Acum putin timp m-am lovit de un coleg care iesise dintr-o sedinta si arata cam dezamagit. L-am intrebat ce s-a intamplat si mi-a raspuns: “Nimic, iar am dat dovada de inteligenta de culoar!”. Curioasa, i-am cerut sa-mi explice conceptul, iar el mi-a raspuns: “Imagineaza-ti ca esti intr-o camera si negociezi cu cineva sau porti o discutie in contradictoriu. Si de-abia cand discutia se termina si iesi pe culoar, iti vin in cap cele mai bune argumente si replici pe care ar fi trebuit sa i le dai interlocutorului!”

Acum, nu stiu daca sintagma “inteligenta de culoar” va fi vreodata studiata de sociologi sau daca va intra in manualele de psihologie, dar merita putina atentie. Pentru ca, dincolo de latura amuzanta, ea ascunde o frustrare cu care ne confruntam adesea: de ce nu pot fi mai spontan in gandire si reactii, mai ales in discutii importante?

De ce nu “produc” nicio remarca isteata cand ma trezesc singur in lift cu CEO-ul sau, dupa caz, cu vecina roscata de la doi? Sau macar sa-mi vina ceva in minte cand seful ma intreaba daca am propuneri pentru reducerea bugetului! Si mai ales, de ce imi vin o gramada de idei bune dupa ce s-a consumat momentul decisiv? Of!

Ei bine, in ciuda acestei dorinte naturale de a performa tot timpul la cote inalte din punct de vedere al replicilor si ideilor, trebuie sa constientizezi ca este normal ca ideile bune sa nu-ti vina pe loc. In afara de cazul in care te-a posedat temporar spiritul lui Oscar Wilde, este foarte greu sa vii cu solutii si replici istete fara sa te gandesti in prealabil, pentru ca ele (solutille, replicile) sunt un produs al creativitatii. Iar cand vorbesc despre creativitate, multi specialisti in comunicare, sociologie si psihologie sustin ca aceasta nu prea este spontana.

In cartea Guerilla Advertising, Jay Conrad Levinson, un guru al marketingului neconventional si al copywritingului, sustine ca oamenii au nevoie de timp pentru ca subconstientul sa proceseze informatiile deja cunoscute si sa le reorganizeze sub forma unei idei proaspete si noi.

El isi dezvaluie propria metoda de lucru despre care sustine ca nu da gres niciodata:

• studiaza tot ce se poate despre subiectul in cauza si organizeaza-ti mental infomatiile;
• gandeste-te care sunt beneficiile pe care doresti sa le comunici, cui te adresezi si ce rezultate vrei sa obtii;
• la final uita totul si concentreaza-te pe alte proiecte sau activitati.

Apoi, spune Levinson, dupa o ora sau dupa trei zile, “ideile minunate izvorasc din mintea ta, explodeaza si se formeaza in timp ce atipesti, faci un dus, citesti, conduci sau te uiti la televizor”.

Creativitatea nu este insa necesara numai in publicitate sau in domeniile artistice. Asa cum nu poti sa compui instantaneu sloganuri geniale, este la fel de greu sa vii cu o solutie foarte valoroasa cand nu cunosti toate datele problemei si esti presat sa dai un raspuns pe loc.

Acest lucru se intampla frecvent la interviurile pentru obtinerea unui loc de munca, cand recrutorul pune intrebari de genul “Cum ati face o campanie de promovare pentru produsul nostru?”, in conditiile in care candidatul a aflat abia de cateva minute cu ce se ocupa firma respectiva sau are doar informatii foarte superficiale culese de pe site-ul companiei.

Aceasta presiune se practica din plin si cand esti angajat, intr-o lume de business aflata permanent in cautarea solutiilor de tip “supa instant la plic”. Autorii cartii Fiti creativi!, Guy Claxton si Bill Lucas, chiar impart companiile in locuri de munca “creatocide” si “creatogenice”. Ei sustin ca fimele cele mai inovatoare sunt cele care ofera angajatilor flexibilitate si timp pentru… a se gandi. De exemplu, compania 3M aloca 15% din timpul angajatilor pentru generarea de idei!

“OK”, vei spune, “accept ca e firesc sa nu fiu tot timpul pe faza, dar pot face totusi ceva ca sa atenuez… inteligenta de culoar?”

Desigur, cateva solutii simple ar fi:

• Ancoreaza-te in prezent! Nu te proiecta in viitor si nu-ti repeta in minte fraze precum “TREBUIE sa dau un raspuns bun, altfel seful o sa creada ca sunt prost si o sa ma dea afara”. Cu cat te gandesti mai mult la ce-ar putea sa se intample rau, cu atat ai mai putin timp sa te gandesti la solutie si cu atat maresti probabilitatea sa nu dai un raspuns care sa-i placa sefului.

  Mai bine “ruleaza” rapid in gand tot ce stii despre subiect si, daca nu-ti vine absolut nicio idee, da-i sefului un termen (o ora, o zi) in care promiti sa-i dai un raspuns documentat. Astfel, eviti si sa faci promisiuni nerealiste sau sa dai date incorecte.

