la tara! Stii ce ai de facut si cand trebuie sa il faci. Ciclurile vietii sunt simple: o faza de crestere, expansiune (primavara, vara) si o faza de contractie, retragere (toamna, iarna). Nimic nu este static, totul este in miscare.

Te invit sa te gandesti la viata ta. In ce faza esti acum? Uita-te la diferitele arii ale vietii tale. Ce este in expansiune si ce se contracta?

Daca esti intr-o faza de expansiune, atunci profita de energia aceasta si provoaca-ti limitele. Daca esti intr-o faza de retragere, profita de linistea si pacea din tine si ia-ti o pauza pentru reflectie. Viata este un sir constant de cicluri: expansiune, contactie, expansiune, contractie… Fiind constienti de faza in care ne aflam, putem alege “sa mergem cu valul si nu impotriva valului”.

Intr-o faza de contractie, s-ar putea sa fii interesat sa te dezvolti, sa citesti cat mai mult, sa mergi la scoala, sa iti dezvolti competentele, sa petreci mai mult timp alaturi de cei dragi. Intr-o etapa de expansiune, s-ar putea sa fii interesat sa cunosti oameni noi, sa faci proiecte ambitioase, sa iti asumi noi responsabilitati. Si este important sa simti ca le faci la momentul potrivit.

Ai timp pentru toate

La tara s-a nascut credinta si este un citat frumos despre timpul pentru fiecare lucru in Biblie.

Toate isi au vremea lor si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.

Nasterea isi are vremea ei, si moartea isi are vremea ei; saditul isi are vremea lui, si smulgerea celor sadite isi are vremea ei.
Uciderea isi are vremea ei, si tamaduirea isi are vremea ei; daramarea isi are vremea ei, si zidirea isi are vremea ei;
plansul isi are vremea lui, si rasul isi are vremea lui; bocitul isi are vremea lui, si jucatul isi are vremea lui;
aruncarea cu pietre isi are vremea ei, si strangerea pietrelor isi are vremea ei; imbratisarea isi are vremea ei, si departarea de imbratisari isi are vremea ei;
cautarea isi are vremea ei, si pierderea isi are vremea ei; pastrarea isi are vremea ei, si lepadarea isi are vremea ei;
ruptul isi are vremea lui, si cusutul isi are vremea lui; tacerea isi are vremea ei, si vorbirea isi are vremea ei;
iubitul isi are vremea lui, si uratul isi are vremea lui; razboiul isi are vremea lui, si pacea isi are vremea ei.
— Ecleziast 3:1-8

Dar ce se intampla cand deciziile pe care le ei sunt impotriva fazei in care te afli? Care sunt indicatorii pe care ii ai pentru asta?

Problemele pot sa apara cand esti blocat prea mult timp intr-o faza. O faza prelungita de contractie te poate afunda si mai mult in frustrare iar o faza prelungita de expansiune genereaza stres si frustrare.

Care este nevoia pe care simti ca o ai acum? Este una de expansiune sau una de retragere?
Este timpul sa te reinventezi in viata personala sau sa te exprimi in viata profesionala? Sau invers?

Cum ar fi?

Sa se opreasca tot acest roller-coaster care a devenit viata. Sa incepi de maine un dolce far niente general…

Ce vrea sa ne spuna aceasta expresie “il dolce far niente”? Este o expresie italieneasca populara in secolul 19. Literal inseamna “a face dulcele nimic”. Suna putin cam pretios in zilele noastre, dar semnifica acelasi lucru: sa cunosti valoarea timpului liber dupa o perioada de munca asidua sau sa nu faci nimic, lasand lucrurile sa se intample de la sine.

Indolenta?

Haideti sa distingem intre un “dolce far niente” artistic si unul indolent sau inactivitate.

Fiecare dintre noi avem momentele noastre de liniste, in care ne detasam de tot si de toate. Ne lasam purtati de mrejele unui timp care pare sa stea… pentru noi. Uneori facem asta in loc sa dormim.

Nu vorbesc despre tipul acela de trandavie sau leneveala din fata televizorului, in care ne pierdem stricand butoanele de la telecomanda. Sau cand ne apucam de o activitate ca sa o lasam balta dupa 2 minute pentru ca deja ne-a plictisit. Nu!

