Context: mediu corporatist.
Cerinta: fii sincer in ceea ce completezi pe foaie.
Intrebarea mea: poti?

Motive de dat inapoi

Am avut recent discutii interesante pe aceasta tema cu o persoana ce se ocupa de organizarea unor astfel de evenimente. Inteleg (si consider laudabila) intentia de a scoate onestitatea la iveala – insa realist vorbind, in orice mediu corporatist din orice parte a lumii acest lucru e greu de realizat, indiferent ca e vorba de un simplu training sau de ceva mai complex, din multe motive ce tin de un mod invechit (si distructiv) de a privi organizatia, munca, instruirea, oamenii, viata insasi – si despre care am mai vorbit la inceputul anului.

Insa strict pe parte de training, e normal intr-un fel ca feedbackul sa fie “catre maxim” pe foaie. Iata cateva motive: din comoditate, din “jena” fata de trainer (poate doar daca acesta a fost extrem de “insipid” sa fie altfel situatia), din teama ca cineva ar putea observa ca “te-ai plans” si sa nu ai probleme mai incolo (chiar daca formularele in principiu sunt anonime).

Toate acestea, din cauza motivului principal: lipsa libertatii de exprimare. Si nu vorbim de cea “clamata” – care este, in teorie, o libertate deplina, ci de cea perceputa, simtita in forul interior de catre cursantul angajat al companiei.

Lipsa perceptiei libertatii il face pe om sa nu fie dispus sa ofere un feedback corect cu privire la orice. Chiar daca asta, in principiu, e in dezavantajul sau.

Cointeresarea

Intrebarea e cum pot fi oameni cointeresati sa dea cu adevarat feedback onest, ca sa fie de ajutor in procesul de instruire. Aici e esenta – cum faci asta? Omul poate ca nu reuseste sa isi schimbe singur comportamentul. Cum ii influentezi valorile si credintele astfel incat sa se puna “pe o cale constructiva” referitor la “a da feedback”?

El are nevoie sa simta, cu binele, ca o oferi feedback onest e in interesul lui – si aici e destul de dificil. Iar asta intrucat el percepe si trainingul in contextul mai larg al muncii sale, si destul de putini sunt multumiti cu asta. Iar nemultumirea generala (din munca, familia sau viata sa) se rasfrange inconstient si la curs… si tot asa… un cerc vicios. Poate fi el rupt?

Bineinteles. Insa asta ne readuce la cauza esentiala a tuturor disfunctiilor din viata unui om, unei comunitati, unei corporatii, unui guvern, unei planete intregi: nivelul de constiinta. Cand lucrezi cu prioritate la asta, solutiile pentru orice apar din senin. Cand ignori aceasta cauza fundamentala problemele persista… cea mai mica dintre ele fiind, pentru o companie, lipsa de feedback onest a angajatilor.

Sa ne adaptam

Insa daca, din inconstienta, compania nu doreste sa ia in considerare ideea de mai sus, atunci e nevoie ca trainerul sa stie sa perceapa singur feedbackul. Nu poti sta la mana participantului daca acesta nu se poate schimba atat de repede precum doresti. Te adaptezi tu la situatie.

In mod normal trainerul nu ar trebui sa aiba nevoie de feedback scris. Iti poti da seama imediat in timpul cursului ce persoane rezoneaza, se implica, cine e plictisit sau venit doar pentru ca l-a trimis seful etc. Bine, asta e mai usor la cursurile deschise (ne-corporatiste) in care omul vine de buna voie, nu pentru ca are un interes “de serviciu”.

La cursurile la care am participat (deschise) putine au cerut feedback – pur si simplu nu e nevoie, cum spuneam trainerul simte, sesizeaza imediat cum a mers si ce are de facut. Insa in mediul corporatist, unde nu prea poti avea libertate de exprimare ca trainer (in sensul ca trebuie sa te adaptezi cu un anumit limbaj la anumite categorii de persoane, realist vorbind nu extrem de interesate, sa urmezi un anumit tipar etc) fedbackul poate fi necesar. Din pacate, nefiind “extrem de corect”, mai greu cu “imbunatatirea”…

Propunerea mea este ca trainerii sa se “antreneze” sa simta singuri feedbackul real (indiferent de cel scris) si apoi sa ia masuri. Degeaba primesti numai note aproape de maxim daca in timpul cursului ii vezi pe oameni fara chef, neimplicati. Si, fara nicio gluma, ar fi indicat sa urmareasca serialele “Lie to Me” si “The Mentalist” si sa se inspire…

Virtutile, valori morale sau obiective, lucreaza in trei parti interrelationate: cunoasterea morala, simtirea morala si comportamentul moral.

Pentru a detine valoarea numita compasiune, o persoana trebuie sa stie ce anume este compasiunea, dar doar avand cunoasterea, acea persoana nu va manifesta compasiune. Acest lucru presupune a te angaja emotional, a fi capabil de indignare morala atunci cand ii vezi pe altii ca victime ce sufera sau sunt exploatati.

Dar, din nou, cunoasterea morala si simtirea morala nu fac o persoana sa manifeste compasiune. Acel cineva trebuie sa se comporte cu compasiune – sa actionezi cu compasiune in relatiile personale si sa-ti faci obligatiile de cetatean pentru a ajuta la construirea unei societati in care grija si justetea sa fie la ele acasa.