• Asculta cu adevarat. Nu asculta selectiv, nu da interpretari emotionale spuselor celuilalt pe baza a ceea ce iti inchipui ca vrea sa spuna, nu iti pregati in minte urmatoarea replica in timp ce interlocutorul vorbeste. Cum iti inchipui ca poti da un raspuns corect daca tu nici nu auzi intrebarea?
• Nu te crampona de ideea de a avea dreptate cu orice pret, de a spune ultimul cuvant, de a iesi invingator, de a arata ce destept esti. Chiar daca suna deja ca un cliseu, filosofia win-win ramane cel mai viabil mod de a purta o discutie. Daca te concentrezi sa fii cat mai sarcastic sau spiritual in loc sa cooperezi, la final, cand partenerii vor pleca nesatisfacuti, “geniul” tau va conta prea putin.
• Pe cat posibil, daca stii ca vei avea o discutie importanta (interviu de angajare, sedinta, negociere), pregateste-te cat poti de bine. Fa-ti ordine in ganduri, pune cap la cap toate informatiile pe care le stii, anticipeaza ce obstacole s-ar putea ivi in conversatie si ce intrebari ti s-ar putea pune. Asta iti va da incredere in tine si iti reduce sansele sa fii luat prin surprindere si sa nu gasesti nimic de spus.
• Tot in cazul in care stii dinainte ca vei avea o intalnire importanta, vizualizeaza rezultatul la care doresti sa ajungi. “Vezi” imaginea ta vesela, strangand mana persoanei cu care ai vorbit, semnand contractul, “simte” bucuria reusitei… Chiar daca nu ai cum sa anticipezi total modul in care va decurge o discutie, antrenamentul mental iti sporeste mult oportunitatile de reusita.
• Nu in ultimul rand, relaxeaza-te si transpune-te intr-o stare de spirit mai degajata. Nu te mai lua atat in serios! Soarele va rasari si Pamantul se va roti chiar daca o discutie sau negociere nu se va termina asa cum ti-ai dorit. Si, cine stie, exact in momentul in care te relaxezi si pui lucrurile in perspectiva, este posibil sa-ti vina in minte o replica geniala a la Oscar Wilde!

In articolul trecut am inceput descrierea “mesajelor conducatoare”, acelor “cerinte obligatorii” de comportament pe care ni le-am insusit in copilarie. Continuam acum, invitandu-va sa analizam aceste tipologii din perspectiva muncii in echipa, analizand calitatile si aspectele de imbunatatit ale fiecaruia.

Unora dintre noi ni s-a spus in copilarie “Grabeste-te”, ni s-a indus senzatia ca nu avem niciodata suficient timp.

Aducem in echipa multa energie si lucram bine sub presiune (s-ar putea spune chiar ca ne prieste in mod special stresul). Ne place sa facem lucrurile repede, in viteza, avem nevoie de mai putin timp de pregatire decat altii. Gandim repede, vorbim repede, ne intalnim cu multe persoane si putem schimba usor subiectele de discutie.

Dar… nu ne intereseaza in mod deosebit calitatea, ci ne motiveaza sa terminam ceea ce am inceput, chiar daca avem mici greseli. Alergam mereu, iar uneori colegii de echipa simt ca nu le acordam atentia necesara.

Altii am fost indrumati sa “Incercam din greu!”. Pentru noi este important efortul implicat intr-o sarcina si suntem foarte buni la a demara proiecte noi. Aducem entuziasmul inceputului in lucrul in echipa.

Avem o viziune larga asupra oricarui proiect, ii vedem usor ramificatiile. Este un tipar tipic pentru “antreprenor”, un om care sesizeaza oportunitatile si le fructifica. Suntem creativi si deschisi catre mediu. Totodata, este posibil sa fim mult mai buni la a incepe proiecte decat la a le finaliza. Aparent, nu suntem foarte organizati in proiecte sau pe masa de lucru; avem mereu o scuza – “este ordinea noastra!”.

Multi am incorporat mesajul “Multumeste-i pe altii”, persoane care intra deseori in stereotipul “oamenilor de echipa”.

Ne place sa petrecem timp impreuna cu alti oameni. Intuim ce le-ar face placere si facem eforturi pentru a le “intra in gratii”. Promovam armonia si buna intelegere in grup.

Din dorinta de a le face altora pe plac, uneori ne ferim de a ne exprima direct opiniile. Uneori nu suntem asertivi, ne este dificil sa ne afirmam pozitia si identitatea. Suportam greu tacerea si uneori o umplem cu (prea) multa conversatie sociala. Cautam mereu reconfirmari si “cersim” uneori mediului acceptarea.

Daca ne regasim in aceste tipologii, este important sa ne intelegem si sa ne acceptam, cu puncte tari si aspecte de imbunatatit. Si sa ne aducem aminte, ca spre deosebire de momentul in care am interiorizam aceste mesaje, acum suntem adulti si putem decide constient sa le rescriem.

