Atasamentul cere multe… Atunci cand cererile sau pretentiile noastre nu sunt satisfacute, suntem raniti si vrem ca cineva sa ni le indeplineasca cu orice pret. Atasamentul genereaza frica, ura, gelozia si multe alte sentimente care nu ne implinesc, ceea ce ne face nefericiti si incepem din nou sa ne facem planuri pentru a re-deveni fericiti. Planuri in care il facem pe cel de langa noi nefericit. Se poate sa nu fim constienti de aceasta parte negativa a atasamentului, dar ea exista fara indoiala. E nevoie doar sa o constientizam. Atasamentul si Relatiile nu pot functiona impreuna!

Chiar si o usoara variatie in sentimentele celuilalt ne doare. Atasamentul nu e altceva decat dependenta de sentimentele noastre pentru cealalta persoana prin comportamentul, sentimentele si gandurile celuilalt fata de noi. E un soi de adictie. De indata ce comportamentul, gandurile, perceptia, sentimentele celui de langa noi se modifica, ne simtim raniti. In acest caz, sentimentele noastre pentru cel/cea de langa noi sunt mereu incerte. Mereu avem o frica fata de incertitudinea sentimentelor celuilalt pentru noi.

Incercam mereu sa asiguram continuitatea sentimentului de certitudine in ceea ce simte celalalt pentru noi, asa fel incat sa fim in siguranta, fericiti, bine. Frica si sentimentul de relationare nu pot sa mearga impreuna! In unele cazuri vedem ca acest atasament devine atat de puternic incat, atunci cand celalalt nu mai e cum obisnuia sa fie, suntem gata sa facem cele mai mari greseli din viata noastra.

De ce ne atasam?

Prima intrebare pe care ar trebui sa ne-o punem ar fi: De ce ne atasam?

Fiinta umana are din nastere aceasta asteptare de a trai Fericit. Vrem certitudinea, coerenta si continuarea fericirii. Deoarece nu intelegem ce este cu adevarat fericirea si cum anume putem sa o avem, cautam, asteptam si incercam sa ne asiguram aceasta continuitate in acele lucruri care nu ne vor putea oferi nicicand continuitate. Expectanta fericirii intr-un lucru care nu poate sa-i asigure certitudinea, coerenta si continuitatea se numeste Atasament.

Fiinta umana vrea sa traiasca cu Incredere in sine. Aceasta asteptare e mereu prezenta; increderea in sine e retraita ca Fericire. Datorita faptului ca nu intelegem cu adevarat ce inseamna Increderea in sine, Increderea noastra in noi insine e dependenta de increderea celorlalti in noi, in statutul nostru, in situatia noastra financiara si alte lucruri pe care le asociem cu propria noastra persoana. Astfel, ne cream expectanta de a fi acceptati neconditionat de catre cei din jurul nostru. Aceasta dependenta de sentimentul increderii in sine se numeste Atasament si aceasta e problema tuturor problemelor umane.

Pentru ca nu intelegem ce e cu adevarat Fericirea si Increderea, ne cream o expectanta de coerenta in sentimentele, gandurile si comportamentele celorlalti fata de noi. Iar cand acestea nu se manifesta, ne simtim raniti si vrem sa ranim la randul nostru.

Increderea reprezinta de fapt intelegerea valorii in propria persoana

Din cauza lipsei de intelegere a valorii propriei persoane, ne invatam sa recunoastem aceasta valoare proprie cu ajutorul perceptiei celorlalti despre noi, despre statutul nostru, frumusetea noastra, inteligenta noastra si multe alte aspecte.

Ajungem sa ne recunoastem propria valoare prin intermediul societatii si a altor asemenea lucruri. Oricine reuseste sa ne faca sa ne simtim valorosi sau bine, ne atrage. Dependenta de aceasta noua persoana creste pe masura ce celalalt continua sa ne faca sa ne simtim bine si valorosi. Cu cat mai dependent devenim fata de celalalt, cu atat mai mult suferim atunci cand sentimentele celuilalt pentru noi se schimba.

Fiecare fiinta umana vrea sa se simta in Siguranta. In siguranta in ceea ce priveste starea fizica dar si cea emotionala si mentala. Devenim dependenti fata de oricine cu care reusim sa ne simtim in siguranta fizic si emotional. Ne simtim bine cu cei care ne fac sa ne simtim confortabil, in siguranta si valorosi. Daca cineva ne face sa ne simtim nevalorosi, ne simtim raniti si incepem sa fim in opozitie fata de acel cineva. Vrem sa ne detasam de acea persoana.