Compasiunea, ca orice alta valoare obiectiva, presupune implicarea mintii si inimii impreuna cu fapta. In alte cuvinte, sa stii, sa simti si sa actionezi in concordanta cu valorile tale.

De ce avem nevoie de principii si valori?

… sau de ce simtim nevoia sa ne explicam comportamentele prin valori si principii? Un lucru e cert – lasam la indemana vorbelor de duh consecintele comportamentelor noastre. Nu ne asumam ceea ce facem sau ce spunem, mai pe scurt.

Cat de usor e sa spui: am facut x pentru ca asa era corect; i-am spus asta pentru ca trebuia sa invete odata ce e dreptatea; am facut asta din dragoste, etc. Prin toate aceste formulari nu iti asumi nimic, te faci ca nu ai niciun sentiment legat de deciziile tale si ca sunt forte mai divine care au luat deciziile in locul tau.

Dar sa revenim: Tu cu cine dormi noaptea?

Raspuns posibil: cu principiile constiintei mele. Un prim principiu al constiintei – ar spune unii invatati – este ca trebuie sa avem grija sa nu ducem oamenii in pacatul de a actiona impotriva constiintei lor.

Un al doilea principiu – si aici ma astept la reactii – este ca autoritatea care determina ce este rau sau bine, drept sau nedrept – este constiinta proprie, cea cu care dormi noaptea (unii ar sumariza tot ce am scris eu aici a pacatui in ignoranta). Iar, ca sa raspund reactiilor posibile, “constiinta insasi contribuie la a forma conceptia noastra despre lume” (Kant).

In fine, sa nu uitam ca acelasi Kant considera ca, la marile intrebari care privesc realitatea in intregul ei, vor exista intotdeauna doua puncte de vedere exact opuse si deopotriva plauzibile si implauzibile.

Daca nu esti multumit/a cu acest raspuns, inseamna ca mai ai de cautat. Iata cativa pasi:

Pasul 1. Scrie o lista cu ce este important pentru tine si numeroteaza de la 1 la 5. Lista poate sa cuprinda de la munca la sex si pana la planificarea mai buna a timpului. Asigura-te doar ca lista cuprinde cele mai importante lucruri pentru tine.

Pasul 2. Apoi scrie ce faci zi de zi timp de 1 sau 2 saptamani. Acum, citeste si analizeaza-ti activitatile zilnice.

Pasul 3. Numeroteaza activitatile zilnice in functie de cum contribuie la ceea ce este important pentru tine. In aceasta etapa este important sa fii obiectiv, nu subiectiv. Nu nota ceva ca important daca nu este cu adevarat important, ci o faci doar pentru bani de exemplu.

Pasul 4. Acum, intreaba-te daca traiesti cu adevarat asa cum simti ca ti-ai dori. Esti satisfacut/a cu sentimentul acesta? Scrie acele lucruri la care simti ca ar trebui sa incepi sa lucrezi.

Pasul 5. Citeste lista cu lucruri la care ai de lucrat si fa-ti un plan saptamanal angajandu-te sa duci la bun final ceea ce ti-ai propus, reflectand saptamanal la progresele pe care le faci pentru a trai o viata mai implinita.

Cred ca dilema majora este daca valorile morale (virtutile de care vorbeam mai sus) sunt cele care ne dicteaza viata sau moralitatea proprie, a fiecaruia din noi. Si cine – daca nu constiinta proprie – poate sa judece mai bine acest lucru?

Fara indoiala, fiecare dintre noi ne ghidam dupa niste valori sau principii in viata. Imi place totusi sa cred ca suntem suficient de intelepti incat sa nu luam lucrurile mot-a-mot. Nimic nu e alb sau negru. La partea asta ma astept sa am destul de multi oponenti…

Dostoievski spunea ca “daca Dumnezeu nu ar exista, totul ar fi permis”. Gandeste-te pentru un moment ce ai face tu daca ti-ar fi permis sa faci totul. Orice. Sigur, te vei intreba cine sau ce iti poate permite totul. Despre asta e vorba pana la urma: cine sau ce iti dicteaza valorile, principiile, viata.

Dar cum stii care sunt valorile tale, principiile care iti dicteaza viata?

Care sunt acele lucruri care te fac sa dormi bine sau nu noaptea (in functie de cat de mult le-ai respectat intr-o zi, o luna, o viata)? Esti singura/singurul care poate sti care sunt valorile tale.

Gandeste-te la acele lucruri care iti ghideaza actiunile in viata personala, la munca si in interactiunile pe care le ai. Le folosesti pentru a lua decizii in legatura cu prioritatile din viata ta. Obiectivele pe care ti le-ai impus sunt inradacinate in valorile tale. In niciun caz nu e vorba de ceea ce declari. Nu – cu totii am auzit declaratii frumoase despre valori personale care nu se regasesc mai niciodata in actiune, in comportamente, in decizii.

Constiinta noastra

In fine, cine sunt eu sa judec asta? Pana la urma fiecare din noi dormim cu constiinta noastra – poate cea mai in masura sa ne lase sau nu sa dormim.

Valori, valori, valori

Daca am fi trait acum 120 de ani nu am fi auzit substantivul plural “valori” semnificand credintele si atitudinile morale ale unei societati. Aceasta acceptiune a fost utilizata pentru prima data de catre Nietzsche.