Ca un prim pas, ne putem da voie sa facem lucruri diferite. Si astfel, ramand in contextul muncii in echipa, chiar daca sunt “Fii perfect”, pot sa predau o lucrare care nu este inca perfecta. Sau daca sunt “Multumeste-i pe altii”, sa traiesc linistit/a cu ideea ca nu toata lumea ma iubeste…

Daca vrei sa afli mai multe despre “Stilurile de lucru in echipa”, te invit marti, 23 martie ora 18:30 la cursul deschis pe aceasta tema. Mai multe detalii despre acest curs poti afla aici.

Lucrul in echipa aduce placerea dar si provocarea interactiunii cu persoane cu stiluri personale diferite.

Desi conceptul de echipa se foloseste mai degraba in context profesional, aici se aplica “regulile” de comportament intr-un grup pe care fiecare dintre noi le-am invatat in copilarie.

Primul grup la care am simtit apartenenta este in mod evident familia. Fiind atat de importanta pentru noi, in copilarie am depus foarte multe eforturi pentru a obtine recunoasterea ei. Iar familia, ne-a transmis, inconstient, “cerintele” sale – cum trebuia sa ne comportam astfel incat sa fim acceptati in acel mediu.

Aceste cerinte constituie unul din principalele elemente de studiu ale psihologiei. Una dintre scolile sale de gandire, Analiza Tranzactionala, sustine ca fiecare dintre noi ne raportam la un “mesaj conducator” care sintetizeaza modul in care cautam sa castigam aprecierea celor mari atunci cand eram copii.

Aceste mesaje raman cu noi si ne ghideaza comportamentul ca adulti. Fiind atat de inradacinate, ni se par “naturale si normale” si cu greu ne dam seama ca deseori sunt doar scenarii in care mediul ne-a programat sa fim. Ne-au adus atat calitati, dar si limitari, dupa cum vom vedea in continuare.

Astfel, unii dintre noi am invatat ca putem fi apreciati doar daca facem lucrurile perfect. Si auzim mereu in noi acest indemn “Fii perfect!”. Daca avem aceasta cerinta interiorizata, ne straduim ca lucrurile sa iasa mereu “perfect”, suntem atenti la cele mai mici detalii si ne place controlul.

Ajutam echipa prin munca de calitate pe care o facem. Prin informatiile pe care le detinem mereu la zi. Prin responsabilitatea noastra si implicarea personala. Prin planificare si organizare. Prin a avea grija si de cel mai mic risc care ne-ar putea ingreuna munca.

Pe de alta parte, uneori ne tinem echipa in loc, deoarece nu ne terminam nicidata treaba pentru ca niciodata nu e… “perfecta”. Intram in prea multe detalii, analizam lucrurile in exces si uneori ne e teama sa luam decizii pentru ca nu avem “toate informatiile”. Ne implicam personal, ne este dificil sa delegam deoarece nimeni nu ar putea sa aiba atata atentie la detalii ca si noi.

Altora ni s-a dat mereu mesajul, direct sau indirect: (trebuie) sa “Fii puternic!”. Si am invatat sa ramanem calmi in momentele de tensiune. Stim sa ne descurcam de minune in momente stresante. Sa luam decizii dificile cu mintea limpede.

Aducem echipei calm si constanta. Rezistenta si stabilitate. Pragmatism, puterea de a vedea lucrurile “asa cum sunt in realitate”.

Dar… parem “de piatra”. Colegii de echipa se pot uneori simti inconfortabil cu stilul nostru care aminteste de Data din Star-Trek. Ne e greu sa ne exteriorizam emotiile si este greu sa intelegem emotiile celorlalti.

Ne este dificil sa ne recunoastem defectele. Admitem greu ca uneori facem greseli si alteori avem esecuri. Ne este dificil sa ne admintem slabiciunile “umane”.

“Fii perfect” si “Fii puternic” sunt 2 din cele 5 mesaje conducatoare descrise de Analiza Tranzactionala. Poate te-ai regasit aici sau i-ai recunoscut pe unii din membrii/colegii tai (sau grupurilor din care faci parte). Pentru a intelege punctele tari dar si aspectele de imbunatatit ale fiecarui “stil de lucru”, te invit sa continui lectura saptamana viitoare!

Din cauza vitezei la care trebuie sa reactionam la schimbarile din jurul nostru, realizam ca nu avem destul timp la dispozitie, ca nu suntem atat de eficienti pe cat ne-am dori noi sau seful nostru, ca nu realizam tot ce ne propunem, ca nu castigam destui bani.

Din aceste cauze (viteza de schimbare a lumii si lipsa timpului), tindem sa “jucam” dupa reguli prestabilite. De cele mai multe ori aceste reguli sunt impuse de companiile pentru care muncim, ni le impun superiorii sau ni le impunem noi urmandu-i pe altii. Ce reiese din aceasta retea imensa de “copiatori”? O retea imensa de angajati identici!

De exemplu avem de prezentat un raport. Ni se da un model de raport, dupa care noi trebuie sa construim propriul raport. Ni se specifica cum sa il prezentam si ce sa subliniem si ce sa nu includem in acel raport. Ajungem la concluzia ca munca noastra se rezuma la a lua de undeva niste date, a le introduce in niste fisiere, a fi prezent pe o scena si a prezenta mecanic, liniar, niste cifre, dupa modelul si sfaturile primite.