Este vorba despre o trandavie frumoasa, plina de ganduri nesistematizate, de o ploaie de vise placute ce trece prin fata ochilor nostri si care se sfarseste doar cand decidem noi. De ce? Pentru ca e prea frumos ca sa ne trezim brusc, programat.

Haideti sa ne mai pierdem (din cand in cand) intr-un dolce far niente general, asa, de dragul secolului XIX.

Sau suna a cliseu? Despre credinta se spune ca este cel mai puternic sentiment. Credinta in ceva anume, indiferent ca este vorba de vreun vis, o activitate, o persoana, vreun Dumnezeu sau ca zeul tau esti chiar tu.

Insa de unde vine puterea? Dincolo de toate instrumentele mai mult sau mai putin eficiente privind modalitati prin care sa ne descoperim energia interioara, suntem doar noi, langa altii ca noi, unii care vor mai mult, altii care nu mai vor, fiecare avand parte de propriile conjuncturi, deci si de propriile esecuri, drame si succese.

Unii au energie, altii nu. Unii pot avea, altii nu. Iar acest aspect e mai presus decat ideea conform careia oamenii primesc “etichete”, indiferent cat e sau nu de justificabil. Pentru ca unii dintre noi isi merita etichetele. Ca sunt sau nu aprecieri pozitive, asta a depins in primul rand de ei.

In sprijinul titlului, o povestioara

Scoala gimnaziala nr. 7 din Dijon, Bourgogne. Inceputul noului an scolar, copii si parinti deopotriva. Domnul Batard e cu fiul sau, doar ce s-au mutat in oras de doua luni. Primise recomandari cum ca aceasta scoala generala ar fi cea mai buna din oras si desi la fabrica de mustar nu castiga prea mult, voia sa-i ofere lui Marc cele mai bune conditii, indiferent de sacrificii.

In plus, nu e chiar departe de Bourg-Saint Maurice, de unde fusesera amandoi pe cateva trasee montante in anii trecuti. Lui Marc ii placuse de prima data pe munte, cand fusesera la Tignes. Iar tatal lui dorea sa-i ofere sansa sa deprinda acest tip de activitate pe care putini o practicau totusi, bineinteles daca baiatul va dori.

Scoala este importanta

Dar Marc parea absent acolo in prima zi a noului an scolar. Abia a vorbit cu doamna Marie, profesoara sa. “Nu-i nimic, ne descurcam, e micut, nou si deci nu cunoaste inca pe nimeni” ii raspunse profesoara tatalui.

Nu se va apropia insa mai de nimeni in urmatoarele luni. Mereu retras, nu discuta cu nimeni in pauze. Statea in coltul sau. Iar doamna Marie incepuse sa-i dea note mici, pe buna dreptate pana la urma avand in vedere ca nu invata mai deloc.

Primele esecuri…

Primul semestru se incheie. Marc avea cele mai slabe medii din clasa. De curioasa, doamna Marie solicita dosarul baiatului de la scoala unde facuse primii 5 ani. Peste cateva zile, cand soseste o copie a dosarului, profesoara citeste aprecierile profesorilor de dinaintea ei.

Clasa 1 – “Marc e un copil foarte inteligent. Are potential.” Clasa a 2-a – “Marc Batard a fost al doilea din clasa.” Clasa a 3-a – “Marc are un talent imens la matematica.” Clasa a 4-a – “Marc a obtinut cea mai buna medie”. Clasa a 5-a – “Marc Batard nu invata si nu socializeaza. CU SIGURANTA CA MOARTEA MAMEI L-A AFECTAT ENORM.”

Primele progrese…

Nici nu incepuse bine semestrul doi ca vine ziua de 8 Martie – Ziua Mamei. Copiii aduc flori si mici cadouri invatatoarei. Marc ii aduce si el ceva… o cutiuta in care era un parfum pe jumatate gol. Si un biletel “Imi place mult acest parfum, veti mirosi ca mama si ma va ajuta acest lucru.”

Impactul emotional va fi atat de puternic inca doamna Marie se va hotari sa creada cu toata puterea ei in Marc si va investi atat de mult in acest copil de acum inainte incat el, castigand incredere datorita profesoarei care ii va ramane in suflet mereu, va ajunge dupa ani cel mai bun elev al Liceului “St. Joseph” din Dijon.