Peste ani conceptul de valori a fost absorbit inconstient si fara rezistenta in ethosul societatii moderne in aceeasi masura in care cuvantul valori a fost absorbit in vocabular. Valorile au devenit treptat orice alege un individ, grup sau societate, cu orice motiv. Vechile virtuti (dreptate, frumos, adevar) au fost de-moralizate si personalizate pentru a deveni valori.

Valorile, asa cum le stim noi, pot fi preferinte sau principii care reprezinta polii opusi ai spectrului moral. Valorile care sunt preferinte, ca orice preferinte, fie ca sunt pentru ceai sau cafea, pentru par scurt sau pentru par lung, sunt alegeri personale care sunt subiective si se pot schimba oricand. Pe de alta parte, valorile care sunt principii, cum ar fi onestitatea si compasiunea, sunt consecvente, universale, transculturale si obiective.

Cea mai mare diferenta intre cele doua tipuri de valori este ca valorile care sunt preferinte sunt ceva ce vrei sa ai, in acelasi fel in care cineva poate avea un skateboard sau un sac de marmura, in timp ce valorile care sunt principii sunt ceea ce esti (onest, bun, responsabil).

In articolul viitor vom vedea si cateva aspecte practice despre valori si credinte.

Unul din pasii mentionati acolo este “Ce imi doresc?”. Inspirat fiind de comunicarea cu o persoana care isi cauta activ de munca in perioada aceasta, mi-a venit o idee pe care o voi impartasi si cu voi.

Sa zicem ca Maria isi cauta de munca. Ea, ca si multi altii in perioada asta care isi cauta un loc de munca, se confrunta cu:

1. lipsa de sustinere din partea cunoscutilor pentru ca oricui ii este greu sa fie optimist cand vede ce se intampla in jur;
2. multe refuzuri sau chiar si lipsa cu desavarsire a unui raspuns atunci cand aplica pentru un loc de munca;
3. sfaturi pe care le primeste de a incerca si altceva, sa isi extinda cat mai mult tipurile de pozitii pe care le “vaneaza”.

Toate acestea, si multe alte lucruri prin care trece Maria, sau oricine care isi cauta un loc de munca si deja de minim 2-3 luni nu a gasit ceva, conduc la o scadere a increderii in sine.

Aceasta scadere a increderii in sine face sa fie din ce in ce mai greu ca Maria sa isi dea seama ce isi doreste. Deja nevoile de baza sunt puternic puse in pericol din lipsa unei surse de venit si atunci numai la jobul pe care si-l doreste nu mai poate sa se gandeasca.

Dar, in acelasi timp renuntarea Mariei la lucrurile pe care si le doreste cu adevarat nu fac decat sa ii scada sansele de a gasi ceva. Da, pentru ca, cu cat cauta lucruri pe care nu si le doreste, cu atat motivatia si puterea ei de persuasiune sunt din ce in ce mai scazute.

Si asa, incet-incet, Maria se indeparteaza de ea, de un posibil loc de munca pe care si l-ar dori, de fapt, se indeparteaza de aproape orice posibilitate de a isi gasi orice tip de loc de munca.

Deci, un exercitiu pentru situatii oarecum disperate, ar suna cam asa.

Primul document: Imagineaza-ti angajatorul ideal ce are acum ca deschidere in companie exact jobul la care visezi. Scrie-i o scrisoare de motivatie (intentie) prin care sa vada ca tu esti cea mai potrivita persoana pentru job.

Al doilea document: Mai fa un document cu anuntul, asa cum ar arata el pe un site de joburi pentru acest post (in anunt descrie compania si fa o prezentare in doua propozitii a pozitiei si apoi mentioneaza responsabilitatile si cerintele cheie, precum si detalii despre oferta salariala).

Al treilea document: Pe langa astea, CV-ul va trebui sa fie aranjat ca sa sustina scrisoarea de intentie.

Acest pachet de 3 documente se ataseaza la un email de trimis unui prieten bun pentru feedback, prieten caruia Maria i se poate adresa ca si cum el ar fi de fapt angajatorul.

Ce poate sa genereze acest mic exercitiu? Poate sa aprinda o lumanare oarecum stinsa: Speranta.

Promotorii sai pun in principal accentul pe ideea ca, daca transmiti gandurile “corecte”, poti atrage catre tine tot ceea ce doresti. Cea mai mare provocare cu Legea Atractiei este insa ca ea functioneaza automat atat in directia pozitiva cat si in cea negativa. Majoritatea oamenilor nici nu realizeaza ca, focalizandu-se pe ceea ce nu au sau pe ceea ce ii supara, ei isi canalizeaza energia spre a atrage si mai mult din ceea ce nu au sau ii supara!

Mai exista insa si alte legi universale care nu au parte de aceeasi atentie si promovare precum Legea Atractiei. Poate nu sunt suficient de spectaculoase, poate nu promit efecte imediate si nu au acel element de “magie”, dar cred ca merita sa le trec pe scurt in revista. Vei vedea ca o parte din ele ti se vor parea cunoscute!

Legea Creatiei Deliberate spune: “Ceea ce gandesc, incep sa atrag. Ceea ce gandesc cu intentie, atrag mai rapid”. Desi aparent este cam acelasi lucru cu Legea Atractiei, diferenta este urmatoarea: asa cum am explicat, prin Legea Atractiei poti sa atragi inclusiv lucruri negative, daca in mod inconstient persisti intr-o stare negativa.

