Acest psiholog aparuse intr-un interviu televizat in seara in care femeii i s-a intamplat nefericitul eveniment, relatand despre cum oamenii isi pot imbunatati memoria fetelor. Bineinteles ca domnul Thompson a afirmat ca nu o vazuse pe acea femeie niciodata in viata. In timpul interogarii ulterioare femeia in cauza a recunoscut ca a urmarit si ea acea emisiune televizata a lui Thompson si ca este posibil sa fi incurcat memoria despre Thompson cu memoria despre violatorul ei.

Pentru a clarifica aceasta dilema, autorul articolului a vorbit cu David Schacter, unul dintre psihologii care se ocupa cu studierea distorsiunilor in memorie si mai exact cu se intampla in creierul acestor oameni care isi confunda cu atat de multa siguranta amintirile despre diverse evenimente.

Memoria (re)construieste

Intervievat de autor, Schacter a spus ca memoria umana nu este ca o caseta video, ci mai degraba memoria noastra, cand este pusa in situatia de a recupera informatia, construieste din bucati de sunete, cuvinte, imagini, si chiar diferite gusturi stocate in diverse parti ale creierului.

Partile goale din aceste informatii, spune Schacter, sunt umplute de imaginatie, ceea ce poate da nastere la multe erori si distorsiuni in ceea ce oamenii isi amintesc dupa evenimentul initial.

Studiile care vizeaza amintirile false si distorsionate nu sunt noi. In anii ’90, Elizabeth Loftus s-a evidentiat in studiul marturiilor distorsionate din cadrul curtilor judiciare. Studiile ei au aratat cum detalii foarte mici si de multe ori nebagate in seama pot avea consecinte grave asupra evenimentelor relatate de martori.

Astfel, in unul dintre experimentele sale, Loftus a aratat cum feedback-ul fals sau distorsionat oferit post eveniment are darul de a modifica amintirea referitoare la respectiva intamplare. Acest efect a fost numit “the misinformation effect” / efectul informarii eronate si se pare ca este foarte larg raspandit.

Explicatia este de fapt destul de simpla. Se pare ca reactualizarea distorsionata este pusa pe seama accesarii unor informatii relevante de fundal. Responsabila pentru formarea amintirilor false poate fi o oarecare schematizare a reconstructiei informatiei. Ceea ce fac oamenii in momentul in care reactualizeaza este sa adune informatiile schematice care se leaga de acel eveniment fals. Apoi subiectii se gandesc la noua informatie in conjunctie cu schema, iar cand incearca mai tarziu sa-si reaminteasca evenimentul fals ei isi amintesc informatia falsa care are la baza schema.

Schema de la baza este foarte de ajutor in a pastra informatia falsa – ea adauga baza de cunostinte si pune la dispozitie scheletul sau scenele generice.

Reguli

Nu toate indiciile de dupa eveniment au insa puterea de a schimba amintirea trecutului. Din documentarea in psihologia cognitiva putem extrage anumite reguli pentru a face aceste tipuri de informatie sa mearga foarte bine in influentarea amintirilor.

De exemplu, cu cat mai similara este informatia post experienta sugerata de ceea ce au trait oamenii de fapt, cu atat este mult mai probabil ca se va produce confuzia si va duce la distorsiunea memoriei. Mai mult decat atat, cu cat este mai credibila sursa, cu atat este mai probabil ca informatia data post eveniment va fi acceptata si integrata peste amintirea originala.

Si daca informatia de dupa este mai plauzibila, este mult mai probabil sa influenteze memoria subiectului decat daca ea ar avea atributul de neveridicitate. Cu cat individul primeste de mai multe ori informatia falsa, cu atat mai familiara devine si cu atat mai mult este posibil ca ea sa fie integrata in memorie.

Cercetarile continua…

Domeniul amintirilor false/distorsionate este unul foarte vast si care asteapta in continuare noi cercetari. Desi cauzele si modalitatile de formare a amintirilor false este cunoscut in mare parte, raman foarte multe intrebari referitoare la caracteristicile psihologice ale indivizilor care sunt mai predispusi catre distorsiunea in memorie.

Mai mult, se pune intrebarea: Cum impiedicam efectul negativ al distorsiunilor in memorie? Cat de realist este un astfel de demers in conditiile in care in fiecare zi suntem bombardati cu un numar impresionant de informatii noi, precum si completari la cunostinte deja existente?

Cercetarile viitoare vor ajuta sa aduca din ce in ce mai multa lumina atat asupra caracteristicilor acestor tipuri de amintiri, cat si asupra caracteristicilor acelor indivizi care formeaza mai usor amintiri false.

In articolele viitoare voi aborda tema amintirilor false intr-un domeniu mult mai traumatizant decat marturii distorsionate, si anume amintiri false referitoare la presupuse abuzuri din copilarie.

Etapa diferentierii

Etapa diferentierii incepe cu explorarea formelor si a contuturilor, in special a propriului sau corp si al mamei. In timp ce copilul isi exploreaza degetele, mainile si picioarele, incepe sa perceapa granitele corpului sau si faptul ca acestea il delimiteaza de mama.

Este esential ca mama sa permita aceasta explorare si sa fie la randul ei disponibila pentru explorarile copilului. Chiar daca inevitabil se va trezi uneori cu degetele in gura, nas sau ochi, este important sa-l ia in brate pe copil cand el cere si sa-l lase sa-i puna mana pe fata, in cap, pe piept, pentru ca astfel copilul invata despre ea si despre sine insusi.

Spre sfarsitul etapei copilul incepe sa acorde mai multa atentie obiectelor si jucariilor, preferand sa se joace inca aproape de picioarele mamei. Copii care parcurg cu succes aceasta etapa au un chip care radiaza de energie si incantare!

Etapa experimentarii

Etapa experimentarii este caracterizata de directionarea energiei copilului catre exterior. Entuziastmat de propria capacitate de a face lucruri la distanta de mama, copilul are asa cum spunea psihanalista Phyllis Greenacre, o “aventura de dragoste cu lumea”.