Atunci care va fi diferenta dintre noi?

Cine va castiga mai mult? Pentru ca, desigur, castigul e cel care ne intereseaza, nu-i asa? Raspunsul este simplu: castigatorii sunt cei ce vor diferentia de multime. Cei creativi, inovatori, curiosi, curajosi, motivati, visatori. Cei care se disting de restul. Cei care au un plan in viata, detaliat. Cine sunt acestia? Cei care isi creeaza branduri personale!

Sunt cei care dau culoare unei prezentari. Sunt cei care ofera valoare unui serviciu, astfel incat tu sa fii multumit. Sunt cei care experimenteaza, inoveaza si creeaza lucruri noi, neobisnuite. Sunt cei care formeaza o miscare, un trend. Cei care lanseaza idei interesante, teorii fascinante. Sunt oamenii pe care ii admiri si pe care ii iei drept model.

Dar ce inseamna un brand personal? Ianta doar cateva exemple:

• Michael Jordan;
• Oprah;
• Donald Trump;
• Ion Tiriac;
• Dan Diaconescu.

De ce sa alegi sa iti construiesti un brand personal?

Pentru ca siguranta locului tau de munca sau a afacerii tale dispare daca continui pe aceleasi principii ca pana acum. Pentru ca numele tau va insemna o marca de incredere, o poveste fara sfarsit.

Pentru ca iti vei crea o imagine care va face apel la emotii, iar noi ne ghidam in foarte mare masura in functie de sentimentele noastre. Pentru ca vei fi cunoscut de foarte multe persoane si vei avea doar de castigat!

Si totusi, tu de ce nu vrei sa devii un brand personal?

Incepe acum sa visezi! Defineste-ti noua persoana care vrei sa fi! Ai sansa unui nou inceput oricand, trebuie doar sa te decizi cand vrei sa pornesti la drum.

Te voi ajuta sa iti construiesti brandul personal, explicandu-ti etapele pe care trebuie sa le parcurgi. Totul simplu si la obiect. Voi reveni cu un articol despre cum sa iti analizezi situatia in care te afli acum, pentru a determina care sunt urmatorii pasi pe care trebuie sa ii faci catre crearea propriului brand personal de succes.

Conform Oxford English Dictionary, cariera este definita ca “an individual’s course or progress through life (or a distinct portion of life)”. “A distinct portion of life” poate fi usor asociata vietii profesionale. Care se pare (statistic vorbind) ca ne ocupa aproape o treime din viata.

Toti avem cariere

De la femeia de serviciu pana la presedintele de stat. Acest lucru corespunde cu siguranta primului aspect subliniat in cadrul definitiei si anume cursul individual. Intr-un mod mai metaforic, fiecare isi deseneaza propria viata profesionala in functie de posibilitatile si ambitiile sale.

Unii avem doar cariere

Fie ca ne dorim bani sau doar afirmare. Aceste doua diferente de mentalitate nu pot fi insa usor asociate ideii de progres. Pentru ca progresul nu inseamna numai bani. Si nici numai diplome si CV-uri.

Lectia 1 – “Principiul” borcanului

Un profesor de filozofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte pe catedra.

Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre avand diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Toti studentii au fost de acord ca borcanul este plin.

Apoi, a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur, acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul este plin. Au fost din nou de acord ca este plin, si au ras.

Profesorul a luat o cutie cu nisip pe care l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur, nisipul a umplut spatiul ramas liber. Acum, spuse profesorul aratand spre borcan, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra.

Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, sanatatea si prietenii vostri, lucruri care, chiar daca totul este pierdut, si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici, care completeaza restul.

Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata voastra: daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante.

Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostri, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans. Va ramane mereu destul timp sa mergeti la serviciu, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza.

Stabiliti-va prioritatile! Restul… este doar nisip.

De ce e importanta cariera

Putem sa invatam sa facem ceea ce ne dorim. Ceea ce ne place. Ceea ce ni se potriveste. Putem sa ne descoperim pe noi insine. Si apoi sa ne redescoperim.

Cariera poate reprezenta ocazia de a sta intre oameni. Ocazia de a cunoaste oameni. Si apoi de a-i cunoaste bine. Bineinteles, reprezinta ocazia de a cunoaste un domeniu de activitate. Sau mai multe. Poate reprezenta ocazia de a cunoaste lumea. Sau macar o parte din ea. Putem evolua fantastic de mult. Pentru ca poate da un sens consistent vietii noastre.

Exist pentru ca am cariera?

Este o singura conditie in ceea ce priveste cariera: sa nu existe doar cariera in viata noastra. Este necesar sa ne zbatem, sa muncim, sa progresam. Sa studiem, sa ne implicam. Dar trebuie sa avem si alte satisfactii. Ca sa fim completi.