Daca in schimb transmiti in univers in mod deliberat, constient, gandurile si emotiile productive, vei atrage ceea ce iti doresti. Cu alte cuvinte, prin Legea Atractiei esti deseori un creator pasiv si nici nu-ti dai seama cum ai atras anumite situatii in viata ta, in timp ce prin Legea Creatiei Deliberate atragi in mod voluntar, constient. Prin urmare, asa cum ar spune inteleptii, stai de paza la poarta mintii tale si nu lasa pe oricine sa treaca!

Legea Acceptarii poate fi sintetizata ca principiul minimei rezistente: “Sunt ceea ce sunt si le permit si celorlalti sa fie ceea ce sunt”. Aceasta lege te indeamna sa accepti cu adevarat, si nu doar sa tolerezi diferentele pe care le observi in ceilalti. Daca nu esti aliniat la aceasta lege, inseamna ca ai pretentia ca oamenii sa gandeasca, simta, creada si actioneze conform modului in care crezi tu ca “ar trebui”.

Obiceiul de a-i judeca pe ceilalti te va face, conform Legii Atractiei, sa atragi si mai multe circumstante sau persoane negative in viata ta, deoarece te focalizezi pe criticarea si judecarea lor. Mai mult, suparandu-te si enervandu-te ca ceilalti nu se comporta asa cum ai vrea tu, iti afectezi starea de spirit, nivelul de energie si libertatea interioara. Cum sa fii liber daca ai tot timpul nevoie ca toata lumea sa se conformeze asteptarilor tale pentru a te simti satisfacut?

Legea Suficientei si Abundentei. In articolul trecut vorbeam despre gandirea de criza si cat de mult iti afecteaza ea sansele de reusita.

Incearca sa constientizezi chiar acum ca ai in interiorul tau toate resursele care iti trebuie pentru a-ti indeplini obiectivele. Din punct de vedere spiritual si energetic, “portia” ta este nelimitata. Ti-a fost daruita viata si ai acces la toata puterea necesara pentru a reusi. Nu trebuie sa te simti pacalit daca altcineva are mai multe lucruri sau mai mult succes, ca si cum le-ar fi luat din “ratia” ta.

Mentalitatea de restriste (“poverty thinking”) iti slabeste abilitatile de a-ti manifesta propriile dorinte. Daca te concentrezi pe ideea ca niciodata nu ai destul sau ca nu ai parte de suficiente oportunitati, vei continua sa atragi lipsa de oportunitati. Universul are o potentialitate nelimitata – singurele limite sunt cele pe care ni le impunem noi prin teama, indoiala, lipsa de incredere si de credinta sau orice alta emotie cu vibratie joasa.

Legea Detasarii. Intr-un fel, corespondentul ei este non-atasamentul despre care vorbeam intr-un alt articol trecut. Pentru a obtine ceva din universul fizic, trebuie sa renunti la atasamentul fata de acel ceva.

Pana la urma, totul se reduce la incredere. Cand esti de obicei intr-o stare detasata, relaxata? Atunci cand ai incredere, cand esti linistit ca totul merge asa cum trebuie.

Atunci cand stii pur si simplu – la un nivel profund – ca vei primi tot ce ai nevoie, rezultatele vin in mod natural, iar timpul in care vor aparea va fi perfect, nici mai devreme, nici mai tarziu decat trebuie. Daca te ingrijorezi sau devii nerabdator, te asezi ca o bariera in calea energiei care lucreaza la rezultatul final si nu faci decat sa-l intarzii. Deci seteaza-ti intentia pozitiva, fa ce ai de facut si apoi… doar ai incredere!

Legea Polaritatii vorbeste despre unitate in dualitate. Exista doi poli sau opusi pentru orice, dar polaritatea reprezinta cele doua extreme ale unui “ceva” care este de fapt acelasi lucru. De exemplu: cald/rece, bun/rau, bogat/sarac se pot referi la acelasi lucru sau aceeasi persoana dar pot insemna lucruri diferite pentru oameni diferiti.

Ceea ce conteaza pentru a intelege Legea Polaritatii este abilitatea de a-ti transforma perceptia astfel incat sa iti creezi o noua realitate. Depinde doar de tine sa iti schimbi parerea despre ceva sau cineva. Atunci cand poti sa nu mai percepi un om drept “rau” si il consideri “bun”, de fapt iti transformi intreaga atitudine fata de acel om. Iar o schimbare de atitudine poate produce o schimbare a intregii experiente pe care o ai cu persoana respectiva.

Aceasta a fost o scurta descriere a cinci legi universale pe care le poti considera de sine statatoare sau doar “anexe” ale Legii Atractiei. Important este ca toate actioneaza impreuna, se sustin si se completeaza reciproc.

Daca mi-as dori sa ramai cu o singura idee in urma citirii acestui articol, aceasta ar fi: ai grija la ceea ce atragi in viata ta in mod intamplator, fara sa-ti dai seama! Facandu-ti un obicei din a-ti focaliza in mod constient gandurile si emotiile spre ceea ce doresti (nu spre ceea ce nu doresti) si lucrand permanent asupra nivelului tau energetic, vei permite Legii Atractiei sa functioneze asa cum trebuie!