Problema care apare aici este acest sentiment de siguranta, confort si valoare pe care fiecare vrea sa si-l asigure din lucruri care nu-i asigura certitudinea, coerenta si continuitatea. Atunci cand nu recunoastem faptul ca nu reusim sa asiguram continuitatea sentimentului de siguranta, continuam sa incercam sa asiguram continuitatea sentimentului de Siguranta, Incredere si Fericire din acele lucruri care nu pot asigura asta. Totul, in final, devine sursa nefericirii si nesatisfactiei in propria persoana.

In cele din urma, toata problema se reduce la intelegerea propriei valori, la a intelege ce este cu adevarat Siguranta, Increderea si Fericirea. Intelegerea propriei valori in existenta inseamna Incredere si Fericire.

Relatia, in realitate, este libera de orice tip de Atasament. E un soi de Acceptare Neconditionata a celuilalt. Nu e datorata unui anume lucru pe care il regasesti in celalalt. E Acceptare fara niciun alt motiv. Un astfel de sentiment semnifica Certitudinea, Coerenta si Continuitatea. Atunci cand o persoana incepe sa-si recunoasca propria valoare, dependenta de a-si recunoaste valoarea in alte persoane se diminueaza. Incepe sa-si piarda fricile. Acceptarea sa pentru alte persoane incepe sa devina din ce in ce mai Neconditionata. Si aceasta e calea spre Fericire si Implinire Mutuala in Relatii.

Pentru a intelege Increderea, Respectul, Fericirea, Acceptarea, Relatiile, etc, avem nevoie de Cunoastere. Cunoasterea include Cunoasterea de Sine, Cunoasterea Intregii Existente si Cunoasterea Comportamentului Uman. Si iata ca revenim la importanta cunoasterii Creierului Uman pentru ca, oameni buni, pare-se ca iar ne-a jucat feste.

De cele mai multe ori ne dam seama ca de fapt ne-am indragostit de cea/cel care suntem atunci cand suntem cu ea/el. Si totusi, ii spunem celui care e langa noi ca il/o iubim. Straniu, nu-i asa?

Nu e nimic si nimeni de condamnat, suntem cu totii croiti la fel, e acelasi goblen.

Siguranta

Stiu ca, acum, pentru ca esti in acest tandem in doi, ti se pare ca esti in siguranta. Si asa e, esti pe maini bune. Chiar daca partenerul pare sa reziste mai bine tentatiilor sentimentelor, sau poate tocmai din aceasta cauza, partenerul este persoana pe care ai vrea sa o saruti si sa o iubesti.

Si-atunci: de ce as crede ca am fost creat pentru tine, pentru noi?

De ce am crede asta, cu atat mai mult cu cat vedem clar cicatricile? Sunt vizibile: cicatricile tale, urmele pe fata ei/lui – urmele celor de dinainte, ale unei vieti care pare ca a trecut dar care inca e acolo, in fata ta.

Si de fapt daca tu esti in planurile altcuiva?

Solutia? Sunt cei care persevereaza, doar de dragul unui sarut, a unei priviri sau a ce-o mai fi sa fie.

In general simtim ca relatia noastra cu acea persoana este cu atat mai puternica cu cat avem un atasament mai puternic fata de celalalt. Dar, in realitate, atasamentul nu e o relatie.

In articolul urmator, raspunsul: relatiile sunt absolvite de atasament!

Ma gandeam cum ar fi sa stim sa ne semnalizam si noi atat de frumos, discret si luminos. Poate prin priviri, poate prin ochi, sau poate prin zambet. Sa ne reamintim cum e fara telefon si fara internet si sa reincepem sa cautam natural. Sa ne spunem doar ceea ce e semnificativ, sa pastram vorbele fara rost pentru altceva si sa ne bucuram de secunda unei priviri.

Te trec fiori si te intrebi de ce nu mai e la fel? Te-ai saturat sa vezi ca totul e o rutina plicticoasa si ca de simtit oricum nu vei mai simti?

Intoarce-ti doar privirea spre tine si adu-ti aminte un moment frumos. Un moment in doi. Ce a fost? Ce mai este? Si ce va mai ramane? O amintire placuta, un gand bun sau o clipa cat o eternitate?

Nu e pacat sa ne pierdem in valtoarea cautarilor asidue a unui nu-stiu-ce si-a unui nu-stiu-cum, cand totul e de fapt in noi si-n puterea de a straluci?

Cum sa re-devii un licurici?

Incearca sa adormi. Uita-te cu ochii de copil la licuricii aceia pe care i-ai vazut pentru prima data in padurea copilariei tale. Ce simti? E frumos?

Acum lasa-te dus de somn, nu riposta, e timpul sa te imbratisezi. Pentru copilul din tine si pentru omul care se maturizeaza. Imbratiseaza-te si stai asa macar o clipa. E cald si bine?