In concluzie

Consider ca esenta, dincolo de cliseul “stabileste-ti prioritatile in viata”, consta in a ne feri de iluzii. In a ne opri inainte sa incepem vanatoarea de diplome si job-uri si a ne gandi putin la noi. Doar la noi. Ce ne lipseste cu adevarat? Ce ne dorim cu adevarat? Si ce sa facem? In functie de raspunsurile la aceste intrebari, unii se vor gasi la un moment dat singuri in fata vreunei catedre pline de nisip. Degeaba va fi atunci borcanul mare.

Este primul eveniment de training in business networking cu un expert de calibru international, Filipe Carrera. Veti afla cum sa beneficiati la maxim de tehnicile de business networking, cum sa folositi noile tehnologii pentru a va dezvolta contacte de calitate si cum sa va extindeti proiectele (afacerile) in tara si peste hotare.

Evenimentul va avea loc pe 26 octombrie 2009, in Bucuresti, la sediul Camerei de Comert si Industrie a Romaniei. Organizatori sunt cei de la ProActive Solutions.

Filipe Carrera este speaker international, trainer, coach si consultant. Detine un MBA si este specializat in economie, e-business, e-learning si marketing. In 2008 a primit distinctia de cel mai bun trainer din lume la congresul mondial al organizatiei Junior Chamber International, unde el este responsabil dezvoltarea oportunitatilor de training ale organizatiei in Europa.

Detalii complete despre eveniment gasiti pe ProActiveSolutions.ro (tot aici si detalii despre inscriere).

Primul impact

Trebuie sa recunosc ca sutul primit a fost cam cu elan, iar impactul zdravan. Evident au inceput sa se nasca ganduri de genul: ce fac mai departe (cu atat mai mult cu cat lucram intr-o industrie de nisa), cum ma va afecta pe mine criza, cat de repede imi voi gasi job, ce impact va avea asupra mea experienta concedierii, cat de repede ma voi ”ridica”, daca am gresit eu… si lista poate continua.

Gandurile de dupa primul impact

Pimele reactii nu m-au transformat intr-un munte de optimism, din contra. Totusi, glasul ratiunii si-a facut loc, facandu-ma sa inteleg ca in situatia data nu avea sens sa-mi pun singura piedica printr-o gandire nagativista. Mi-am amintit cum intr-una din frunzarelile de pe net, am dat peste un articol in care Erik Kish vorbea despre o perspectiva mai putin uzuala a concedierii.

Acesta perspectiva se poate naste odata cu modul optimist in care putem alege sa vedem lucrurile. Daca am putea sa vedem partea plina a paharului, sa redescoperim motivatii personale cheie, sau daca ne-am intrece pe sine prin antrenarea unor energii noi, de adaptarea la schimbare, scenariul descris de el nu ar mai parea paradoxal si improbabil de realizat:

“Cel putin 20 de oameni au venit si mi-au multumit ca i-am dat afara. Cand cineva te da afara, iti creeaza oportunitati pe care nu le vezi. Oamenii vad in datul afara un dezastru. Este o oportunitate. Eu imi doresc cateodata sa ma dea cineva afara” a declarat, joi, vicepresedintele Rompetrol Eric Kish, la a treia editie a seminarului PR Forum.
— bloombiz.ro

Am incercat incet, incet, sa fac din concediere, provocarea despre care vorbea Erik Kish, si sa sa vad experienta ca fiind una pozitiva. Citisem pe un blog de self development (dumblittleman.com) cum rezistenta creierului la schimbare se face prin construirea unei retele neuronale, alimentata de ganduri si sentimente noi, care ajuta procesului de familiarizare cu evenimentul in cauza.

Pentru ca acele retele neuronale sunt noi formate, modul de comportare, gandire sau traire, va fi incet si dificil. In timp, insa, prin repetitie, vor deveni un mod natural de gandire.

Aceste tehnici de “antrenare” a creierului nu sunt deloc facile si cum tot doream sa le experimentez, mi-am propus sa incerc sa le asociez cu beneficiile gandirii optimiste. Am vazut partile bune ale problemei.

Si ce ar putea sa fie benefic atunci cand iti pierzi locul de munca? Primul lucru la care ma gandesc este timpul. Timp pentru noi, timp pentru a descoperii carti, cum este cea a lui Tom Hodgkinson, ”Cum am ales libertatea” – mic tratat pentru o viata fara griji, pentru a scapa de agitatia unui zile de munca, timp pentru a sari peste trezitul de dimineata devreme, timp pentru a gandi ce vrem sa facem mai departe… timp mai mult, macar pentru o vreme.

Schimbari acceptate

Fara job si cu timp berechet de aplicat, am inceput in forta cautarea unui alt job. Evident in acelasi domeniu si pe aceeasi pozitie, doar asta imi era cel mai la indemana, nu? M-am gandit totusi daca mi-ar placea sa fac si altceva, si daca sunt cu adevarat convinsa ca acesta de pana acum este drumul pe care vreau sa merg mai departe.

Am alungat insa repede acesta idee… parea a fi mult prea greu de digerat si asta pentru ca lucram de ceva timp in industria IT, acumulasem experienta si se castigau bani frumosi.