Stiind acest lucru, mai mult sau mai putin constient, cu totii incercam sa gasim formule magice, retete care sunt general valabile, promisiuni cum ca vom gasi armonia si echilibrul in orice relatie atat prin carti, filme, coachi si alte experiente din sfera dezvoltarii personale.

Experimentul pe care il lansez, insa, aici Ce ai face cu o carte care incepe asa? este ca exact aceste lucruri sa nu le ofer, ci sa creez un cadru care te va pune la munca pentru ca tu sa poti obtine, prin propriile forte, lucrurile mai sus mentionate.

Motivatia este simpla – cu cat relatia cu cei din jur este mai autentica, cu atat si tu este mai autentic. Cu cat tu esti mai autentic, cu atat si relatia cu cei din jur este si mai autentica. Si, astfel, ajugi sa creezi un cerc virtuos in viata ta.

Cerc prin care, atat prin experientele individuale, dar si prin relatiile pe care le stabilesti cu cei din jur iti creezi acel cadru de viata care sa iti permita sa evoluezi zi de zi, nestingherit de multe dintre problemele cotidiene pe care poate ai tendinta sa dai vina cand ceva nu merge bine in viata ta.

Bineinteles, asa cum spuneam mai sus nu cartea va oferi cadrul acesta, ci cartea va veni cu un proces pentru a raspunde motivatiei deja existente la tine.

Mai mult de atat, dincolo de motivatie, tot la tine va trebui sa existe si puterea, energia si curajul ca zi de zi sa fii cine spui ca esti, cine iti doresti sa fii. Iar daca nu reusesti asta, sa fii sincer(a) cu tine si sa vezi de ce nu ai facut-o.

Asadar:

• Vrei sa ai o relatie armonioasa cu tine si vrei sa pastrezi o legatura permanenta cu dorintele si visurile tale?
• Vrei sa ai in jur acei oameni in viata carora tu esti parte din schimbarea de care ei au nevoie, iar ei, la randul lor, sunt in viata ta, schimbarea de care ai tu nevoie?
• Vrei sa poti sesiza de unde si de cand apar blocaje in relatia cu tine insuti sau cu cei din jur?

Daca raspunsul este DA la aceste intrebari, te astept aici – Ce ai face cu o carte care incepe asa? – ca sa imi spui ce ai face cu o astfel de carte.

S-a mai vorbit si in articolele anterioare despre ideea ca a dori ceva implica automat ca nu ai lucrul dorit. Daca l-ai avea, nu ti l-ai mai dori, nu? In engleza, acest fapt este si mai evident intrucat want chiar trimite catre doua intelesuri: de dorinta si de lipsa. Sa nu mai vorbim de un alt cuvant mult-temut: “trebuie”, adica ceva impus. Brrr! Cum scapi de energia lipsei care iti inconjoara dorinta, cum iti pacalesti subconstientul sa treaca de blocajul obligatiei?

Ce-ar fi daca in acest caz ti-ai spune o mica minciuna?

Incearca sa inlocuiesti “imi doresc” cu “prefer” si “trebuie” cu “aleg” si vezi cum te face asta sa te simti. Sa exemplificam.

Ti-ai dori sa te muti intr-un apartament cu doua camere pentru ca nu mai suporti sa te inghesui intr-o garsoniera? Formularea “Prefer sa locuiesc intr-un apartament cu doua camere” indica o optiune si nu o lipsa si are avantajul de a fi impregnata cu o energie pozitiva.

Da, acum locuiesti intr-o garsoniera, dar preferi sa stai intr-un apartament cu doua camere si ai pus la cale un plan pentru a-ti atinge obiectivul. Este un gand care te motiveaza, nu te deprima, pentru ca te concentrezi pe placerea pe care o vei simti cand te vei muta, nu pe disconfortul din prezent.

Esti intr-un magazin si nu-ti permiti sa-ti cumperi in acelasi timp o rochie si o pereche de pantofi? Trebuie sa renunti la una din ele pentru ca nu ai destui bani si asta te face mai degraba sa-ti para rau dupa pantofi decat sa te bucuri ca macar ti-ai luat rochia? Spune-ti “Aleg sa imi cumpar astazi doar rochia”. In acest caz o decizie aparent impusa de conditiile exterioare devine alegerea ta. Esti stapana pe ceea ce faci si nu renunti la nimic, este doar o amanare voluntara. Vei pleca din magazin cu mai putine regrete si cu motivatia de a strange bani si pentru pantofi.

Cuvintele preiau puterea asupra ta si cand iti exprimi emotiile

Atunci cand trec printr-o stare negativa, unii oameni au tendinta sa o descrie accentuand-o cu unele cuvinte foarte grele precum “groaznic de”, “absolut” sau “ingrozitor de”.

Ce nu realizeaza ei este ca astfel de cuvinte amplifica starea negativa si ca, in plus, eticheta pe care o pui unei situatii are tendinta sa devina acea situatie in functie de cuvantul pe care l-ai folosit pentru a o descrie. Iti este cunoscuta exprimarea “Sunt terminat de nervi, traficul a fost groaznic”? Cum ar suna daca ai spune “Sunt cam iritat, traficul a fost aglomerat”?

Un truc (sau, daca vrei, o mica minciuna) care te poate ajuta sa reduci intensitatea unei astfel de stari este folosirea unor cuvinte de atenuare precum “putin”, “cam”, “usor”, “oarecum”.