A sosit momentul sa dormi dus. Adormi, adormi si gandeste-te doar la licurici. Esti printre ei. Esti un licurici si tu. Si esti frumos si stralucesti. E frumos din nou?

Hei! A fost un vis? Te-ai trezit adult si obosit? Atunci promite-ti ca vei adormi asa in fiecare seara si, cand te vei trezi un licurici, adu-ti aminte ca totul a fost un vis…!?…

Daca ai ales sa fii singur sau te zbati intre relatii, in loc sa te chinui auto-blamandu-te ca nu ai o relatie, concentreaza-te pe ceea ce ai si creeaza-ti cea mai frumoasa viata de single.

Intreaba-te ce anume vrei sa faci cu viata ta. Ce vrei sa muncesti si cum vrei sa contribui pentru o lume mai buna. Unde vrei sa locuiesti si ce/cat vrei sa castigi in viata? Cheia e sa te faci fericit pe tine insuti chiar acum si sa ramai fericit, fie ca esti singur sau intr-o relatie.

Unii dintre cei care sunt singuri se refugiaza in munca si isi refuza timpul de calitate si grija fata de sine. De parca s-ar afla in ziua de repetitii dinaintea inceputului unei relatii.

Ce e de facut

Haideti sa vedem ce ar fi de facut sa ne cream o viata cu adevarat fericita ca single si sa ne pregatim pentru viitoare relatii fericite.

1. Invata sa fii pasionat de viata ta. Creeaza-ti o viziune si traieste pentru ea in fiecare zi. Gaseste motivul pentru care te scoli din pat in fiecare dimineata. Ce face ca timpul sa se opreasca in loc pentru tine? Nu uita, partenerul tau nu e un substitut pentru un scop in viata.

2. Revitalizeaza-ti prieteniile. Lasa prietenii sa fie parte activa din viata ta, asta te va scoate din starea de a avea nevoie de cineva si, de aceea, vei deveni mai atragator.

3. Ofera-ti micile luxuri supreme in viata sau macar micile placeri nevinovate. Poate fi vorba de un somn prelungit binemeritat, o plimbare, o cafea singur la cafeneaua ta favorita sau pur si simplu contemplarea a ceva frumos. Creeaza-ti o viata plina de astfel de mici nebunii si vei trai frumosul in fiecare zi.

4. Incepe sa faci lucrurile acelea pe care ti le-ai tot refuzat in ultima vreme. Gaseste cate un lucru distractiv de facut in fiecare saptamana si incepe sa le tai de pe lista.

5. Lasa trecutul in trecut. Arunca odata gunoiul din viata ta si inceteaza sa te mai agati de momente nefericite care te tin pe loc cate o vesnicie. Si, cel mai important, lasa resentimentele deoparte.

6. Invata sa apreciezi si sa valorifici ceea ce e bun in viata ta. A fi singur iti da de fapt libertatea de a face ce doresti cu timpul tau si mai ales poti sa alegi cu cine sa faci asta. The sky is no longer the limit.

7. Si, nu uita, poti sa alegi sa fii fericit, cu sau fara un partener.

Ce cred oamenii despre cei care sunt singuri?

Cand oamenii se gandesc la cei care sunt singuri, adesea cred fie ca traiesc intr-o promiscuitate de neimaginat si au o viata sexuala pe care o impart aleator cu o multime de parteneri, fie ca nu au o viata sexuala, deloc. Oricum ar fi, oamenii cred ca sexul e o problema pentru cei care sunt singuri.

Dar ce sa mai vorbim? Care sunt cele mai mari probleme cu care se confrunta cuplurile? Sunt doua: sexul si banii. Si multe altele, dar cele mai importante sunt cele doua. Asadar, doar pentru ca esti casatorit sau intr-un cuplu nu inseamna ca ai parte de cantitatea de sex pe care ti-o doresti, tipul de sex pe care ti-l doresti, atunci cand iti doresti.

Cum vad cei singuri problema?

Daca sunt cu cineva, trebuie sa invat sa ajung la compromisuri care sa ne ajute relatia. Daca sunt singur si m-am intalnit cu cineva cu care nu m-am potrivit, am facut sex si nu mi-a placut, pot sa merg mai departe, ca doar nu mi-am promis viata cuiva care ba vrea sex prea mult, ba nu vrea deloc, ba vrea niste lucruri care mi se par ridicole in pat.

Eu cred ca atat oamenii singuri cat si cuplurile au plusurile si minusurile lor cand vine vorba de starea de bine in viata. Nu e ca si cum ar fi vreo problema cu unii sau cu altii.