Importanta timpului

Pentru ca angajatorii nu s-au aruncat sa ma contacteze imediat ce am depus CV-ul, am avut timp si sa gandesc, sa ma ascult, sa-mi dau seama ce vreau sa fac cu adevarat si care sunt inclinatiile si punctele mele forte. Oare ma folosisem pana acum de ele in alegerile pe care le-am facut?

Mereu am invidiat oamenii care isi fac cu pasiune meseria. Eu m-am numarat printre ei? Daca nu pot raspunde cu un “da” hotarat de ce sa nu privesc acesta schimbare fortata ca pe un pas spre “mai bine”? Am ales acest subiect ca topic principal in discutiile cu prietenii, familia si nu in ultimul rand cu persoane avizate.

Treptat, s-a conturat un sens si am gasit un punct de pornire intelegand ca fiecaruia dintre noi ii este natural si la indemana un ceva anume. Cat eram de constienta de atuurile personale si in ce masura ma ghidesera pana acum in alegerile profesionale facute?

Abia acum realizez ca lucrurile nu trebuiesc schimbate radical si cum, pasii marunti ma lasa sa ma apropii mai incet, este drept, dar mai sigur de ceea ce incerc sa gasesc. De ce sa nu ne oferim timpul de care avem nevoie ca sa intelegem ce vrem sa facem de fapt? Timp sa experimentam mai ales, sa actionam, sa vedem ce ne place si ce nu.

Pornim in viata de mici, invatati ca trebuie sa stim ce vrem sa ne facem cand suntem mari. Raspunsuri ca medic, avocat, invatatoare primesc inapoi mangaieri tandre pe crestet. Cati dintre noi insa urmam aceste vise si ce facem daca mari fiind gasim dificultate in a descoperi acea ocupatie?

Daca analizam evenimentele profesionale mai importante din viata noastra realizam ca putini suntem cei care au devenit la maturitate, oglinda viselor din copilarie. O mare parte din intamplarile care ne-au marcat sunt produsul unei anumite conjuncturi, a unei intersectii de drumuri si fapte, de cele mai multe ori neplanificate. Detasandu-ne de conceptia implacabila a unui “dat”, vedem ca intr-o piesa de teatru, cum, in acele momente decisive au fost prezenti actorii – noi sau persoane care ne-au influentat, scena – locul intalnirii si scenariul – toate faptele si intamplarile care ne-au adus in acel moment si loc.

Navigam intr-o retea de oportunitati, intalniri, despartiri, esecuri sau realizari. De noi depinde insa sa stabilim impactul fiecarei experiente asupra traiectoriei pe care vrem sa o urmam in viata, la un moment dat. O concediere poate fi, de ce nu, un punct propice de schimbare in cariera, asa cum o promovare poate fi confirmarea unui job care nu ne place indiferent de pozitia pe care o ocupam.

Oare cat de normal este ceea ce se intampla? De ce anumite joburi se dau pe sub mana, ca si niste bunatati? De ce ajungi sa crezi ca orice faci e gresit? Nu trebuie sa stii prea multe pentru ca daca stii atunci esti “evitat”, atunci esti “scump”, atunci “ai pretentii”. Oare cum poti sa iti permiti pe asa o piata sa ai pretentii? Nu mai conteaza cunostintele acumulate, experienta, entuziasmul… oare ce conteaza?! Asadar azi vezi oameni capabili, oameni deosebiti care se lupta sa obtina “orice job” si asta pentru a supravietui.

In primul rand nu uitati ca daca va doriti “orice” asta e ceea ce primiti, nu uitati ca in felul asta “educati” angajatorii, e normal sa iti ofere mai putin sau sa te trateze intr-un anumit fel daca tu esti dispus sa accepti. Suntem si noi de vina pentru situatia in care suntem, sa nu uitam asta! Ne lasam atrasi intr-o situatie de care profita multa lume.

Aud des spunandu-se “Capul plecat sabia nu il taie!”. Oare chiar nu mai avem pic de credinta? Chiar nu mai avem speranta? Chiar ni s-au furat si acestea? Suntem atat de disperati in tara asta incat sa iti doresti sa muncesti si sa iti faca placere ceea ce faci este o utopie?! Ne lasam atat de usor umiliti si acceptam orice ca apoi sa platim atat de scump pentru acel “orice”.

Stim foarte bine cu totii ca locul de munca ne ocupa foarte mult timp din viata, stim foarte bine ca daca acolo ne sunt incalcate principiile si valorile acestea se vor reflecta apoi in sanatatea noastra. Ei… dar supravietuim, intrebarea mea este pana cand?! Pana ne imbolnavim?

Daca “a avea probleme”, “a avea datorii” devine sloganul vietii noastre trebuie sa ne oprim si sa ne intrebam: oare asta e viata pe care o aleg? Oare o alta cale “sa supravietuiesc” nu exista?!