Experimentarea incepe odata cu mersul “in patru labe” si continua cu deprinderea mersului in picioare. Cei mai multi copii sunt incantati sa scape de legatura fizica permanenta cu mama si “o rup la sanatoasa” in celalat colt al camerei, bucurandu-se de prezenta mamei de la distanta.

Rolul mamei in aceasta etapa este sa ramana vigilenta in timp ce lauda aceasta departare. Separarea copilului de mama si interesul crescut pentru activitatiile ce presupun miscare inseamna ca este normal si se dezvolta sanatos. Este esential ca mama sa poata raspunde cu respect fata de nevoia copilului de separare si cu entuziastm fata de realizari! Simpla tolerare a procesului nu va forma aceeasi baza solida pentru viitoarele relatii ale copilului cu lumea precum suportul activ, ghidarea si incurajarea. (Bader si Pearson, 1988)

Etapa reapropierii

Etapa reapropierii este cu siguranta cea mai dificila atat pentru copii cat si pentru parinti, din cauza ambivalentei pe care o aduce cu ea.

Este o etapa in care autonomia copilului alterneaza cu nevoia de suport si cu aparenta regresie la faze de dezvoltare anterioare. Dupa ce in etapa experimentarii copilul era fascinat de mediul inconjurator si de propriile abilitati, in etapa reapropierii simte din nou nevoia ca mama sa fie acolo (fizic si emotional), dar sa apeleze la ea doar atunci cand are el nevoie.

In fata acestei alternante, mamele devin deseori confuze, nemaistiind cand sa-l ajute si cand sa-l lase in pace pe copil, de aici putand lua nastere jocuri de putere dureroase pentru amandoi. Daca la aceasta varsta (17-24 luni) copilul “isi pierde” brusc capacitatea de a mai face sigur anumite lucruri sau daca brusc nu vrea sa mai doarma singur, sa va ganditi ca nu este neindemanatic sau rasfatat, ci ca are nevoie sa va stie aproape.

E ca si cum ar spune “recunosc ca am crescut si pot sa fac lucruri si singur dar sunt inca mic si vreau sa ma asigur ca daca am nevoie de ajutor, cineva mare e acolo”.

In aceasta perioada rolul tatalui devine din ce in ce mai important. Tatal este cel care il ajuta pe copil sa se “desprinda” in mod sanatos (nu traumatizant) de mama. Cu un tata prezent fizic si emotional, copilul va intelege treptat ca mama lui este in acelasi timp si femeie si sotie/partenera iar asta, paradoxal sau nu, ii va da libertate sa creasca. Cand mama are o viata si in afara relatiei cu copilul, copilul invata sa stabileasca si el relatii cu lumea, in afara mamei.

De-a lungul aceste etape copiii progreseaza rapid pe toate planurile: limbaj, coordonare motrica, exprimare afectiva, isi dezvolta tehnici de testare a realitatii si se indentifica pe sine ca apartinand unui gen (se recunosc ca fetite sau baietei).

Etapa consolidarii individualitatii

In jurul varstei de 2 ani si cateva luni debuteaza si ultima etapa a procesului de separare si individualizare, aceea a consolidarii. Copilul incepe sa reuneasca idealul cu realitatea, invatand ca parintii, fara a fi rau intentionati, nu-i pot implini (instantaneu) toate nevoile. Pe masura ce aceasta frustrare sanatoasa este tolerata, copilul interiorizeaza o imagine adevarata a parintilor, cu “bune” si cu “rele”.

Rolul acestei imagini interne este sa-i ofere copilului suport si alinare cand parintii nu sunt prezenti fizic. Asta il va ajuta sa duca o viata normala pentru varsta lui, sa poata petrece mai multe ore la gradinita departe de parinti, stiind ca desi nu-i vede, ei exista. Daca acest atasament primar lipseste, copilul tolereaza separarea foarte greu sau deloc si plange incontinuu cand este lasat la gradinita sau in alt loc fara parinti.

Felul in care membrii familiei reactioneaza si comunica (verbal si non-verbal) unii cu ceilalti, inclusiv cu copilul, determina tipul de atasament pe care copilul il va forma si pe care il va cauta mai apoi si in alte relatii. Mai multe despe atasament voi scrie in urmatorul articol, aici pe Empower.

Bibliografie:
Bader, Ellyn; Pearson, Peter – In quest of the mythical mate, Brunner/Mazel Publishers, New York 1988
Wallin, David – Atasamentul in psihoterapie, Editura TREI, Bucuresti 2010

Nasterea psihologica

In anii ’70, in urma poate celui mai amplu studiu de acest fel realizat de atunci incoace, psihiatra si psihanalista Margret Mahler ajungea la concluzia ca momentul nasterii biologice si cel al nasterii psihologice nu coincid.

Nasterea biologica, cea prin care ne separam biologic de mama este un fenomen precis si spectaculos, pe cand nasterea psihologica, in urma caruia ne definim ca persoane cu un sistem psihic propriu, este rezultatul unui proces pe care il parcurgem in primii trei ani din viata.

Calitatea legaturii pe care o formam cu parintii cat si permisiunea ca dincolo de aceasta legatura sa ne diferentiem si sa crestem ca persoane autonome si separate, ne influenteaza mai tarziu viata in toate aspectele ei. Daca observam ca aceste influente sunt neproductive, avem capacitatea sa le schimbam. Pe masura ce cititi, fiti propriul vostru detectiv si observati daca sunt aspecte sau stadii cu care rezonati mai mult, daca este ceva ce va enerveaza, va sperie sau nu intelegeti. Notati pe o foaie aceste observatii si pastrati-le, reprezinta un demers de autocunoastere important.