Si atunci de ce, atunci cand suntem singuri, tindem sa dezvoltam o problema din singuratate? In special cand vine vorba de sarbatori sau zile importante (vezi Sf. Valentin), ajungem sa ne simtim inadecvat. Presiunea de a fi cu cineva special devine imensa iar prietenii si familia pot sa fie foarte nesuferiti in astfel de ocazii.

Dar haideti sa-i uitam pe ceilalti si sa vedem ce e de facut ca sa depasim starea asta de inadecvare. Ce ar fi daca, singur fiind, ai face ceva special pentru tine azi? Si apoi, sa faci cate ceva special pentru tine in fiecare zi a vietii tale?

Se zice ca sunt tot mai multi oameni singuri si cei mai multi dintre ei fac eforturi sa ajunga intr-o relatie. Cei mai multi dintre noi asteptam sa intram intr-o relatie pentru a incepe sa traim asa cum ne dorim.

Voi porni de la o discutie din cadrul ultimului Empower Live! despre ideea atasamentului si libertatii intr-o relatie. Iata trei texte interesante si pline de invataminte in acest sens.

Primul:

Declaratia drepturilor barbatului si femeii in dragoste
de Jacques Salome

Sa te intalnesc, fara sa te reduc,
Sa te doresc, fara sa te iau in posesie,
Sa te iubesc, fara sa te invadez,
Sa iti vorbesc, fara sa ma tradez,
Sa te pastrez, fara sa te devorez,
Sa te ajut sa cresti, fara sa te pierd,
Sa te insotesc, fara sa te ghidez,
Si sa fiu astfel eu insumi,
In miezul tainei tale.

Al doilea e mai lung si mai complex. E vorba de un fragment extras din cartea Iubirea exuberanta si nonposesiva de Adrian Nuta (l-am preluat recent pe Facebook). In esenta, ideile sale sunt:

In relatiile de cuplu oamenii ar trebui sa intre (si sa ramana) liberi. Atasamentul fata de celalalt este o aparare impotriva fricii de singuratate, de schimbare, de a fi considerat inferior. Fricile sunt in interiorul tau si pentru a evita confruntarea cu ele cauti (mai mult inconstient) sa-ti posezi partenerul, lucru ce nu are nimic de-a face cu iubirea.

Oamenii nu sufera din dragoste, ci din gelozie. Iubirea nu ingradeste, ci respecta si amplifica libertatea. Daca ai suficienta maturitate emotionala si putere launtrica vei accepta nevoile celuilalt, vei intelege ca este o persoana libera si, daca iubirea este mare, poate chiar vei contribui la satisfacerea lor, fara a pretinde ceva in schimb. Acesta ar fi un exemplu splendid de iubire fara conditii.

Al treilea este un poem de Tagore pe care l-am pus mai demult pe Lumea Reala.

Suna frumos, nu-i asa? Nu te atasa, lasa-l pe celalalt liber – asta inseamna iubirea. Intrebarea nu este cati oameni reusesc sa ajunga aici (putem banui ca extrem de putini) cat mai ales ce ne impiedica sa ajungem aici? Si care sunt solutiile?

Bariera corporala

Dupa cum arata si titlul, raspunsul e simplu si cel mai apropiat de ceea ce oamenii considera a fi “eu”-l lor. E vorba de propriul corp.

Ati putea spune ca lucrul ce ne impiedica tine de fapt de mentalitate, de emotii, de obiceiuri, de mediu etc. Insa toate acestea sunt efecte, factorul principal este corpul. Mai exact, gradul de esenta, de sanatate al celulelor, cantitatea de energie pe care ele o pot emite si inlocui (si rapiditatea cu care fac acest lucru).

Evident, nu gresiti daca afirmati ca si corpul este un efect al mentalitatii, emotiilor, obiceiurilor, mediului etc – deci pana la urma, cine a fost mai intai, oul sau gaina? Daca e sa luam in considerare viziunea chineza asupra fiintei umane (si poate ar fi indicat, ei fiind cu mii de ani inaintea occidentului), este vorba de amandoua in acelasi timp, mintea si corpul nefiind separate, ci doua aspecte complementare ce nu pot fi analizate separat.

Ce legatura are asta cu libertatea (in relatii sau oriunde)?

Fiinta noastra are tendinta (naturala) de a “intra” (sau “atrage”) situatii conforme cu ceea ce se afla inscris genetic si in programarea din primii ani de viata, cea mai profunda si greu de inlocuit. Avand in vedere ca toti am trait in medii in care am experimentat predominant controlul si posesivitatea, celulele noastre contin predominant acest tip de energie – pe care-l reflectam la randul nostru in relatii. Nimic nou pana aici.