Exista, cu siguranta! Insa suntem atat de preocupati de probleme, de datorii, si pe buna dreptate ca doar asta auzim, incat nu mai reusim sa ne detasam de suferinta noastra, de lupta pe care trebuie sa o ducem. Spunem mereu: “e greu sa ai un job cat de cat decent”, “e greu sa iti gasesti un job pe vremurile astea”, “taci si rabzi orice la job ca doar azi nu angajeaza nimeni”, “viata e grea azi”… si de cuvantul criza nici nu mai vreau sa pomenesc.

E dureros, e cumplit, ma doare inima sa vad oameni frumosi, oameni care nu vor decat sa munceasca, prieteni dragi mie care se zbat. E ca si cand sunt la mal, i-a adus valul, dar nu se pot ridica, nu pot iesi nici din apa dar nici inapoi nu mai au putere sa se intoarca. Cum sa te ridici in aceasta situatie? Cand te simti singur, cand orice ar face cei din jur nu e de ajuns, ei oricum nu te inteleg desi sunt alaturi de tine. Presiunea e mare, o simti de peste tot… si doare… si te simti inutil, dar poti ALEGE sa treci peste asta.

Stiu, vorbesc despre misiunea profesionala cand toti ar trebui sa acceptam orice job in orice conditii. Eu am convingerea ca fiecare dintre noi are ceva unic de oferit pe aceasta lume si trebuie doar sa ne dam voie sa descoperim acel ceva ce ne reprezinta. O data ce facem acest lucru, si punand atata pasiune si daruire in munca noastra, vor veni toate catre noi.

Aveti incredere in voi, in forta voastra si nu va lasati umiliti. Meritati mai mult si sunt convinsa ca daca veti crede in voi veti reusi. Din pacate si increderea si disperarea depind de noi. Redescopera-ti credinta, aprinde din nou speranta, arunca disperarea si urmeaza-ti misiunea! Eu am incredere in voi!

La un moment dat in viata am simtit nevoia ca un citat sa reprezinte mai mult decat doar o sursa de inspiratie. Sa devina ca un motto personal care sa ma responsabilizeze fata de ceea ce este deja important pentru mine si sa trec la actiune. Sa nu mai aman gasindu-mi scuze pentru ca nu devin cine imi propuneam si simteam ca e bine sa devin.

Cel mai probabil nu sunt singurul caruia ii este mult mai usor sa constientizeze ceva decat sa si puna in actiune. Asa ca, am decis sa imi dau seama ce este important pentru mine in viata si sa imi aleg un citat pe care sa il transform in motto personal.

Cand spun important, ma refer la constientizarea unui lucru din viata mea care imi influenteaza toate planurile vietii. Asa ca, atunci cand mi-am stabilit primul motto (asa cum povestesc aici) am plecat de la ideea de echilibru intre toate planurile vietii si am avut ca motto personal:

Imagineaza-ti viata ca pe un joc in care jonglezi cu cinci mingiute in aer. Le numesti: familie, prieteni, munca, credinte si sanatate.

Diferenta majora intre un simplu citat si un motto personal este ca motto-ul personal ma ajuta ca zi de zi sa imi aduc aminte ce este important pentru mine si sa fac actiuni pentru a ajunge sau ramane acolo. Un citat defineste ceva punctual, asa cum este cazul:

Nu merge inaintea mea, s-ar putea sa nu te urmez / Nu merge in spatele meu, s-ar putea sa nu conduc / Mergi langa mine si fii prietenul meu.
— Albert Camus – pentru mine era si este definitia leadership-ului.

Da, un motto e mult mai mult: e un indemn la actiune. E atat dovada recunoasterii (constientizarii) clare a locului meu in viata, dar si stabilirea stachetei pentru a merge mai departe. Daca un citat normal se aplica intr-un plan al vietii, un motto se aplica in orice plan al vietii.

Motto-ul personal in viata mea este prezent pe blog, in semnatura de la email, cateodata pe desktop sau printat si lipit prin casa pe pereti sau pe birou cumva pe langa laptop. Mai mult de atat, ma uit la el zilnic si ma intreb: “Fac ce mi-am propus sa fac? Daca nu, de ce?”.

Pe final te intreb ce citate (motto personal) ai tu in viata in acest moment si ce insemna pentru tine. Te-au ajutat sau inca te mai ajuta?

Metodele sunt obiceiuri ale mintii si scurtaturi ale memoriei.
— Antoine de Rivavol

V-ati gandit vreodata ce obiceiuri va aduc cele mai bune rezultate in munca? Care din ele va cresc eficienta si care va impiedica?

Obiceiurile noastre de fiecare zi sunt solutii memorate. Atunci cand mintea noastra intelege cum poate face ca un lucru sa fie indeplinit, solutia este stocata, ea fiind apoi reconsolidata de fiecare data cand o aplicam. Astfel, problemele cu care suntem familiarizati sunt externalizate subconstientului mental, care isi va aminti si va aplica solutii deja memorate.

Daca ar fi sa ne evaluam constient actualele obiceiuri, vom constata ca avem obiceiuri inradacinate care ne ajuta fim eficienti si altele care ne impiedica.

