Cand faci sex in fiecare seara cu o alta gagica super-buna, de ce iti trebuie o relatie? Iubirea e pentru tipi care nu prea au parte de sex.
— Paul Fricke, pick-up artist – The Mentalist, s.1, ep. 14

Acum, daca Alex a “dat cu barda” mai demult si a deschis “Cutia Pandorei”, iar Sergiu a continuat (mai cu blandete), hop si eu sa “nivelez” treaba.

De fapt, nu prea am ce sa zic original intrucat pe subiectul asta sunt specialisti buni precum “The Real Man” sau “Arta Seductiei”. Insa voiam sa scriu un articol cu titlul asta de mult timp. Sa vedem ce o sa iasa…

Am scris anul trecut despre cele 3 faze ale relatiei – indragostirea (ca autohipnoza), negocierea si alegerea – jocuri ce au loc in relatiile dintre “oamenii obisnuiti”. Cei aflati pe calea evolutiei spirituale au un alt “joc”, cel al constiintei, ca parteneri de evolutie – (despre indragostirea-romantism si iubirea constienta veti gasi ceva foarte bun aici).

Diferenta

Lasand la o parte “jocul constiintei in relatie” pe care prea putini il urmeaza, cand revenim in lumea “normala” observam un adevar incontestabil: pentru barbati fizicul femeii (ce induce ideea de sex) conteaza mai mult ca orice.

Primele 10 lucruri pe care un barbat normal le doreste de la o femeie au legatura cu sexul. De la nr. 11 incolo apar si altele (ce tin in principal de interesul lui, de acel “mai intai, eu” – berea si meciurile cu baietii, gatit, calcat, spalat, copii etc). Bineinteles ca nu ar recunoaste direct asta, dar e usor de observat… desi am exagerat, doar putin insa.

La femei e oarecum invers – programarea genetica milenara de “casnica” in detrimentul celei de “vanator” a barbatului isi spune cuvantul (desi acum ceva-ceva se mai schimba). Valorile sunt oarecum altele, mai apropiate de “mai intai, noi” – si poate, de multe ori, asta ingradeste libertatea naturala a barbatului. Insa sunt cazuri si cazuri.

Sunt oare diferentele iremediabile? Nicidecum – in lumea celor ce evolueaza constient barierele sunt depasite, in timp. Insa nu vorbim de acea lume aici, vorbim de lumea omului normal de pe strada pe care genele si mediul il influenteaza aproape total.

Distrugerea

Acum, de ce tipul din The Mentalist face acea afirmatie “ultragioasa” citata la inceput? Chiar asa stau lucrurile? “Gagica super-buna” e doar pe post de obiect sexual pentru o noapte (sau, hai, mai multe pana la maxim 3 ani, cat dureaza “iubirea” hormonala)?

Pai… cam da. In lumea oamenilor normali, cam asa stau lucrurile. Bineinteles, acest lucru poate fi negat la infinit, de catre barbatii si femeile in cauza. Insa asta cu greu va putea schimba situatia de fapt.

Nu e o noutate “socanta” – e de ajuns sa privim multitudinea de fete atragatoare care isi expun nurii doar pentru a fi agatate de un barbat “cu stare”. Situatia e mult mai raspandita decat s-ar putea crede, in orice mediu, la orice varsta… si ironia sortii face ca acest lucru sa fie distructiv pentru ambele parti ale jocului.

Si, asta, bineinteles, tot din cauza sexului – principalul factor ce strica sau consolideaza o relatie.

Paradoxul

Exista un paradox straniu ce tine de frumusetea femeii. Cu cat ea e mai mare, cu atat sansele de auto-distrugere ale posesoarei sunt mai ridicate. Si, in mod asemanator (desi din alte motive), sansele partenerului sunt la fel.

Poate ca pare exact invers. Lumea invidiaza o femeie foarte frumoasa si pe cel la bratul caruia se afiseaza. Energetic si spiritual vorbind, insa, lucrurile stau un pic diferit. O femeie extrem de atragatoare reprezinta un adevarat blestem pentru un barbat inconstient – si poate reprezenta o binecuvantare pentru unul constient. Nu este neaparat necesar, doar “poate”.

De ce? Am dat un raspuns mai demult care se potriveste mai ales in acest caz special. E un “joc al energiei sexuale”, mult mai intens in cazul unei femei frumoase care genereaza in partener mai multa energie de acest tip – pe care el o si risipeste, de altfel. La randul ei, avalansa de emotii este exacerbata de mediile in care are ocazia sa umble.

Ambele cazuri de “risipa” inseamna auto-distrugere mai rapida decat in cazul altora (la cei inconstienti, imensa majoritate, de altfel, “incurajati” de mass-media). Si “auto-creatie” in cazul celor putini constienti.

E mult de spus insa prefer sa nu intru in unele aspecte. Ideea esentiala insa, de aplicat pentru oricine, este ca intotdeauna conteaza constiinta asupra a cine esti cu adevarat si ce ai de facut in viata. Indiferent de fizicul cu care esti inzestrat(a), de inteligenta, de starea materiala, constiinta este, poate, singura garantie a unei relatii de iubire adevarata.