Primele ambitii…

Va ajunge apoi la Facultatea de Geografie din cadrul Universitatii Sorbona din Paris iar dupa doar un an va castiga o bursa de vara in Tibet. Acolo, profitand de faptul ca grupul era foarte bine echipat si oamenii erau toti profesionisti, va incerca sa urce pe Everest. Nu va reusi insa din cauza conditiilor meteo deosebite.

Insa crede in el insusi si vrea sa reuseasca ceva remarcabil. Pentru el. Pentru ai lui.

Revansa

Se intoarce in mai 1988. In tabara de baza agitatie multa si peste 200 de persoane, serpasi, ghizi si alpinisti. Va sta aici o perioada pentru aclimatizare. 26 august 1988, chiar de ziua mamei lui, are loc o petrecere in tabara. A doua zi vor pleca 3 grupuri spre varf, pe trasee diferite. Printre care si grupul lui.

Incep sa discute pe rand in fata celorlalti si cand vine randul lui Marc Batard, acesta a ridicat pumnul catre o poza a muntelui. Si a spus cu voce tare “Everestule, tu m-ai invins prima data, dar eu te voi invinge data viitoare pentru ca tu ai crescut deja cat ai putut sa cresti… dar eu inca mai cresc!“.

Un loc in istorie

Pe 26 septembrie 1988, prin sud-est, Marc Batard ajunge pe varf in ceea ce va deveni ulterior cea mai rapida ascensiune fara tub de oxigen. Era la inaltime si la propriu si la figurat.

Va propun asadar sa crestem cu totii!

Nu am inteles de ce, insa cumva la un moment dat am renuntat sa mai visez cu ochii deschisi si am inceput sa imi construiesc singurel, pas cu pas, viata pe care mi-o doresc.

Acum cateva zile, printr-o intrebare de nota 1.000 adresata de un om pe care il admir si respect, am constientizat un lucru de care ma bucur nespus de mult si care am simtit ca e cazul sa il impartasesc si cu tine.

Click pe imagine pentru marire

Imi dau seama ca locul unde sunt astazi este rezultatul fiecarei actiuni din ultimii aproape 31 de ani. Spun asta pentru ca fiecare dar pe care l-am primit de la familie, scoala, biserica, prieteni, calatorii si tari vizitate si-au pus amprenta asupra a cine sunt astazi.

Cu toate acestea, pot sa spun ca pana acum cativa ani vorba tatalui meu “Esti branza buna in burduf de caine” era dureros de adevarata pentru mine. Si, indraznesc sa generalizez ca este una dintre marile probleme cu care ne confruntam in Romania si lumea asta, si anume ca traim mult sub potentialul nostru.

Revenind, acum aproape cinci ani am inceput calatoria proprie catre viata pe care mi-o doream. Intrega calatorie poate face subiectul unei carti, insa, pana atunci, o sa punctez etapele principale ale acestei de calatorii:

1. Regasirea – Eu Cine Sunt (valori, credinte, pasiuni etc);
2. Impacarea – Curatarea ranilor din trecut (regrete, esecuri etc);
3. Iertarea si Scuzele – In relatiile cu oamenii din viata mea;
4. Dumnezeu – Cine si ce este, unde este prezent si relatia cu El;
5. Iubirea – Trezirea ei in viata mea si deschiderea de a oferi si primi iubire de la cei din jur;
6. Darul – Identificarea lui si alegerea unui drum pe care sa onorez acest dar la maxim.

Bineinteles, acesti pasi pot fi foarte mult dezvoltati, insa in linii mari acestia ar fi. Cum spuneam, in cazul meu a fost un proces de aproape cinci ani pentru a ajunge unde sunt astazi. Si sunt sigur ca peste inca cinci ani voi mai fi descoperit multe si minunate lucruri despre mine si lume.

Viata este o calatorie si acum ma bucur ca nu imi mai doresc viata nimanui altcuiva, ci imi asum responsabilitatea pentru Cine Sunt si Ce mi-a fost mie dat de Dumnezeu sa fac. Sunt recunoscator!

Uitandu-se unul la altul, la felul in care vorbeau, la gesturile ce le insoteau fiecare poveste, la hainele pe care le purtau, la modul in care se raportau la lume, isi dadeau seama cat de mult s-au schimbat. Simteau in continuare o conexiune emotionala foarte puternica, insa isi dadeau seama ca ultimii cinci ani i-a dus pe fiecare dintre ei pe drumuri total diferite.