Simbioza sanatoasa

Primul stadiu, cel al simbiozei sanatoase, descrie acea perioada de maxima fuziune a copilului cu mama ce dureaza de la nastere pana in jurul varstei de cinci luni. In lumea senzoriala a nou-nascutului, el insusi, mama si mediul sunt un singur obiect. In cazurile fericite, proaspetele mamici descriu sentimente asemenatoare, care pentru cel putin cateva luni le motiveaza si le ajuta sa-si modifice radical stilul si ritmul vietii pentru a raspunde neconditionat nevoilor copilului. (Wallin, 2010)

Obiectivul acestei faze este crearea unei aliante sigure copil-mama si formarea intre cei doi a unui atasament care sa-i dea curaj copilului sa evolueze spre etapele urmatoare care presupun mai multa independenta. Pentru parcurgerea cu succes a acestei etape este esentiala capacitatea mamei de a oferi ingrijire si capacitatea copilului de a o accepta. Prin hranire si imbratisari copilul primeste la nivel corporal empatie si dragoste, sentimente care il vor insoti de acum toata viata.

Primele zambete ale copilului indica interesul lui de a-si directiona atentia catre exterior si anunta finalul simbiozei. In jurul varstei de 5-6 luni copilul incepe sa zambeasca adresat, spre exemplu zambindu-i mamei nu si strainilor, ceea ce denota capacitatea copilului de a-i percepe pe ceilalti ca fiinte separate de el. Acest tip de comportament face trecerea la urmatoarea etapa, aceea a separarii si individualizarii.

Separare si individualizare

Perioada de separare si individualizare este rareori usoara, mai ales pentru parinti. Odata cu aparitia nevoii de explorare a copilului, parintii trebuie sa-si modeleze si ei treptat comportamentul fata de copil, ceea ce uneori provoaca anxietate, confuzie sau tristete.

Pentru copil este o perioada plina de achizitii valoroase: mersul in picioare, vorbirea, jocul cu alti copii care cere nu atat control din partea parintilor cat vigilenta, disponbilitate si respect pentru copilul care creste. Perioada de separare si individualizare are patru etape: diferentierea (6-9 luni), experimentarea (10-16 luni), reapropierea (17-24 luni) si consolidarea individualitatii (pana la trei ani si dupa).

Parcurgerea cu succes a acestor etape conduce la “nasterea psihologica a copilului”.

Dar despre aceste etape in articolul de maine. Va astept!

Cel mai adesea folosim cuvantul pentru a ne imprastia emotiile noastre otravite, pentru a ne exprima furia, gelozia, invidia sau ura. Cuvantul e cel mai pretios si mai puternic pe care il are umanitatea, dar noi il folosim si impotriva noastra. Dintre toate armele de distrugere pe care le-a inventat omul, cea mai teribila si mai puternica este cuvantul nepotrivit care poate sa distruga fara sa lase urme. Noi ne atacam in permanenta prin cuvinte si ne omoram unul pe altul in mod sistematic, de multe ori fara sa ne dam seama de acest lucru.

Cuvintele care traumatizeaza

Aceasta practica a devenit cea mai rea dintre toate formele de “magie” si a fost numita “barfa”. Barfa, desi pare atat de inofensiva, ne altereaza si scurteaza viata, ne distruge fizic si spiritual, fiindca in permanenta ne ruineaza sufletul si trupul. Cu totii am invatat cum sa barfim acceptand barfa altora, socotind ca aceasta este o modalitate normala de comunicare. Barfa a devenit o forma curenta de comunicare in societatea umana. Barfa si gandurile urate pe care le genereaza reprezinta un frecvent traumatism aplicat omului la care ne-am gandit.

De cele mai multe ori noi cream o otrava emotionala proprie prin folosirea unor cuvinte ca: sunt gras, imbatranesc, imi cade parul, sunt prost, nu voi fi niciodata perfect, nu voi reusi etc. Astfel, noi materializam aceste cuvinte in realitatea noastra sau mai bine zis impotriva noastra. De aceea, important este sa intelegem ce este cuvantul si ce putere are el.

Intreaga lume poate sa barfeasca in legatura cu noi, insa daca noi nu punem la suflet, nu dam crezare, vom deveni imuni la barfe. Daca cineva ne trimite in mod intentionat o emotie otravita, dar noi nu o luam la modul personal, ea nu ne va afecta.

Cand omul nu accepta emotia otravita aceasta se intoarce asupra celui care a trimis-o si-l afecteaza direct. Gandul si cuvantul pun in miscare vibratiile ce se propaga in cercuri din ce in ce mai mari, pana ce imbratiseaza intregul univers, dupa care ele se intorc la noi tot atat de sigur ca atunci cand le-am emis. Gandul e o energie pura, care nu moare niciodata. Sa ne ferim mintea de gandurile rele despre ceilalti si sa ne asumam intreaga responsabilitate asupra sentimentelor, gandurilor si cuvintelor noastre.

In cuvinte se afla puterea si energia create de gandire

In ziua in care omul va intelege ca are puterea de a-si schimba viata prin cuvintele create de gandurile lui, atinge maturitatea. Gandurile si cuvintele sunt niste transmisii energetice care in functie de incarcatura lor, adica de frecventa lor joasa sau inalta, ne pot face rau sau bine.

Cuvintele de vibratie joasa

Cu cat vibratia cuvintelor e mai joasa cu atat fiinta care se manifesta astfel dovedeste ca e un spirit involuat, un om de vibratie joasa. O vibratie joasa inseamna o functionare la nivel coborat a celui care o are. Vibratia joasa se recunoaste dupa starea pe care ti-o da: de tensiune, de teama, de boala, de nemultumire, de nefericire. Omul devine astfel o victima sigura a energiilor de vibratie joasa pe care le emite.

Cei mai multi oameni nu fac decat sa critice si sa blesteme pe cei care ii guverneaza. Sub influenta acestor ganduri negative si rau facatoare guvernantii sunt impinsi sa ia decizii gresite pentru tara si greselile lor cad asupra intregului popor. Iata deci ce forta distructiva se poate realiza cand oamenii gandesc negativ, in mod colectiv, la o anumita persoana.

Sa binecuvantam pe marii initiati care emit in permenenta vibratii mentale pozitive prin care salveaza omenirea de la autodistrugere. Toate cuvintele pe care le rostim sau gandim creeaza realitatea noastra, se materializeaza. Gandurile sunt ca niste fiinte vii pentru ca ele poarta in univers informatia furnizata de noi insine. Ele reprezinta “cea mai vie si subtila” forta a omului.