Daca gasesti puterea sa te opresti o secunda din dialogul tau interior furibund si sa-ti spui “sunt cam dezamagit” in loc de “sunt teribil de dezamagit”, vei reusi sa vezi lucrurile mai in perspectiva. Daca poti spune “sunt usor oripilat” sau “ma simt un picut jignit” este chiar posibil sa te pufneasca rasul si sa realizezi ca ai exagerat… putin.

Desigur, asta nu inseamna ca nu este in regula sa te superi cand ai un motiv intemeiat. Eu te indemn doar sa-ti alegi cu grija numarul de neuroni pe care esti dispus sa-i ucizi enervandu-te mai mult decat este cazul.

Cuvintele te pot ajuta! Si, intorcandu-ma la intrebarea de la inceput, am ajuns la concluzia ca uneori (repet, uneori) este preferabil sa-mi spun o “minciuna” care sa ma ajute sa merg mai departe decat un “adevar” care sa ma opreasca din drum.

Napoleon Hill – De la idee la bani

Recent am postat un comentariu pe un forum pe o tema in legatura cu cartile care mi-au schimbat viata si am povestit putin despre cartea lui Napoleon Hill – De la idee la bani (eng: Think and Grow Rich). Aceasta este una dintre cele mai apreciate carti pentru dezvoltare personala si obtinerea succesului. Foarte multi speakeri, traineri, autori si experti in dezvoltare personala au marturisit ca aceasta carte le-a schimbat viata.

Sunt de parere ca o carte buna merita citita de mai multe ori. Bob Proctor spunea ca atunci cand citesti o carte pentru a doua oara nu gasesti ceva ce nu ai gasit atunci cand ai citit-o prima oara, ci descoperi ceva in tine ce nu descoperisei initial.

Acelasi lucru s-a intamplat si cu mine. Prima oara cand am citit aceasta carte nu am inteles foarte multe lucruri, insa cand am citit-o pentru a doua oara si apoi a treia oara, lucrurile au inceput sa devina din ce in ce mai clare si parca totul incepea sa se lege, incepea sa aiba sens.

Insa nu voi face o descriere a cartii in acest articol, ci doresc sa va prezint 6 pasi care va vor ajuta sa va transformati dorintele in realitate. Aceasta formula este descrisa de Napoleon Hill in Capitolul 3 – “Dorinta”. O puteti aplica pentru a realiza orice va propuneti, indiferent ca este vorba despre obiective pe plan personal, profesional, relational sau oricare alt domeniu. Sa incepem. Dupa cum spune un proverb chinezesc, o calatorie de 1000 de leghe incepe cu un singur pas.

Pasul 1: Stabiliti exact ce doriti sa realizati

Mai intai, trebuie sa va stabiliti exact ce va doriti cu adevarat sa realizati. De exemplu, daca este vorba de bani, nu este suficient sa spuneti “vreau multi bani”. Trebuie sa va hotarati asupra unei sume exacte. Daca doriti sa slabiti, nu spuneti “vreau sa fiu mai slab(a)”, ci “vreau sa cantaresc cu x kilograme mai putin” sau “vreau sa am x kilograme”. Claritatea este esentiala atunci cand vine vorba de stabilirea obiectivelor.

Pasul 2: Ce veti oferi in schimb?

Stabiliti exact ce sunteti dispusi sa faceti pentru a realiza obiectivul propus anterior. Adevarul este ca nu puteti obtine nimic fara a depunde un minim de efort. Dupa cum spune legea semanatului si a culesului, precum veti semana, asemenea veti culege.

Multa lume, dupa ce a urmarit The Secret, a ramas cu impresia ca tot ce trebuie sa faca este sa vizualizeze ceea ce vor si, in final, il vor obtine. Din pacate, nu este chiar asa de usor. Fara sa actionati nu veti putea realiza nimic in viata. Vizualizarea este foarte importanta, insa cheia succesului consta in trecerea la actiune.

Pasul 3: Stabiliti un termen limita

Brian Tracy spune ca un obiectiv fara un termen limita nu este de fapt un obiectiv, ci este mai degraba o dorinta, un vis. Stabilirea unei date exacte pana cand sa realizati ceea ce v-ati propus este un lucru esential si reprezinta una dintre principalele caracteristici ale obiectivelor.

Pasul 4: Creati un plan de actiune

Odata ce ati stabilit exact ceea ce doriti sa realizati, v-ati hotarat ce sunteti dispus sa faceti pentru a obtine acel lucru si ati stabilit un termen limita, este timpul sa va faceti un plan de actiune si sa incepeti chiar in acest moment sa faceti ceva care sa va apropie de indeplinirea obiectivului propus.

Una din marile probleme cu care ne confruntam majoritatea dintre noi este aceea ca asteptam intotdeauna momentul potrivit, insa adevarul este ca acest moment nu va veni niciodata. Momentul potrivit este acum. Indiferent ca avem sau nu la indemana toate informatiile si toate resursele necesare, trebuie sa incepem chiar in acest moment sa punem planul in aplicare.

Pasul 5: Notati pe o foaie de hartie tot ce ati stabilit in pasii anteriori

Dupa ce ati indeplinit primii 4 pasi, notati pe o foaie de hartie obiectivul pe care doriti sa-l obtineti, data limita pana cand il veti realiza, ce sunteti dispusi sa faceti pentru a obtine acest lucru si planul pe care sunteti hotarati sa-l urmati.