Alex, ramas acasa, si-a luat viata in piept si pe langa facultate a avut tot felul de initiative de antreprenoriat online. Si-a dat seama ca facultatea ii ofera asa de putin din ceea ce el are nevoie incat daca va continua sa mearga pe acel traseu ar fi urmat sa ajunga intr-un punct in care ar fi trait orice, mai putin viata pe care si-o dorea. De cand se stia a fost pasionat de oameni si de lume, de a ii ajuta pe altii, asa ca a avut de ales intre Facultatea de Psihologie si cea de Sociologie. A ales-o pe a doua.

Simtindu-se limitat de posibilitatea de experiente practice din cadrul facultatii, a decis sa isi aloce prioritar atentia in alte directii. Astfel, chiar din anul intai, impreuna cu trei colegi de-ai sai a pornit primul proiect online din viata sa. Pana atunci nu avusese niciun site, blog sau orice fel de pagina de internet. Ii placea sa foloseasca messenger si mai comunica din in cand pe email si grupuri Yahoo, dar aici se limita interactiunea sa cu acest mediu.

Acel proiect a fost un esec total. S-au chinuit aproape un an de zile ca sa lanseze proiectul, si-au facut si datorii, fiecare dintre ei, si rezultatul final a fost o dezamagire de proportii.

Dupa acel proiect, ceilalti trei amici ai lui au ramas profund marcati de esecul de care s-au lovit si s-au intors motivati spre studiu. Pentru Alex, insa, esecul de care s-a lovit avea o alta reprezentare. Isi dadea seama acum, uitandu-se la el, ca invatase in ultimele 12 luni mai mult decat in toti anii de studiu de pana atunci. I-a mers bine si cu primul an de facultate si chiar avea si bursa, insa daca era sa se gandeasca la ceea ce invatase din proiect, valoarea era incotestabil mai mare.

A decis sa continue

A incercat pentru urmatoarele trei luni sa gaseasca o noua echipa pentru a incerca un alt proiect. Nu a reusit – nici printre cunoscuti sau alti colegi de la facultate. A decis atunci ca era momentul sa inceapa ceva pe cont propriu. Nu mai avea niciun ban, iar parintii au decis sa nu il mai sprijine in aceste initiative nesabuite. Simtea ca totul este atat de nedrept si nu intelegea cum de a ajuns intr-un astfel de punct in viata in care nimeni sa nu il sprijine. Era motivat sa faca ceva si in acelasi timp nu avea nicio idee de unde sa inceapa.

S-a decis astfel sa invete de unul singur despre programare, despre marketing online, despre vanzari, despre fonduri de investitii in astfel de proiecte online si a inceput sa comunice cu oameni din Romania si alte tari din lume pentru a invata cat de mult putea de la oameni de succes.

Au fost opt luni in care viata lui s-a schimbat total

De la prieteni, la limbajul folosit, la gradul de incredere si pana la perspectivele asupra viitorului. Daca se uita inapoi la cei doi ani de esecuri si eforturi de a invata atat de multe lucruri noi, nu avea niciun succes remarcabil, insa daca se uita la cine devenise, se simtea mai bine cu sine decat in orice alt moment al vietii sale de pana atunci.

Au mai trecut cinci ani si azi era la povestea cu Andrei. Acum se uita din nou inapoi si la viata sa din prezent, iar ceea ce vedea il facea sa se simta un om fericit. Avea o familie unde se iubeau zi de zi ca in prima zi in care s-au intalnit, el si sotia sa, iar cu opt luni in urma se nascuse si Bianca – un inger de fetita. In prezent avea trei afaceri unde era actionar principal si alte trei unde era investitor. Era invitat la conferinte de antreprenoriat in toata tara, iar viata lui personala era brodata de cel putin o vacanta de o luna pe un alt continent.

Andrei, in tot acest timp se intreba ce i-au adus toti ani acesti ultimi sapte ani in care tot ce a facut a fost sa invete pe bancile facultatii si sa isi gaseasca un loc de munca unde este platit cu un salariu ce nu ii ajunge sa isi intemeieze o familie, iar concediu nu a mai avut de pe vremea cand era student si primea bani de la familia sa.