Orice fraza e formata din cuvinte, constituind o grupare informational-energetica, asemenea unui organism viu care traduce in fapt informatia persoanei careia i-a fost adresata fraza. Ea nu primeste mesajul asa cum il concepem noi, ci sub forma unei energii pe care o decodifica in felul sau propriu.

Cuvantul rostit are o mare putere intrucat ii dam energie din corpul nostru ca sa-l facem sa lucreze. De aceea, trebuie ca mai intai sa alegem cuvintele si apoi sa le dam putere. Gandul poate fi forta dinamizatoare din spatele cuvantului rostit si astfel ii dam putere. A te teme de cuvintele negative auzite la altii despre tine inseamna a le spori energiile si astfel influenta lor negativa asupra ta va creste.

Efectul de bumerag

Orice cuvant negativ adresat unui om reprezinta un atac energetic asupra lui, cu efect de bumerang, amplificat si asupra noastra. Efectul gandurilor si cuvintelor noastre bune sau rele revin la noi cu siguranta cu care le-am emis in mod amplificat. Cand esti lovit cu vorba doare mai mult decat daca esti lovit cu mana sau cu piciorul.

De fapt, orice cuvant sau gand bun sau rau poarta in el informatii ce duc la energiile pe care le formeaza. Acolo unde se duce atentia se duce si energia. Important e ca energia si informatiile trimise sa fie pozitive.

Sinceritatea este cheia

Sa cauti sa exprimi mereu, prin cuvant, numai ceea ce simti si crezi din tot sufletul ca este adevarat. Sa alegi sa faci numai ceea ce este in deplin acord cu idealul tau. Sa fii tu insuti in tot ce gandesti, afirmi si intreprinzi.

Iar ca sa ajungi la asta, trebuie sa cauti permanent sa te cunosti pe tine insati/insuti, sa-ti clarifici idealul, sa renunti la ideile inutile si daunatoare, la obiceiurile mai putin bune. Cu alte cuvinte sa devii mereu mai intelept. Este cea mai mare realizare a vietii unui om pe care o poate comunica apoi si celor din jur, chiar fara cuvinte, numai prin ceea ce este.

Asa cum exista cuvinte de vibratie joasa sau toxice asa exista si oameni toxici. Eu imi fac un scop din a ma intalni cu oameni pozitivi, de la care am ce sa invat si la fel de important ma feresc de cei cu atitudine negativa.

De asemenea, imi propun sa ma indepartez de situatiile toxice. Nu vad niciun motiv pentru care m-as infecta cu energie otravitoare. Printre aceste situatii as preciza: cearta, barfa, egoismul si situatiile de tip victima. As mai adauga privitul la emisiunile de televiziune fara sens, doar daca le folosesti ca pe un mijloc de relaxare si nu ca pe o principala forma de divertisment sau obisnuita dupa ce ai venit de la serviciu.

1. Iertarea celorlalte persoane care au “ranit” clientul

Acest proces se realizeaza in etapele urmatoare:

1. Crearea unei cadru specific (camera rotunda). Este preluata dupa tehnicile Gestalt create de Fritz Pearls: persoanei aflata in hipnoza i se cere sa-si imagineze o camera rotunda in care se afla 2 scaune fata in fata. Intr-unul dintre scaune va sta ea, in celalalt va sta Ofensatorul.

2. Readucerea si accentuarea emotiei negative. “Clientul” este incurajat sa-i spuna “Ofensatorului” modul in care acesta din urma l-a ranit. In acest timp hipnotistul joaca rolul unui antrenor care il incurajeaza sa dea frau liber sentimentului. Scopul este de a crea o abreactie emotionala, de a ajuta “clientul” sa simta sentimentul respectiv la cote maxime.

Va amintiti de una din regulile mintii subconstiente: cand emotia si ratiunea sunt in conflict, emotia va triumfa intotdeauna. Pentru a fi capabil sa realizeze iertarea, emotia trebuie “extenuata”. Si cum poate fi mai bine realizat acest lucru decat aducand aceasta emotie la un nivel maxim si ajutand “clientul” sa isi consume aceasta energie emotionala.

3. Aducerea intelegerii in privinta actiunilor Ofensatorului. Odata ce am neutralizat emotia, avem posibilitatea “sa aducem in scena ratiunea” si sa ajutam clientul sa inteleaga si sa accepte faptele Ofensatorului. Scopul hipnotistului este de a ajuta “clientul” sa ierte Ofensatorul pentru tot ceea ce i-a facut. Pentru acest lucru da posibilitatea “Ofensatorului “sa raspunda acuzatiilor “clientului”!

Va reamintiti ca intregul proces se petrece intr-o stare adanca de hipnoza (nivelul 5 sau 6). Hipnotizatorul foloseste halucinatia pozitiva punand “clientul” in postura “Ofensatorului”. Ei bine, “clientul” se asociaza in cealalta persoana si raspunde acuzatiilor aducand argumente. Aceste argumente sunt de fapt perceptiile “clientului” despre situatia “Ofensatorului”.

Aceste perceptii au fost reprimate, ascunse de emotia negativa. Acum insa el are posibilitatea sa le aduca in prim-plan, aducand intelegere in privinta situatiei intamplate, atat din punctul de vedere a persoanei care a suferit cat si din punctul de vedere al celei care a produs suferinta.

4. Iertarea Ofensatorului. Odata ce am finalizat etapa precedenta, am creat momentul favorabil iertarii. In acest moment, tensiunea emotionala asociata Ofensatorului este neutralizata iar “clientul” are o perspectiva completa asupra evenimentelor. Acum va intelege ca iertarea este emotia care il elibereaza de evenimentule din trecut.