Pasul 6: Cititi zilnic “declaratia” de la pasul precedent

Dupa ce ati notat “declaratia” de la pasul anterior, propuneti-va sa o cititi de cel putin doua ori pe zi, cele mai eficiente momente fiind dimineata, imediat dupa ce v-ati trezit si seara, inainte de culcare.

Insa foarte important este sa va imaginati ca si cum ati obtinut deja ceea ce v-ati propus, sa vizualizati si sa traiti emotiile de placere si satisfactie asociate cu indeplinirea obiectivului stabilit.

Sper ca acest exercitiu sa functioneze si pentru voi, asa cum a functionat si pentru mine si pentru alte milioane de oameni. Mult succes!

Dar mai important de atat este ca desi se anunta o zi asa de plina, abia astept seara, cand rupt de oboseala, de la ora 20:00 voi rade, ma voi relaxa, voi invata, voi interactiona cu oameni faini, o sa fiu provocat sa fiu atent si prezent si sa ies din diverse zone de confort.

Sincer, abia astept aceste seri de joi, indiferent de starea mea de oboseala sau de “chef de nimic”. Chiar imi aduc aminte ca o data, dupa o astfel de seara, plecand spre casa cu o colega, o aud pe ea spunand “Eram atat de obosita inainte de curs, dar mi-am revenit total si acum sunt atat de bine.”

Si in momentul ala mi-am adus aminte ca exact acelasi lucru s-a intamplat si in cazul meu. Mai mult de atat, eram la un pas sa nu mai ma duc la curs in acea seara pentru ca atipisem in metrou si ma gandeam ca e mai bine sa ma duc direct acasa la somn. Si ca sa vezi, intre timp nu doar ca mi-a trecut orice urma de somn, dar uitasem complet.

Bun, bun, dar despre ce curs vorbesc, poate te intrebi acum? Despre cursurile de improvizatie la care merg deja de 13 saptamani. E vorba de actorie improvizata, cursuri pentru amatori care nu neaparat isi propun sa joace, ci mai degraba vad in asta o modalitate de a se cunoaste mai bine pe sine, de auto-disciplina, de evolutie personala.

Ce am constientizat in urma acestor cursuri, initiate de Mihaela Sirbu, prin intermediul Teatrul fara Frontiere, este ca improvizatia este un exercitiu de zi cu zi in viata oricui. Cu toate acestea, nu exista nici o materie la scoala care sa se numeasca IMPROVIZATIE.

Astfel, aceste cursuri, nu doar ma pregatesc sa devin un actor (amator) de improvizatie, ci ma pregatesc pentru VIATA!

Sunt foarte multe lucruri pe care le-am invatat si continui sa le invat prin aceste cursui, altele pe care le constientizez, iar unele pe care deja le schimb.

Doua intre aceste lucruri, mentionate si aici, sunt:

• atentia;
• exersarea simturilor.

Iar daca ar fi sa continui lista, as mai adauga:

• constientizare unor invalidari (inutile);
• iesirea din zone de confort;
• imbunatatirea abilitatii de a face prezentari in public;
• lucrul in echipa, si mai ales increderea in colegi;
• exersarea capacitatii de supunere, pe de o parte, si a autoritatii pe de alta parte.

Si asa, ca sa revin, am ajuns la concluzia ca Improvizatia = O scoala a vietii. Atat am avut de spus saptamana asta.

Acum putin timp m-am lovit de un coleg care iesise dintr-o sedinta si arata cam dezamagit. L-am intrebat ce s-a intamplat si mi-a raspuns: “Nimic, iar am dat dovada de inteligenta de culoar!”. Curioasa, i-am cerut sa-mi explice conceptul, iar el mi-a raspuns: “Imagineaza-ti ca esti intr-o camera si negociezi cu cineva sau porti o discutie in contradictoriu. Si de-abia cand discutia se termina si iesi pe culoar, iti vin in cap cele mai bune argumente si replici pe care ar fi trebuit sa i le dai interlocutorului!”

Acum, nu stiu daca sintagma “inteligenta de culoar” va fi vreodata studiata de sociologi sau daca va intra in manualele de psihologie, dar merita putina atentie. Pentru ca, dincolo de latura amuzanta, ea ascunde o frustrare cu care ne confruntam adesea: de ce nu pot fi mai spontan in gandire si reactii, mai ales in discutii importante?

De ce nu “produc” nicio remarca isteata cand ma trezesc singur in lift cu CEO-ul sau, dupa caz, cu vecina roscata de la doi? Sau macar sa-mi vina ceva in minte cand seful ma intreaba daca am propuneri pentru reducerea bugetului! Si mai ales, de ce imi vin o gramada de idei bune dupa ce s-a consumat momentul decisiv? Of!

Ei bine, in ciuda acestei dorinte naturale de a performa tot timpul la cote inalte din punct de vedere al replicilor si ideilor, trebuie sa constientizezi ca este normal ca ideile bune sa nu-ti vina pe loc. In afara de cazul in care te-a posedat temporar spiritul lui Oscar Wilde, este foarte greu sa vii cu solutii si replici istete fara sa te gandesti in prealabil, pentru ca ele (solutille, replicile) sunt un produs al creativitatii. Iar cand vorbesc despre creativitate, multi specialisti in comunicare, sociologie si psihologie sustin ca aceasta nu prea este spontana.