Energia sexuala

Insa chinezii stiau de mult ca, la maturitate, cea mai puternica programare se realizeaza in timpul actului sexual, datorita energiei uriase, de neegalat ca intensitate, ce se genereaza in parteneri. Acela este momentul in care accesul la inconstient se realizeaza cel mai rapid si in care atasamentul isi pregateste si stabilizeaza terenul in cadrul relatiei. Indeosebi la femeie, programata de natura pentru gasirea unui partener stabil in vederea procrearii.

Daca este multumita de barbat din acest punct de vedere, sub impulsul energiei sexuale creierul sau va secreta hormoni ai satisfactiei care “dau dependenta” si o vor impinge mereu sa caute acest gen de experienta. Chiar daca poate se va casatori cu altul mai bogat sau mai puternic ce ii poate oferi stabilitate, dependenta indusa de energia sexuala puternica si “sexul foarte bun” o va impinge sa-l “insele” (sau ii va crea frustrari si tensiuni ca nu e “moral”, daca nu o va face).

Si la barbat e aproape la fel, cu deosebirea ca tendinta sa catre libertate si experimentarea cu mai multe femei e “la fel de genetica” precum predispozitia femeii catre stabilitate. Din start deci relatiile sunt predispuse catre “volatilitate” iar emotiile negative de care se vorbea mai sus (frica, posesivitate, gelozie) nu au cum sa nu apara, la pachet cu “atractia” intre cei doi. Si e mult de vorbit in continuare…

Poate parea o explicatie simplista – insa, la o privire mai realista si fara a ne jena, vom recunoaste ca energia sexuala si modul in care ea este utilizata ne influenteza dramatic viata, mai mult ca orice alt tip de energie. Modul in care ea se foloseste de noi ne tine in “ghearele” atasamentului.

Modul in care noi o folosim ne aduce libertatea si iubirea neconditionata.

Ironia sortii face ca despre acest subiect sa avem tendinta sa ne “instruim” cel mai putin – si poate nu din jena fata de subiect, cat din auto-suficienta. Avem senzatia ca stim tot ce se poate sti despre sex, direct de la mama natura. Dar, daca ar fi asa, nu ar mai exista decat extrem de putine divorturi, despartiri, parasiri, inselari, insingurari in cuplu etc – ceea ce nu e cazul in societatea noastra, acum.

Acest orgoliu (mai bine spus, aceasta ignoranta) este ceea ce se opune libertatii noastre.

Dar nimeni nu trebuie acuzat pentru asta. Trecutul e trecut, ce am stiut sau nu… asta a fost. Caile sunt mereu deschise, informatii sunt peste tot. Constientizarea vine si ea (la majoritatea, prin suferinta). Viata are modul ei interesant de a ne invata, unic pentru fiecare, la momentul potrivit.

Pentru cei ce vor sa afle despre intelepciunea chineza a “iubirii vindecatoare”, in weekend vor avea loc doua evenimente.

Tie nu ti-a fost frica de refuz, pentru ca esti un tip dur, ai mai trecut prin altele si mai rele. Dar cei mai multi dintre noi avem o frica de a fi rejectati incat fie nu mai intram in relatii, fie dezvoltam o anxietate in relatie incat nimic bun si sanatos nu se poate intampla in acea relatie.

Nu

Refuzurile fac parte din vietile noastre si a invata sa le gestionam este important pentru fiecare din noi. Dar, inainte de toate, as vrea sa descoperim impreuna pe cine refuza de fapt cel care ne rejecteaza: este refuzat sinele ranit sau sinele adevarat?

Co-creatorul procesului de vindecare Inner Bonding, Margaret Paul, a venit cu urmatoarea idee: sinele tau ranit este sinele pe care ti l-ai creat in timpul cresterii tale, pentru a te ajuta sa treci peste durere. Este EGO-ul daca vreti, partea din noi plina cu frici si credinte false si cu multe moduri de a primi iubire si a evita durerea. Este partea din noi care devine critica, judicativa, care invinovateste sau se deda la adictii sau care evita.

Ei bine, cine credeti ca ar vrea sa se indragosteasca de acest sine? Nimeni nu iubeste un sine ranit, nimanui nu-i place un sine ranit.

In schimb, Sinele-nucleu (sau sinele-adevarat daca vreti), este cine esti tu cu adevarat – am mai vorbit despre el intr-un articol anterior. Acesta este sinele tau adevarat, cine esti tu. Este partea din noi care e iubitoare si care poate fi iubita. De acest sine se indragostesc cei care se indragostesc de noi.