5. Iertarea tuturor persoanelor implicate. Dupa ce a iertat Ofensatorul (care este de regula persoana care i-a provocat “clientului cel mai mare discomfort), hipnotistul va incuraja “clientul” sa ierta toate persoanele care i-au facut rau. Acest proces este mult mai rapid pentru ca are un precedent si aplica o alta regula a Mintii Subconstiente: fiecare sugestie primita si acceptata creaza mai putina rezistenta urmatoarei sugestii.

6. Permanentizarea iertarii. Pentru ca transformarile pozitive realizate prin iertare sa devina permanente, este necesar ca persoana sa pastreze permananent o atitudine a iertarii incepand din acel moment. Si nu este deloc greu sa pastreze aceasta atitudine odata ce a experimentat sentimentul extraordinar de eliberare. Sansele de a recidiva sunt minime deoarece Mintea Subconstienta reactioneaza pozitiv reintarind orice comportament care ne ajuta “sa ne simtim bine”.

2. Iertarea propriei persoane

Iertarea propriei persoane este o continuare fireasca a procesului de iertare al celorlalti si se concentreaza asupra eliminarii sentimentului de vinovatie.

Vina necesita intotdeauna o pedeapsa. Sentimentul de vinovatie, aflat la nivelul Mintii Subconstiente, ne saboteaza incercarile de transformare pozitiva pe care dorim sa le realizam. Iertarea propriei persoane elibereaza clientul de aceasta nevoie de se autopedepsi in permanenta pentru greselile din trecut.

As putea asemana acest proces cu o “eliberare din inchisoarea propriei minti”, pentru ca oriunde ar fi, orice persoana poarta cu sine teama, vinovatia sau supararea, emotii ce ne pepsesc in fiecare zi si ne limiteaza sa traim o viata fara a ne atinge potentialul.

Procesul iertarii propriei persoane este realizat intr-un mod similar cu cel prezentat mai sus, cu exceptia faptului ca in celalalt scaun, in locul Ofensatorului, este asezata acea parte a clientului care este responsabila de toate greselile facute in intreaga viata.

In acest caz se folosete un caz particular al terapiei partilor prin disocierea perceptiei in doua persoane distincte: cea “vinovata” iar cea de-a doua este partea care a suferit din cauza lucruilor facute de catre partea “vinovata”. In final sugestia directa “pune cireasa pe tort” si reintareste prin sugestii pozitive schimbarile dorite.

Ultimele doua tehnici hipnotice sunt tehnicile care fac diferenta intre un program de hipnoza obisnuit, bazat doar pe sugestie directa si cu rezultate obisnuite si un program ce ofera transformari profunde, lucrand cu emotiile si remodeland efectul cauzat de aceste emotii asupra persoanei.

Tehnicile sugestiei directe sunt excelente pentru hipnoza de scena sau pentru transformari obisnuite. Insa tehnicile avansate, cum ar fi regresia hipnotica si procesul iertarii, ofera posibilitatea de a realiza “miracole” in domeniul transformarii personale.

De aceea, hipnoza poate sa aduca rezultate cand orice alta metoda a esuat. Pentru ca nicio alta abordare nu lucreaza cu atata precizie si eficacitate cu resursele Mintii Subconstiente. Nicio alta metoda nu poate crea atatea “miracole” cu o rata de “aparitie” atat de mare ca si hipnoza. Nicio alta metoda nu poate aduce efecte atat de puternice intr-un timp atat de scurt.

Persoana din spatele tehnicilor

In final mai exista un ultim aspect important ce poate influenta pentru intregul proces: persoana care conduce intregul proces: hipnotistul.

Un hipnotist foarte bun are cel putin doua calitati: prima dintre acestea este pregatirea adecvata pentru aceasta profesie. Aceasta pregatire inseamna cunoasterea, utilizarea si adaptarea tehnicilor care dau cele mai bune rezultate pentru cei cu care lucreaza.

Cea de-a doua calitate este dorinta neconditionata de a le oferi un ajutor real acelora care au nevoie si doresc sa fie ajutati. Aceasta dorinta neconditionata se numeste pasiune si este elementul ce ridica aceasta profesie la nivelul de arta. Un artist nu va inceta vreodata sa invete si sa-si perfectioneze tehnica pentru a-i servi mai bine pe semenii sai. El intelege ca in final doar rezultatul obtinut de acestia conteaza cu adevarat.

Hipnoza este probabil cea mai puternica metoda de transformare, este o “vioara Stradivarius” in orchestra acestui domeniu vast al dezvoltarii personale. Iar artistul care este pregatit sa “cante la aceasta vioara Stradivarius” are posibilitatea de a le oferi semenilor sai puterea de a-si crea o viata extraordinara.

Insa, exista cazuri in care actiunile altor persoane care au participant la acel eveniment (numite Ofensatori), sa genereze emotii negative extrem de puternice. Acele emotii joaca rolul unui “declansator” pentru comportamentului nedorit. Atat timp cat acea emotie exista in subconstientul “clientului”, “Ofensatorul” continua sa-l raneasca emotional. Mai mult, odata cu trecerea timpului, situatia are sanse mari sa se inrautateasca deoarece fiecare situatie similara (SSE) reintareste emotia negativa si in consecinta comportamentul nedorit.

De cele mai multe ori emotiile generate de catre “Ofensator” sunt: teama, furia si vinovatia. Aceste 3 emotii negative sunt responsabile pentru aproape toate comportamentele nedorite, fie ca este vorba de mancat in exces sau de teama de a tine un discurs in public.

Cea mai buna tehnica de a neutraliza “Ofensatorul” si emotiile asociate este de a ierta aceasta persoana (sau toate persoanele cu rol de ofensator descoperite in regresia hipnotica).

Ce inseamna iertarea?

Iertarea reprezinta un proces ce se desfasoara in mai multe etape. Insa inainte de a trasa aceste etape vreau va explic ce reprezinta iertarea.

Iertarea nu inseamna a scuza “Ofensatorul” pentru faptele comise – inseamna a intelege ca acea persona a actionat in modul in care a fost “programata”. Fiecare persoana actioneaza in functie de programele din subconstient, de modul in care a invatat sa reactioneze intr-o anumita situatie. De asemenea, inseamna sa realizam ca acea persoana nu avea nicio alta modalitate de a actiona altfel.