In cartea Guerilla Advertising, Jay Conrad Levinson, un guru al marketingului neconventional si al copywritingului, sustine ca oamenii au nevoie de timp pentru ca subconstientul sa proceseze informatiile deja cunoscute si sa le reorganizeze sub forma unei idei proaspete si noi.

El isi dezvaluie propria metoda de lucru despre care sustine ca nu da gres niciodata:

• studiaza tot ce se poate despre subiectul in cauza si organizeaza-ti mental infomatiile;
• gandeste-te care sunt beneficiile pe care doresti sa le comunici, cui te adresezi si ce rezultate vrei sa obtii;
• la final uita totul si concentreaza-te pe alte proiecte sau activitati.

Apoi, spune Levinson, dupa o ora sau dupa trei zile, “ideile minunate izvorasc din mintea ta, explodeaza si se formeaza in timp ce atipesti, faci un dus, citesti, conduci sau te uiti la televizor”.

Creativitatea nu este insa necesara numai in publicitate sau in domeniile artistice. Asa cum nu poti sa compui instantaneu sloganuri geniale, este la fel de greu sa vii cu o solutie foarte valoroasa cand nu cunosti toate datele problemei si esti presat sa dai un raspuns pe loc.

Acest lucru se intampla frecvent la interviurile pentru obtinerea unui loc de munca, cand recrutorul pune intrebari de genul “Cum ati face o campanie de promovare pentru produsul nostru?”, in conditiile in care candidatul a aflat abia de cateva minute cu ce se ocupa firma respectiva sau are doar informatii foarte superficiale culese de pe site-ul companiei.

Aceasta presiune se practica din plin si cand esti angajat, intr-o lume de business aflata permanent in cautarea solutiilor de tip “supa instant la plic”. Autorii cartii Fiti creativi!, Guy Claxton si Bill Lucas, chiar impart companiile in locuri de munca “creatocide” si “creatogenice”. Ei sustin ca fimele cele mai inovatoare sunt cele care ofera angajatilor flexibilitate si timp pentru… a se gandi. De exemplu, compania 3M aloca 15% din timpul angajatilor pentru generarea de idei!

“OK”, vei spune, “accept ca e firesc sa nu fiu tot timpul pe faza, dar pot face totusi ceva ca sa atenuez… inteligenta de culoar?”

Desigur, cateva solutii simple ar fi:

• Ancoreaza-te in prezent! Nu te proiecta in viitor si nu-ti repeta in minte fraze precum “TREBUIE sa dau un raspuns bun, altfel seful o sa creada ca sunt prost si o sa ma dea afara”. Cu cat te gandesti mai mult la ce-ar putea sa se intample rau, cu atat ai mai putin timp sa te gandesti la solutie si cu atat maresti probabilitatea sa nu dai un raspuns care sa-i placa sefului.

  Mai bine “ruleaza” rapid in gand tot ce stii despre subiect si, daca nu-ti vine absolut nicio idee, da-i sefului un termen (o ora, o zi) in care promiti sa-i dai un raspuns documentat. Astfel, eviti si sa faci promisiuni nerealiste sau sa dai date incorecte.

• Asculta cu adevarat. Nu asculta selectiv, nu da interpretari emotionale spuselor celuilalt pe baza a ceea ce iti inchipui ca vrea sa spuna, nu iti pregati in minte urmatoarea replica in timp ce interlocutorul vorbeste. Cum iti inchipui ca poti da un raspuns corect daca tu nici nu auzi intrebarea?
• Nu te crampona de ideea de a avea dreptate cu orice pret, de a spune ultimul cuvant, de a iesi invingator, de a arata ce destept esti. Chiar daca suna deja ca un cliseu, filosofia win-win ramane cel mai viabil mod de a purta o discutie. Daca te concentrezi sa fii cat mai sarcastic sau spiritual in loc sa cooperezi, la final, cand partenerii vor pleca nesatisfacuti, “geniul” tau va conta prea putin.
• Pe cat posibil, daca stii ca vei avea o discutie importanta (interviu de angajare, sedinta, negociere), pregateste-te cat poti de bine. Fa-ti ordine in ganduri, pune cap la cap toate informatiile pe care le stii, anticipeaza ce obstacole s-ar putea ivi in conversatie si ce intrebari ti s-ar putea pune. Asta iti va da incredere in tine si iti reduce sansele sa fii luat prin surprindere si sa nu gasesti nimic de spus.
• Tot in cazul in care stii dinainte ca vei avea o intalnire importanta, vizualizeaza rezultatul la care doresti sa ajungi. “Vezi” imaginea ta vesela, strangand mana persoanei cu care ai vorbit, semnand contractul, “simte” bucuria reusitei… Chiar daca nu ai cum sa anticipezi total modul in care va decurge o discutie, antrenamentul mental iti sporeste mult oportunitatile de reusita.
• Nu in ultimul rand, relaxeaza-te si transpune-te intr-o stare de spirit mai degajata. Nu te mai lua atat in serios! Soarele va rasari si Pamantul se va roti chiar daca o discutie sau negociere nu se va termina asa cum ti-ai dorit. Si, cine stie, exact in momentul in care te relaxezi si pui lucrurile in perspectiva, este posibil sa-ti vina in minte o replica geniala a la Oscar Wilde!