Va voi prezenta cateva obiceiuri care va pot ajuta in amplificarea eficientei personale la serviciu. Eu le-am verificat si va pot spune un singur lucru: functioneaza!

M-as bucura sa aflu ca ele v-au ajutat cel putin cat m-au ajutat pe mine. In afara de faptul ca m-au inspirat in crearea stilului propriu de lucru, in cunoasterea capacitatii de a performa, m-au ajutat si in managementul timpului.

Si inainte de a vi le mentiona, va mai dau un singur sfat: fiti rabdatori! Acordati-va o perioada de minim 30 de zile pentru acomodarea cu noile obiceiuri. Nu va asteptati ca un obicei bun sa se instaleze de unul singur, iar unul prost sa piara pe cont propriu.

Trebuie sa preiei initiativa si sa creezi schimbarile pe care le doresti. Cultiva tipuri de comportament care sa te pastreze pe calea cea buna si renunta la celelalte.

Planifica-ti sarcinile in functie de prioritati cu minim o saptamana inainte. Ai grija ca intalnirile tale sa fie bine stabilite in avans. Acest simplu fapt imbunatateste considerabil concentrarea si eficienta.

Planifica-ti agenda de lucru la sfarsitul zilei de lucru pentru ziua urmatoare. Identifica prima treaba de care va trebui sa te ocupi maine.

Incepe ziua intotdeauna cu cea mai neplacuta sarcina, fara a o amana pe mai tarziu. Aceasta mica victorie iti va da tonus pentru toata ziua. Ofera-ti recompense frecvente pe masura reusitelor tale.

Depisteaza care sunt perioadele tale de maxima productivitate si planifica-ti in acele perioade cele mai importane sarcini. Ocupa-te de lucruri mai neinsemnate in restul timpului.

Cand te apuci de o treaba, identifica punctul in care vrei sa ajungi, inainte de a te opri. Atinge neaparat acea piatra de hotar. Daca apar probleme care te distrag, noteaza-le pentru a le rezolva ulterior. Nu permite nimanui sa te intrerupa, caci pierzi concentrarea.

Inainte de a te apuca de o activitate, acorda 10-15 minute pentru incalzire, facand lucruri lejere. Apoi acorda un timp indelungat celui mai important proiect al tau, iar la sfarsit iesi usor din starea de lucru energic facand treburi neinsemnate circa 15 minute.

Aplica principiul lui Pareto, adica 80% din valoarea unei sarcini vine dintr-un efort de 20%. Concentreaza-ti energia pentru acele 20%.

Alege un ritm in mod intentionat in tot ceea ce faci si impune-ti sa-l pastrezi. Fixeaza un deadline (termen limita) pentru finalizarea oricarei misiuni.

Investeste cu incredere in hobby-urile tale. Unul din mentorii mei, Andy Szekely spunea candva: “vei obtine satisfactii doar performand pe pilonul vocatiei tale”, si-i dau dreptate. Deprinde noi abilitati intr-o activitate bazata pe unul din hobby-urile tale. Te va motiva si te va ajuta sa-ti sporesti performantele in munca.

Creaza-ti climatul optim pentru lucru. Experimenteaza o muzica care te pune in forta maxima, pastreaza un spatiu de lucru curat, ordonat si bine aerisit.

Descopera modele printe oamenii care au parte de rezultatele pe care ti le doresti, oameni care te inspira. Fii cat mai mult in prejma lor, adopta-le atitudinea, principiile. Fii cel care asculta, care invata. Candva vei ajunge un model pentru altcineva.

Filtreaza bine informatiile din canalele media. Nu te lasa intoxicat cu tot felul de informatii nefolositoare, hraneste-ti creierul cu informatii cu adevarat importante.

Grupeaza activitatile mici (comisioane, cumparaturi) si rezolva-le dintr-o miscare.

Economiseste timpul de cumparaturi facandu-le online cand este posibil sau programeaza-ti timpul de cumparaturi la ore neaglomerate.

Conecteaza-te tot timpul la proiectele tale, la telurile tale. Daca nu esti conectat in permanenta, devii frustat. Daca nu te lupti pentru visele tale, ele te vor urmari pe tine. Impartaseste-le si altora aspiratiile tale. Apropo, ai auzit care este cel mai bogat loc din lume? Este: “cimitirul viselor neimplinite”!

Asteapta-te sa investesti mult timp si energie in munca depusa pentru schimbarea obiceiurilor. O mare parte din eforturile personale pentru dezvoltare sunt canalizate spre debarasarea de tipare comportamentale vechi si formarea altora noi.

Obiceiurile tale fac ca rezultatele sa apara automat, deci asigura-te ca rezultatele tale sunt cele dorite. Ce sens ar avea sa-ti urmezi cele mai nastrusnice aspiratii, daca obiceiurile tale nu fac decat sa te tina pe loc? Daca vrei sa ai mai mult control, trebuie sa-ti cultivi obiceiurile bune.

Bibliografie
“Dezvoltare personala pentru oameni isteti” – Steve Pavlina
“Putere nemarginita” – Anthony Robbins
“Incepe cu ce nu-ti place” – Brian Tracy
Nik Halik