Trebuie sa ne asteptam cand alegem sa fim sinele ranit intr-o relatie ca la un moment dat vom fi rejectati iar daca am ales sa fim sinele-adevarat, nucleu, este foarte important sa nu luam refuzul personal pentru ca nu se refera la noi. Este vorba despre frica de intimitate a celuilalt (sau, daca am mers prea departe, vorbim cel putin despre un sine ranit cu care se identifica celalalt).

Relatii si incercari esuate

Acum, daca ne referim la relatii si nu doar la incercari esuate, in majoritatea relatiilor, cei doi ajung la un nivel comun de manifestare a sinelui ranit. Daca, la un moment dat in relatie, te deschizi spre invatare si vindecare, si inveti sa-ti asumi responsabilitatea pentru tine insuti si sa-ti asumi sinele adevarat, partenerul tau se poate simti amenintat.

Dar asta, asa cum am stabilit, nu mai este despre tine, e despre celalalt. Mai grav e daca esti ”celalalt” – pentru ca partenerul tau va rejecta, va parasi la un moment dat sinele tau ranit. Dar acela nu esti tu cu adevarat, tu esti acolo, cu capul in maini, in mijlocul sufletului – gaseste-te!

Data viitoare cand cineva iti da cartonasul cu ”R-eject”, uita-te in interior si vezi cine e refuzat – sinele tau ranit sau cel adevarat? Daca te-a rejectat din cauza sinelui tau ranit, ia-o ca pe o oportunitate de invatare si vindecare. Daca cineva te refuza si tu esti in starea de sine-nucleu, atunci bucura-te ca ai scapat! Persoana asta nu te-ar fi acceptat niciodata pentru ceea ce esti!

Daca vreti sa aflati mai multe despre ce sa faceti cand iubiti dar nu sunteti iubiti, va recomand When The Person You Love Doesn’t Love You (Reject the Rejector) de Susan J. Elliott.

Cum sa iertam cu adevarat pe cineva?

Pentru a invata sa iertam si sa uitam, avem nevoie sa trecem printr-un proces. Un proces presupune sa urmam cativa pasi.

1. Examineaza-ti furia

Acorda-ti timp pentru a intelege propria furie. E usor sa spui ”Il/o urasc!” sau ”Ma scoate din sarite!” dar de cele mai multe ori adevaratul motiv al furiei pe care o resimtim fata de o persoana nu ne este cunoscut.

De ce te enerveaza aceasta persoana? De ce te infurii cand il vezi pe seful tau? De ce-ti sare mustarul cand sotia ta parcheaza “aiurea”? Motivul pentru care e important sa identifici cauza reala a furiei pe care o resimti este ca abia atunci poti sa cauti solutii viabile.

Nu functioneaza mereu, dar nu uita ca singura modalitate de a schimba ceva intr-o persoana, de a lasa un impact real asupra unei persoane, este iubind-o, apreciind-o si descoperind continuu partile bune ale acestei fiinte. Bineinteles ca-ti va lua timp, dar macar incearca!

2. Da sansa celui care ti-a facut rau sa-si prezinte scuzele

Pentru ca nu ne place sa parem vulnerabili si pentru ca oricum persoana respectiva nu mai merita atentia noastra, ii respingem apelurile, evitam sa-i mai vorbim, ba chiar spunem lucruri dure ca sa ne asiguram ca nu ne va mai cauta. Lasand la o parte faptul ca in acest moment esti extrem de suparat si ca nu vrei sa mai auzi de persoana respectiva, acorda-i o sansa, sa-l poti ierta dupa ce te mai calmezi. Daca nu-i vei accepta scuzele, furia ta se va transforma intr-o amaraciune de care cu greu vei mai scapa.

3. Asculta-i explicatia

S-ar putea sa descoperi ca situatia nu merita toata durerea pe care o transpui catre celalalt. S-ar putea sa se clarifice unele neintelegeri sau diferente de perceptie. Intreaba orice crezi ca ar putea ajuta la clarificarea situatiei.

4. Reflecteaza asupra compasiunii

Imagineaza-ti antagonistul tau ca pe un copil. Cum e viata lui? De ce actioneaza in asa fel incat ii raneste pe cei din jur? Daca poti sa gasesti un mic loc pentru compasiune si intelegere, s-ar putea sa incepi sa-l vezi ca pe o victima a circumstantelor si sa gasesti liniste pentru tot ce ti-a facut.

In cultura budista se spune ca “cel care face rau este cel mai nefericit dintre toti”. Dalai Lama de exemplu spune ca nu trebuie in mod necesar sa te imprietenesti cu cel care te-a ranit sau ca ar trebui sa nu te protejezi de atacurile sale dar, daca poti gasi un loc in care sa ii doresti vindecarea, vei gasi propria vindecare.