A avut si el visuri, insa isi dadea seama ca orice ar fi incercat nu avea resursele de care avea nevoie – nu stia suficienti oameni in Cluj, nu avea suficienti bani, nu era un om important. Stia ca ceea ce il astepta daca ar fi ales sa isi urmeze vreun astfel de vis, ar fi fost doar o actiune nesabuita ce l-ar fi condus catre un esec.

Revenind la tine, nu stiu cum te cheama si cine esti, dar te intreb: in ce poveste te regasesti mai mult – cea a lui Andrei sau cea a lui Alex?

Indiferent de povestea in care te regasesti, te invit sa afli si mai multe despre ce se ascunde in spatele fricii tale de esec, aici.

Pentru inceput de 2011 am o provocare pe care ti-o lansez (si pe care mi-am lansat-o si mie) – renunta sa mai fii cel care isi baga betele in roata propriei biciclete, ci devino cel care da la pedale intr-un ritm pe masura potentialului tau! Abia astept sa ne vedem la linia de finish pe 31 decembrie 2011, cu zambetul pe buze si cu toate spitele intacte iar pedalele sa fie fierbinti si gata de a fi schimbate pentru o noua tura!

Am ales aceasta urare pentru ca lucrul pe care l-am observat din ce in ce mai des in viata mea si in viata multora din jurul meu a fost ca obstacolele cele mai mari pe care le intampinam sunt cele pe care ni le creem noi insine.

Aceste obstacole imbraca forme diverse si cred ca ele sunt cheia care lipseste din multe (chiar din marea majoritate) resurse de dezvoltare personala sau self-help. Este vorba despre lucruri precum:

• proiectii despre viitor;
• ganduri despre cum nu putem si nu vom putea sa facem ceva;
• griji pentru lucruri care nu exista.

Spre deosebire de orice articol pe care l-am scris pana acum, cred ca in acest articol nu voi veni cu solutii, insa am zis ca aducerea in prim-plan a acestor lucruri este insasi un pas inainte.

Imi doresc sa aloc din ce in ce mai multa atentie acestor lucruri si altora din aceeasi categorie. Imi doresc asta pentru ca, de fapt, in spatele acestora se afla cheia catre a face multe dintre lucrurile pe care suntem incurajati in resursele de dezvoltare personala sa le facem.

Voi continua, deci, acest articol doar prin a detalia cele trei elemente mai sus prezentate si prin a te invita si pe tine sa contribui la aceasta lista printr-un comentariu.

Proiectii despre viitor

In aceasta categorie am incadrat acele lucruri care tin de viitor si pe care de multe ori noi le stim atat de bine. Tot aici intra si citirea in viitor legata de ceea ce vor face si cum se vor comporta anumiti oameni in viitor. Este vorba despre capacitatea noastra de a ne citi efectiv viitorul. Nu-i asa ca e frumos sa avem aceasta putere?

Dar chiar o avem? Sincer!

Ganduri despre cum nu putem si nu vom putea sa facem ceva

Fie ca este vorba de prezent, fie ca este vorba de viitor, fie ca este vorba de ceva ce am putut sa mai facem in trecut, fie ca nu am putut, exista lucruri pe care stim cu siguranta ca noi nu le putem face si nu le vom putea face. Este o certitudine ca oricat de multe am invatat in viata, ca oricat de mult ne-am schimbat, acest lucru sigur nu il vom putea face. Nu-i asa ca e frumos sa avem si aceasta putere?

Dar chiar ne e de folos? Sincer!

Griji pentru lucruri care nu exista

Un capitol foarte amuzant este cand ne facem griji pentru drobul de sare care o sa cada. Si mai amuzat de atat este cand ne imaginam acest lucru chiar si in situatii in care nu exista drobul de sare. Poate este din cauza filmelor SF sau a cartilor de fictiune, insa nu ar trebui sa ne amintim totusi ca exista si realitate in lume asta? Sincer!

Asa cum am spus si mai sus te invit si pe tine sa contribui la aceasta lista printr-un comentariu. Vom vedea apoi ce vom face cu ele, insa pana acolo haideti sa le constientizam si sa le acceptam pentru ca le avem in viata noastra… Stiti cum se spune: primul pas in orice schimbare este cel de acceptare.

Ca bonus, daca tot ai avut rabdarea sa citesti pana aici, am o surpriza pentru tine.