Iertarea nu are nicio valoare daca este privita ca un simplu cuvant. A ierta cu adevarat inseamna a intelege ca evenimentele intamplate nu mai pot fi schimbate, iar singurul mod de a ne elibera de povara emotionala cauzata de catre Ofensator este sa-i transmitem acceptare si iubire neconditionata.

Iubirea este antidotul necesar pentru a neutraliza furia, teama si vinovatia. Este absolut necesar sa se inteleaga importanta alegerii de a ierta: atat timp cat va alege “sa-si umple sufletul de iubire” fata de Ofensator, ea va fi libera de constrangerile emotionale provocate de acea persoana.

Hipnoza ne ofera posibilitatea extraordinara de a transmite aceste informatii unei persoane aflate intr-o stare ridicata de sugestibilitate. Iertarea creaza o transformare pozitiva atat de puternica, deoarece intregul proces se realizareaza la nivelul identitatii acelei persoane, adica la nivelul Mintii Subconstiente.

De cele mai multe ori o emotie negativa este simtita ca o tensiune intr-o anumita parte a corpului. De cele mai multe ori aceasta tensiune se acumleaza la nivelul organelor controlate de catre sistemul nervos autonom. Pentru unele persoane aceasta tensiune se afla la nivelul stomacului provocand ulcerul gastric. La alte persoane apare la nivelul cailor respiratorii si provoaca astm.

Odata realizata iertarea, acea tensiune dispare si odata cu ea va disparea si afectiunea respectiva. Senzatia fizica pe care persoana o simte este de usurare, de eliberare, de liniste fizica, emotionala si sufleteasca.

Iertarea este eliberarea din lanturile emotionale si aduce cu sine o perspectiva noua din toate punctele de vedere in viata unei persoane.

Dupa finalizarea procesului de iertare, sugestiile directe pentru schimbari pozitive patrund din Mintea Subconstienta “la fel cum apa intra intr-un burete uscat” pentru ca nu mai exista nicio rezistenta emotionala, nicio contradictie intre elementele subconstientului si cele ale viitoarei transformari pozitive dorite.

Odata ce perspectiva distorsionata a realitatii a fost corectata, chiar si fara sugestia directa acea persoana va obtine schimbari pozitive profunde. La fel cum organismul se vindeca dupa o rana, in acelasi fel mintea subconstienta “se vindeca” odata ce trauma emotionala a fost inlaturata.

Efectele iertarii sunt pur si simplu miraculoase!

In partea a doua vom vedea care sunt cele doua componente ale iertarii.

Momentul conceptiei este crucial

Starea emotionala a parintilor in momentul conceptiei reprezinta un alt factor ce poate influenta dezvoltarea ulterioara a fiintei nou-formate.

Un copil conceput in urma unui viol, de exemplu, va purta in subconstient frica si revolta impotriva vointei, resimtite de mama. Autismul poate fi o boala produsa in timpul unui viol, tradus ca un refuz de a comunica cu lumea prin trairile mamei sale, percepand-o violenta si ostila. S-a descoperit si demonstrat faptul ca in momentul conceptiei este necesara o stare emotionala caracterizata numai de sentimente pozitive, de daruire deplina.

Viata intrauterina, inceputul unei noi vieti

Traumele din timpul vietii intrauterine nu sunt deloc neglijabile. Inca din momentul conceptiei a aparut o noua fiinta vie, capabila sa primeasca informatii din mediul inconjurator.

Toate acestea vor fi stocate in subconstient si vor influenta comportamentul si trairile ulterioare ale copilului si mai apoi ale adultului. O spaima, o mare dezamagire, o pierdere dureroasa resimtite de mama vor influenta negativ copilul. Gandul de a face avort poate fi si el o mare problema in dezvoltarea emotionala a copilului, putandu-se simti toata viata nedorit de catre cei din jur.

Momentul nasterii

Nasterile prelungite, blocarea copilului in canalul de nastere sau alte astfel de complicatii survenite in momentul nasteri, sunt percepute de copil, ca o agresiune, putand genera sufocare, panica, frica de moarte ce poate persista multi ani. Cine nu cunoaste exemple de copii veniti pe lume dintr-o nastere dificila prin cezariana sau cu ajutorul forcepsului, copii care luni in sir nu pot fi lasati nicio clipa singuri, fiind foarte agitati?

Dupa ce am devenit “Eu” incep adevaratele probleme

Acum incepe adevarata provocare a vietii, cand ajunsi pe lume incepem sa acumulam noi starile conflictuale si dezechilibrele emotionale, pe care neputandu-le percepe corect le amanam pentru perioada adulta, moment in care deja e destul de tarziu.

In timpul vietii ne confruntam cu multiple experiente dureroase care isi pot pune amprenta asupra subconstientului nostru. Cele trei idealuri ale vietii noastre trebuie reechilibrate in asa fel incat sa ne putem intelege si impaca bine cu partea emotionala a psihicului si in acest fel sa putem trai liberi in prezent, fara a-i marca si pe descendentii nostri.

Toate aceste sentimente au legatura directa cu inteligenta emotionala, cea care trebuie sa detina controlul in vietile noastre.

Este cunoscut faptul ca multi se ascund in spatele acestor tulburari emotionale pentru a nu-si asuma responsabilitatea in problemele pe care le au. Proiectam adesea in prezent ceea ce am interiorizat odinioara, blocajele pe care le-am suferit in trecut. Descoperim astfel ca, vrand-nevrand, ne aflam deja sub influenta unor anumite reprezentari si fantasme ale autoritatii, competitiei, sexualitatii sau ca suntem automat tentati sa credem ceva despre un lucru sau o persoana fara a sti prea multe despre ele.

In acest fel, transferam in viata noastra actuala sentimente de iubire, de ura, de teama, de tristete care provin din alte momente ale existentei noastre.