5. Aminteste-ti ca toti oamenii fac greseli

Oamenii, inclusiv tu insuti, fac greseli, nu uita aceste lucru. Incearca sa te pui in papucii celui care te-a ranit si intreaba-te: daca ai fi gresit astfel cuiva ai vrea sa fii iertat?

6. Alunga resentimentele

In cartea ”Follow your heart”, Andrew Mathews vorbeste despre cum cream noi reguli dupa care ar trebui sa se comporte ceilalti. Daca nu se comporta asa cum am decis noi, ii consideram “vinovati” si le purtam ranchiuna.

Dar asta nu schimba cu nimic situatia. Mathews face o analogie interesanta: daca un pescarus iti lasa un ”norocel” pe cap, ii porti pica? Sau te superi pe vreme atunci cand ploua? Pai si atunci de ce porti pica oamenilor? Daca ”vinovatul” a gresit sau nu, e istorie. Intrebarea e ”Vrei sa ai o viata sanatoasa sau nu?” – lasa furia deoparte pentru propriul tau bine!

7. Acorda-ti timp sa te refaci

Iertarea nu este un buton pe care apesi si gata. Iar cand rana e adanca ai nevoie de mai mult timp, dupa principiul ”timpul vindeca toate ranile”. Poti sa-i spui persoanei ca i-ai acceptat scuzele dar ca vei mai avea nevoie de ceva timp sa treci peste.

8. Lasa-te imbarbatat de iubirea si atentia celor din jur

Nu-i alunga pe cei care vor sa-ti fie alaturi. Accepta ajutorul lor.

9. Scrie

Incepe un jurnal in care sa iei in considerare aceste sugestii si scrie raspunsurile tale la urmatoarele intrebari: Cum voi ierta? Ce voi castiga daca iert? Ce este bine in toata treaba asta? Ce am invatat? In ce fel viata mea va fi mai buna daca iert?

Problema cu faptul ca nu iertam: cei mai multi dintre noi avem cel putin o persoana pe care nu o iertam, dintr-un motiv sau altul. De ce ne agatam de furie? Radacina este faptul ca vrem sa o/il facem sa sufere, asa cum am patit si noi.

Problema cu aceasta strategie e ca nu-l va rani pe cel catre care e directionata furia. Ne va rani tot pe noi. Gandeste-te putin! Poti sa fii fericit cand esti furios si suparat? Nu ai observat ca in momentul in care esti suparat aduni toate belelele? Deci cum scapi de furie si de suparare? Iarta! Ce ai de pierdut? Poate doar liniste si pace.

Cel mai adesea credem cu tarie ca nu putem ierta anumite persoane, fie ca ne-au facut ceva rau sau ne-au adus intr-o situatie in viata din care vrem sa scapam pentru ca nu ne reprezinta. Eu cred ca marea problema cu iertarea e ca nici macar nu stim CUM sa iertam, daramite sa fim capabili sa trecem prin tot procesul iertarii, adica sa iertam, sa acceptam neconditionat iertarea unei persoane.

A ierta si a uita

Am o intrebare pentru tine pentru inceput: Daca ierti pe cineva, uiti ce s-a intamplat?

Suntem invatati de mici ca este usor sa ierti dar ca e greu sa uiti. Si totusi, atatia dintre noi nu reusim sa-i iertam pe ceilalti. Sau de cate ori nu ne-am gandit: daca-l iert pe cel care m-a facut sa sufar, va crede ca ceea ce a facut e OK. Nu merita asta! De ce sa-l iert in fond si la urma urmei?

Ei bine, cica ar fi de dorit sa invatam sa iertam pentru propriul nostru bine. Ce trebuie sa intelegem e ca, in momentul in care ierti, nu accepti comportamentul celui pe care il ierti, ci, de fapt, ceea ce faci e sa te iubesti pe tine insuti si sa il ierti pe celalalt pentru propriul lui bine, asa fel incat furia si amaraciunea sa nu-ti afecteze propria sanatate.

Sa luam un exemplu: cineva te-a ranit urat de tot. Intreaba-te urmatorul lucru: daca nu-l ierti, acest lucru va face ca lucrurile sa fie mai roz? Cel mai probabil nu.

Daca nu ierti, vei ramane amarat, suparat, furios si toata aceasta durere iti va afecta propria sanatate si starea de bine. De aceea, de vreme ce ar trebui sa te iubesti pe tine cel mai mult, vei ierta acea persoana, ca sa poti sa iti continui viata fara tot acest bagaj “amar”. Ei, acum, cand ierti, in functie de situatie, depinde doar de tine daca vei continua sa interactionezi cu respectiva persoana.

Si-atunci care e problema cu iertarea?