M-am gandit ce ar fi daca in loc sa ne tot facem rezolutii la sfarsit de an, sa ne facem tot felul de planuri pe care credem ca “trebuie” sa le implinim, cum ar fi daca ne-am gandi la un cuvant care sa ne guverneze anul si care de fapt sa fie instrumentul care ne duce la implinirea viselor. Eu, bucurandu-ma de cer, lasandu-ma certata de furtuni, am crescut mult anul asta. “Cerul” m-a invatat multe si m-a ajutat sa imi implinesc multe vise.

Iata cum m-am gandit eu sa fac ca sa gasesc cuvantul care sa imi guverneze anul 2011 si poti face si tu acest exercitiu. Eu l-am incercat si clar functioneaza, insa sunt importante cateva elemente.

Nu te limita si fii autentic!

Alege sa fii grozav, indrazneste, alege sa iubesti, alege sa infloresti, alege sa fii TU. Daca iti doresti ceva din adancul inimii crede cu tarie in dorinta ta, nu uita ca tot ceea ce se intampla este spre binele tau. Asadar daca iti vine un cuvant in minte si iti spui: nu se poate, e o prostie, vezi ce mesaj are sa iti transmita, cu siguranta se poate si cu siguranta nu ti-a venit acel cuvant intamplator.

Nu trebuie sa iti spun ca ne referim doar la aspecte pozitive si nu e cazul sa ne dam peste manute si sa ne impunem tot felul de limitari sau sa ne invinovatim. Daca iti asculti inima, cuvantul apare nestingherit, asa cum a aparut cuvantul cer pentru mine si asa cum am reusit sa “traduc” apoi zi de zi mesajele pe care mi le-a transmis.

Asta este un alt element important, sa fim atenti la semnificatia cuvantului ales pentru ca apoi zi de zi vom “traduce” experientele si aflam ce ne invata acel cuvant.

Sa iti fie clar acel cuvant, de fapt ceea ce iti transmite el, ceea ce vrei sa traiesti. Stim cu totii ca fara claritate nu putem ajunge la “destinatie” si bajbaim prin viata in nestire. E ca si cum am fi intr-un restaurant, il chemam pe chelner si ii cerem un fel de mancare, apoi ne razgandim, si ii cerem altceva, si apoi ne gandim ca la vinul pe care il avem pe masa ar merge totusi alta mancare etc. Normal ca e dificil sa primim orice fel de mancare daca suntem atat de nehotarati.

Orice dorinta pe care o avem e important sa fie clara si specifica. Si nu uita ceea ce comanzi – asta vei primi pentru ca nu mergi tu la bucatarie sa faci acel fel de mancare.

Exercitiu: cuvantul anului 2011

Acum haide sa ne “jucam” putin. Ia un creion si o hartie. Am sa fac exercitiul impreuna cu tine.

1. Cuvantul s-ar putea sa iti vina spontan, cum mi-a venit mie cuvantul anului pe 2011. Acesta este zbor. Daca insa nu il gasesti, incepe sa scrii timp de 10 minute toate cuvintele care iti vin in minte. Lasa-le sa curga chiar daca ti se par prostii, o sa ajungi la un moment dat la un cuvant si o sa iti spui “asta e”. Nu alege rational, alege cu inima, il simti.

2. Noteaza-ti apoi de ce este acest cuvant perfect pentru tine, de ce ar fi reprezentativ pentru tine acest cuvant.

Zbor inseamna pentru mine libertate, inseamna sa imi deschid aripile spre noi orizonturi. Zbor e reprezentativ pentru mine pentru ca inca nu traiesc la adevaratul meu potential, zbor inseamna lipsa tuturor conditionarilor, zbor inseamna pentru mine implinirea pe toate planurile. Iar zborul este exact etapa ce urmeaza in viata mea.

3. Ce anume s-ar schimba in viata ta daca ai trai conform mesajelor pe care le contine acel cuvant? Cum s-ar schimba viata ta? Noteaza-ti!

Zborul ma va ajuta sa ating culmi de nedescris, sa imi implinesc vise, sa ajung acolo unde nici nu as fi indraznit. Zborul ma invata sa las in urma tot ceea ce ma trage in jos, as scapa de balasturi si as fi usoara. Viata mea se va schimba pentru ca voi reusi sa traiesc mai mult in prezent, pentru ca voi reusi sa imi gestionez frica si voi sti exact ceea ce ma implineste si imi voi da voie sa fiu EU.