In speranta ca acum aveti deja un subconstient mai limpede, va propun ca in urmatoarea nostra intalnire sa descoperim impreuna cateva metode de depasire a tulburarilor afective. Insa pana atunci va recomand sa va eliberati de tentatia de a proiecta asupra prezentului obligatii, interdictii, opinii care va vin din trecut si prin care nu puteti judeca in mod adecvat prezentul.

Tulburarile emotionale ne pot marca viata si pot cauza boli fizice

V-ati simtit probabil blocati si ingraditi de sentimente pe care sa nu le recunoasteti? Daca raspunsul este “da”, atunci merita sa cititi urmatoarele.

Tulburarile emotionale sunt, de fapt, dezechilibre ale psihicului nostru accentuate de trecerea timpului. Stiinta nu a pus foarte mult baza pe structura psihica si emotionala, insa ea este cea care ne marcheaza puternic viata. Omul trebuie privit ca un intreg, ca un sistem complex format din mai multe planuri strict ierarhizate, aflate in dinamica.

In cercetare, medicina a analizat in primul rand planurile mental-spiritual si pe cel fizic-material. Acestea doua sunt bine studiate in viata noastra cotidiana, insa s-a omis poate, sau altfel spus s-a neglijat planul emotional.

Planul emotional este cel care genereaza si inregistreaza emotiile. Un anumit individ este sanatos din punct de vedere emotional in masura in care nutreste sentimente pozitive. Degradarea sanatatii emotionale se reflecta proportional intr-o stare de profunda nefericire. Daca cineva doreste sa afle cat de bolnav este pe acest plan trebuie sa tina cont de sentimentele sale negative: ura, furia, apatia, insatisfactia etc.

In societatea actuala, si chiar in tara noastra, aceasta parte a fiintei umane care este si cea mai vulnerabila este neglijata de sistemul nostru cultural si educational. In scolile de orice grad se pune accentul pe dezvoltarea planurilor fizic si mental, ignorand sistematic nivelul emotional. Mai mult chiar, structurile societatii nostre actuale par sa incurajeze ideea ca emotiile nu exista sau ca manifestarea lor este un semn de slabiciune.

Parintii au fost instruiti sa-si invete copiii sa-si reprime sentimentele

In multe famili parintii fac greseala de a-si deprinde copiii sa-si reprime emotiile. De cate ori nu aud copiii comanda: ”nu plange”! Inca nu s-a inteles ca un om trebuie sa stie sa si planga in anumite momente, astfel eliberand toate energiile negative acumulate in suflet.

In acest fel, se reflecta sanatatea sa emotionala si poate fi scutit de problemele de sanatate si comportamentale ulterioare. Probabil ideea de a ascunde sentimentele a ramas si ca o reminiscenta a sistemului comunist, unde nu-ti puteai exprima liber trairile.

Dinainte sa ne nastem putem avea o incarcatura emotionala negativa puternica

Traumele emotionale pot surveni in orice moment al existentei, chiar din momentul conceptiei, ba mai mult chiar experienta ne arata ca de multe ori traumele emotionale ale parintilor isi pun amprenta asupra viitorilor copii.

Trebuie mentionat faptul ca in momentul conceptiei celulele sexuale aduc fiecare nu numai informatia necesara formarii corpului fizic, ci si cea care determina formarea “organelor” mentale si emotionale. Asa cum se nasc copii malformati fizic, fiinte carora le lipsesc diferite parti ale corpului fizic, la fel se nasc si copii malformati mental sau emotional. Acestia prezinta o lipsa sau o distorsionare a anumitor “organe” ale “corpurilor” mental sau emotional.

Malformatia psihica si emotionala ne scrie destinul

Si daca toti stim ce inseamna malformatia fizica, sa ne imaginam cum se comporta o fiinta malformata psihic – o fiinta ce nu poate simti iubirea, compasiunea, sau oricare dintre sentimentele pozitive. Si unde poate duce o inteligenta deosebita secondata de lipsa sentimentelor si a moralei?

Traumele parintilor anterioare conceptiei sunt foarte importante. Uneori copiii pot prezenta anumite manifestari negative ale planurilor mental si emotional nejustificate de experienta lor de viata. Un eveniment din viata tatalui sau a mamei poate explica existenta unei frici manifestate la nivelul emotional al copilului.

In partea a doua a acestui articol urmeaza sa cititi mai multe despre momentul conceptiei, viata intrauterina, nasterile prelungite si adevarul despre evenimentele in care au inceput sa se formeze aceste dezechilibre. Asa ca va invitam sa ne ramaneti alaturi.

Tehnica Informarii Copilului din Interior

Odata gasit ISE, este necesar sa neutralizam emotia asociata. Trebuie sa intelegem ca in acel moment persoana aflata in regresie retraieste intregul eveniment intr-o stare asociata, adica din perspectiva copilului de 2 ani.

Tehnica Informarii Copilului Interior – ICT (Informed Child Technique) ne permite sa aducem “copilului” resursele necesare pentru a retrai evenimentul respectiv fara a simti sentimentul negativ asociat. Cu alte cuvinte “copilul” va afla atunci ceea ce “adultul” stie in prezent. Este o modalitate de a desensibiliza evenimentul respectiv permitand o verificare a realitatii.

De fapt, regresia hipnotica este “verificarea realitatii” pentru ca de cele mai multe ori “copilul” percepe eronat situatia respectiva. Pentru mai multe detalii privind emotiile si “verificarea realitatii” puteti citi Limbajul Secret al Sentimentelor I si II.

De cele mai multe ori emotia simtita de copil este exagerata. In cazul prezentat, copilul a simtit probabil ca va muri inecat. In realitate insa, mama l-a salvat dupa 5 secunde. In realitate, copilul nu a fost in pericol iar aceasta intelegere la nivelul subconstientului detensioneaza emotional intregul eveniment!

Ce se intampla insa daca situatia respectiva ar fi fost alta? Daca mama a fost neglijenta in mod intentionat si a pus copilul in pericol? Ce se intampla daca participantii din ISE au gresit fata de “copil” punandu-l in pericol? In acest caz, este necesar ca persoana respectiva sa-l ierte pe ofensator (in cazul de fata mama).