Daca iertarea e raspunsul la eliberarea furiei, de ce nu facem asta? Ei bine, pentru ca a ierta pe cineva este greu! Un alt raspuns este faptul ca nu stim cum sa facem asta intr-un mod sanatos. Si apoi e frica faptului ca iertand pe cineva il/o invitam practic sa ne raneasca din nou sau ii transmitem ca ceea ce a facut este in regula.

Cum sa iertam cu adevarat pe cineva? In urmatorul articol…

Si pana la urma ce-a fost tot acest film mut? Si cum s-a incheiat inainte sa inceapa?

Nu a fost dragoste, era doar dopamina!

In termeni biologici, asa e. Si totusi iubirea – per se – nu este doar dopamina. Helen Fisher, antropolog la Universitatea Rutgers, a ajuns la concluzia ca iubirea nu este o emotie, asa cum am fost invatati sa credem, ci, mai degraba, un soi de instinct. La fel de important ca si cel sexual sau cel matern. Asta cu atat mai mult cu cat vine din parti ale creierului care sunt asociate motivatiei.

Iubirea romantica este cu certitudine mai… puternica decat instinctul sexual, mai greu de controlat. Nevoia de sex ti-o controlezi; cea de iubire mai greu. In marea ta iubire platonica esti capabil sa faci lucruri nesabuite: sa omori, sa te sinucizi… da, da, toate ti-au trecut prin cap.

Dopamina, prea-vinovata dopamina

Pare-se ca acest neurotransmitator este responsabil pentru toate dramele pe care le traim si retraim cand iubim. Luati-l ca pe un stimulent natural. Ne da de toate: extaz, atentie concentrata, motivatie, ne concentreaza comportamentul spre atingerea unui obiectiv. Cat de frumos, nu-i asa? Bine, cica se asociaza si cu frici, anxietate, adictii… ADICTII – precum iubirea ta pentru ea/pentru el.

Substitut pentru dopamina?

Este de cumparat la magazin sau la farmacie: alcool, nicotina, morfina.

Ca si voi, si ilustrii oameni de stiinta au avut atat reactii pozitive cat si negative la dopamina aceasta si la constientizarea efectelor ei. Marea majoritate au luat partea goala a paharului plin: “iubirea” a fost brusc adusa in mojicia terestra, direct dintre luceferi si stele.

Toata speranta omului pentru fericirea ce va veni si ea odata, doar CERUL stie cand si sub ce forma, a devenit brusc o buna pacaleala de 1 Aprilie. Dragostea a devenit o caracteristica neplacuta, un instinct animalicesc, primitiv, care trebuie pedepsit pana la umilinta. Ca si celelalte instincte, si iubirea, datorita acestei dopamine, a devenit un impuls barbar si medieval. Am ajuns sa o percepem ca pe ceva la ce se pot deda doar animalele (ele au mai ramas sa se iubeasca, dragele).

Mai problematic e ca si curajul, creativitatea si profunzimea iubirii au ajuns ceva impersonal. Nu ne mai pretam la asa ceva, caci oameni suntem!

Revenind la subiect, nu putem lasa un singur domeniu de expertiza sa ne influenteze adevarul-adevarat! Musai sa mai cautam alte pareri obiective. Desi “iubirea” pana la urma nu are nimic obiectiv.

De aceea, haideti sa dam o conotatie artistica iubirii. Adevarata dragoste, daca ar fi sa o asternem pe un canvas, ar fi ceva care ar incepe cu o baza, fundamentul insasi – celalalt, jumatatea, jumatatea sufletului, ceea ce ai experimentat tu de curand (e ceva ce poti experimenta doar atunci cand esti langa cel pe care il iubesti cel mai mult).

Ca oameni, vom constientiza acest lucru de indata ce dopamina va iesi din hipotalamus. Dar stati putin. Cum a iesit dopamina din hipotalamus?! Cum si de ce?

Aici se incheie cu explicatiile “neuro”: totul se incheie cand incercam sa definim fundamentul iubirii noastre. Nu este pur fizic, e clar; nici pur chimic nu e. Spiritual? Dar cum? Existențial? Cum adica?!

Ei bine, pare-se ca am gasit vinovatul! HA-HA! Asta era: existenta insasi. Universul. Motivul pentru care existam. Da, da, asta e! Si totusi, ce e pana la urma? Existenta nu stim ce si cum e, iar dopamina pare sa fie doar al doilea strat de vopsea pe canvas.

Puzzle-ul e incomplet. Nu a fost nici dopamina dar nici vopsea de canvas nu e! O concluzie pe ziua de azi? Dopamina e doar urmatoarea scuza evolutionista. Mai incercati savanti, mai incercati!