4. Gandeste-te la viata ta de acum… cand anume traiesti conform acelui cuvant, in ce situatii?

In ceea ce priveste cariera, am inceput sa zbor, insa nu destul de sus, mi-am dat voie sa explorez, sa fiu libera insa mai sunt tot felul de conditionari. In ceea ce priveste viata personala mai e de lucru, conditionarile ma tin aproape de “sol” si libertatea pe care credeam ca o am e doar o iluzie. Stiu ce am de facut sa zbor si stiu ca anul 2011 imi va oferi ocaziile de care am nevoie.

5. Gandeste-te de ce NU esti asa cum iti doresti. Ce ar trebui sa faci sa fii… noteaza-ti aceste aspecte.

Nu mi-am dat voie sa zbor din cauza unor temeri si a anumitor convingeri limitative. E important sa indraznesc mai mult, sa fiu convinsa de reusitele mele si sa ma detasez de rezultat, conteaza zborul, stiu destinatia, dar sa nu uit sa ma bucur de zbor.

6. Imagineaza-ti cum s-ar schimba viata ta la sfarsitul anului 2011 daca ai trait conform semnificatiei cuvantului ales de tine. Ce se schimba, ce ai creat, ce ai atras in viata ta, cum te simti?

WOW! Ar arata FABULOS. As trai la adevaratul meu potential si as putea sa imi implinesc si cele mai indraznete vise. As iubi necondionat, as libera si autentica. As “cuceri” si alte orizonturi si as creste enorm. As simti zborul, as trai la prezent si as vedea viata in toata splendoarea ei. Iti dai seama ce priveliste as avea?!

Cand ajungi la pasul acesta deja incepi sa fii atat de entuziast si sa simti cum e sa ai deja viata guvernata de cuvantul ales de tine.

7. OK, e minunat, vei spune… si urmeaza un “DAR”. Daca apare cumva si iti vin in minte tot felul de scenarii de ce nu vei putea avea acea viata, atunci fa-ti o lista cu ele si transforma-le in ceva pozitiv si gandeste-te ca totul e posibil.

Voi toti sunteti unici, minunati si voi alegeti viata asta si o veti avea.

De exemplu iti spui: “nu merit sa fiu iubit(a)”. Atunci transforma in “merit sa fiu iubit(a)”. Sau “nu am cum sa gasesc jobul potrivit pentru mine in perioada asta” – transforma in “e usor sa imi gasesc jobul potrivit”. Intotdeauna convingerile le formulam fara negatii si la timpul prezent. Pe cele negative le aruncam la gunoi, nu avem nevoie de ele sa ne traga in jos, doar avem o viata frumoasa in fata.

8. Gandeste-te la cel putin trei obiceiuri pe care le poti face zi de zi si care iti pot alunga convingerile negative. Exercitiul legat de convingeri poate fi unul, mediatia poate fi alt exercitiu foarte bun, sa fac un sport etc. Aceste obiceiuri vor trebui sa faca parte din viata ta de zi cu zi.

9. Noteaza-ti cel putin 5 dorinte care doresti sa ti se implineasca in 2011 – dorinte care sa includa mesajul cuvantului ales de tine. Iti spun si eu o dorinta ca sa vezi cum trebuie sa o formulezi.

In iunie 2011 voi participa la conferinta Celebrate Your Life unde ii cunosc pe Neale Donald Walsch, Gregg Braden, Bruce Lipton si stabilesc contacte importante pentru viitorul meu. Iti dai seama ce “zbor” spre alte orizonturi inseamna implinirea acestei dorinte pentru mine? Nu exista limita, totul e posibil. Nu uiti asta, da? Dream big!

10. Tine minte sa fii perseverent. Seara inainte de culcare intreaba-te ce ai trait in acea zi conform semnificatiei cuvantului ales de tine. Noteaza-ti acele 5 dorinte zi de zi, pe masura ce trece timpul ele se vor implini sau vor lua alta forma pentru ca tu te-ai schimbat.

Tine minte: nu orice dorinta e potrivita pentru tine. Daca esti constient de experintele pe care le traiesti zi de zi, iti vei da seama de acest lucru si nu vei persista sa iti atingi obiective pe care nu ti le-ai dorit cu adevarat.

Asadar, care e cuvantul tau pe 2011?

Eu iti doresc un an 2011 fabulos, un an de schimbari pozitive!