Tehnica Iertarii este un alt instrument al hipnozei care ofera transformari rapide si profunde, de cele mai multe ori atunci cand nimic altceva nu functioneaza! Veti afla mai mult despre “filozofia iertarii” in articolul viitor.

Pentru a intelege mai bine in ce consta regresia hipnotica si puntea afectiva, puteti urmari aici o demonstratie video:

Daca nu apare clipul video in RSS si/sau email, dati click aici pentru a-l vedea.

Hipnoza ne ofera un instrument pe care nicio alta disciplina nu l-a egalat pana acum: posibilitatea de a “ne intoarce in timp” pentru a corecta o experienta traita din viata noastra, aduncand toate resursele, toate informatiile pe care le avem in prezent si pe care nu le aveam atunci. Avem posibilitatea cu ajutorul acestei tehnici “sa fi stiut atunci ceea ce stim acum” si sa cream o noua perceptie a realitatii in ceea ce priveste o situatie limitativa majora din viata noastra.

Regresia hipnotica nu este o tehnica noua. Sigmund Freud a fost familiarizat cu aceasta tehnica, considerand regresia hipnotica cel mai valoros instrument de sondare a mintii subconstiente. Din pacate, Freud avea nevoie de 2-3 ore pentru a ajuta un client sa obtina transa necesara regresiei hipnotice si a abandonat aceasta metoda in favoarea psihanalizei.

Ce este regresia hipnotica?

Regresia hipnotica este de fapt o halucinatie pozitiva. Insa spre deosebire de o simpla halucinatie, regresia hipnotica permite persoanei aflate in hipnoza sa retraiasca un eveniment ca si cum s-ar intampla pentru prima data.

In nivelul adanc de hipnoza (de la nivelul 4 in sus) informatiile din Mintea Subconstienta pot fi accesate cu ajutorul sugestiei. Va reamintiti probabil ca subconstientul inregistreaza orice informatie, orice perceptie si orice emotie pe parcursul intregii vieti. Ei bine, putem accesa aceste informatii cu usurinta, folosind regresia hipnotica.

Regresia poate fi folosita in mai multe scopuri: fie pentru a remedia o problema de comportament sau o credinta limitativa, fie pentru a recupera informatii dintr-un eveniment “uitat”, fie pur si simplu ca si divertisment in hipnoza de scena.

Insa cea mai valoroasa aplicatie al regresiei este de a gasi evenimentul initial care a generat problema. Acest eveniment se numeste evenimentul sensibilizator initial sau ISE (Initial Sensitizing Event).

ISE apare de regula la varste foarte fragede, de regula intre 1 si 3 ani. Din nefericire la o varsta atat de frageda este aproape imposibil sa retinem in mod constient evenimentul respectiv. Insa emotia generata de acel eveniment este in subconstient si ne “contureaza” personalitatea si actiunile din prezent.

Lucrurile pe care le-am facut in trecut, le facem in continuare, in mintea noastra.
— Dave Elman

Fiecare eveniment ulterior asemanator cu ISE care a reintarit emotia sau comportamentul-problema se numeste eveniment sensibilizator ulterior sau SSE (Subsequent Sensitizing Event).

Insa comportamentul problema poate sa apara mult mai tarziu decat ISE. Evenimentul care declanseaza acest comportament se numeste evenimentul generator al simptomului sau SPE (Simptom Producing Event).

Sa exemplific cu un caz simplu: frica de apa.

Persoana in cauza are ISE la 2 ani cand a alunecat in cada si era sa se inece. Noroc ca mama a fost vigilenta si a salvat situatia. Urmeaza apoi mai multe SSE: la 4 ani cand a cazut in piscina si a fost din noua salvata de… tata, la 6 ani cand “a inghitit” un val la mare, la 8, 10, …15 ani. Iar la 18 ani cu ocazia majoratului apare un alt eveniment “sensibilizator” la piscina.

Toate aceste SSE reintaresc evenimentul initial pana in momentul in care se atinge o masa critica emotionala si fobia se declanseaza. Acel eveniment este SPE.

Ei bine, daca incercam sa neutralizam evenimentul de la piscina (pe care persoana si-l aminteste constient), problema va recidiva in scurt timp. Daca vom neutraliza evenimentul de la 8, 10, 15 ani, dupa o anumita perioada de timp, vom avea acelasi rezultat.

Pentru a avea succes in eliminarea fobiei trebuie sa eliminam incarcatura emotionala asociata cu ISE de la varsta de 2 ani! Pentru ca, de fiecare data cand persoana simte discomfotul emotional al fobiei, retraieste emotia copilului de 2 ani care se ineaca in cada!

Puntea afectiva

Cum gasim ISE printre miile de evenimente emotionale din viata unei persoane? Cum gasim acul in carul cu fan? Iar raspunsul este: puntea afectiva sau AB (Affect Bridge).

Puntea afectiva este o tehnica care ne permite sa gasim primul eveniment din viata unei persoane asociat cu o anumita emotie. AB este pe cat de simpla pe atat de puternica: in starea adanca de hipnoza, persoana recreaza prin sugestie sentimentul pe care il simte (sentiment negativ in cazul fobiei). Va reamintiti cu siguranta cand am discutat despre modul de functionare al subconstientului si modul in care asociaza emotii, perceptii si evenimente inregistrate.

Ei bine, de fiecare data cand persoana respectiva simte emotia, acesta emotie este asociata cu toate evenimentele in care s-a simtit astfel. Apoi regresia este realizata pe aceasta premisa pana la ISE.

Sunt 5 elemente pe care dorim sa la aflam din fiecare eveniment regresat:

1. varsta persoanei in regresie;
2. ce se intampla;
3. cine sunt participantii la eveniment;
4. care sunt emotiile (componenta afectiva);
5. care sunt gandurile persoanei in regresie (componenta cognitiva).

In articolul urmator vom afla o tehnica interesanta care ne permite sa aducem “copilului” resursele necesare pentru a retrai evenimentul respectiv fara a simti sentimentul negativ asociat.