S-ar putea sa ai dreptate daca sunteti inca impreuna; daca inca crezi in versurile lui Robert Browning: “Grow old along with me! The best is yet to be.”

Fara indoiala mai faci unele greseli din trecut: inca devii gelos usor, inca esti atras de alte femei (desi nu mai actionezi), inca nu ai gasit cartea succesului unei relatii, inca te intrebi de ce este atat de dificil si de ce atatia in jurul tau par sa se piarda pe drum.

Jed Diamond (psihoterapeut, autorul cartii Looking for Love in All the Wrong Places) a analizat de ce multi dintre noi au o predispozitie spre a cauta dragostea in locurile gresite.

El a cautat raspunsuri in genele noastre. El spune ca atunci cand ne gandim la ceea ce ne face fericiti, ne gandim la persoana pe care o iubim, la acel parteneriat pasional. Dar cand ne uitam din punctul de vedere al genelor, putem vedea o imagine oarecum diferita. Din punctul de vedere al genelor, succesul nu are nici o legatura cu “a trai fericiti pana la adanci batraneti”. Are legatura cu progenituri si tot mai multe progenituri. Succesul pentru genele noastre implica sa fie transmise cat mai multe gene in urmatoarea generatie.

La bine si la rau, suntem toti descendenti din stramosi care si-au facut treaba extrem de bine. (Nu suntem urmasii acelora care au stat cu un partener intreaga viata si care erau monogami din punct de vedere sexual “pana cand moartea i-a despartit”).

Ca s-o spunem pe sleau, suntem descendenti din stramosi (barbati) care erau gelosi, isi “pazeau” consoartele de alti barbati, si care faceau sex cu atatea femei cate puteau atrage. De asemenea, ne tragem din femei care erau capabile sa-si convinga sotii cum ca aveau ochi doar pentru ei – in timp ce ele faceau sex pe ascuns cu parteneri mai atractivi (a se citi gene mai bune) sau care isi tradau barbatii pentru un vanator mai de succes.

Asadar – suntem condamnati sa inselam?

Se prea poate ca nu. Unul dintre cele mai grozave lucruri despre a fi o fiinta umana este acela ca avem posibilitatea de a alege.

Nu trebuie sa ne lasam condusi de gene. In schimb trebuie sa recunoastem (fata de noi insine) ca genele noastre au o minte a lor. In plus ele au si o puternica influenta asupra noastra. Genele noastre nu dorm niciodata si au propriul lor creier. Si ele nu dau nicio ceapa degerata pentru fericirea noastra.

Ele vor sopti in urechea barbatului ca sotia lui este la varsta la care nu mai poate avea copii si ca ar face mai bine sa gaseasca motive pentru a incheia socoteala cu ea si sa se uite mai bine la secretara lui atragatoare si tanara. Ele vor sopti in urechea femeii ca barbatul ei nu este nici pe departe atat de atent pe cat ar trebui sa fie, dar baiatului de la apartamentul de vizavi (sau celui de la biroul vecin sau celui de pe internet) chiar ii pasa de ea.

Nu suntem nevoiti sa urmam ceea ce ne dicteaza genele noastre, dar ar fi mai bine sa fim constienti de ceea ce vrem. Mesajul lor este ca a cauta iubirea in toate locurile gresite, este exact locul corect unde sa cauti.

Trebuie sa ne intrebam pe noi insine, ce anume ne va aduce cu adevarat cea mai multa bucurie si fericire. Daca genele ne imping in directia gresita, trebuie sa invatam sa rezistam cantecului sirenei lor.

Ce ti-au spus genele tale sa faci? Le-ai ascultat sfatul? Ai rezistat solicitarii lor? Ce a functionat? Ce nu?

Urechile de sacal (ale ei) aud in aceasta situatie invinovatire, teama etc. Urechile lui aud “ura”, “parasire”, “abandon”. Nimeni nu aude compasiune, nu este nicio girafa in jur care ar putea auzi cam asa:

Ea: “Cred ca el a vazut ca plicul nu a fost dus (observatia), a simtit multa frustrare (sentimentul) pentru ca avea nevoie ca acel plic sa fie trimis exact in acea zi (nevoia) si ar fi avut nevoie din partea mea sa il duc (cererea)”.

El: “Atunci cand vad ca nu ai dus plicul asta la posta (observatie fara a judeca), simt multa frustrare/ma simt suparat (sentimentul) pentru ca aveam nevoie urgenta de un raspuns la acel mesaj (nevoia) si as fi avut nevoie sa ma anunti din timp daca ai vazut ca nu reusesti sa-l duci (cererea).

Dar repet – cred ca o mare problema a noastra este ca nu ne place sa fim / sa parem vulnerabili.

Ce putem face in schimb?

Daca ne luam urechile de girafa, urechile care aud nevoile si sentimentele celui care ne raneste, incepem sa exprimam cum ne simtim (a doua componenta a comunicarii non-violente; prima era sa observi fara sa evaluezi, fara sa judeci sau sa critici).

Repertoriul nostru de cuvinte la adresa altora este adesea considerabil mai mare fata de vocabularul de cuvinte cu care ne putem descrie starile emotionale. Dar, daca ne exprimam sentimentele ne putem rezolva conflictele.

O confuzie uzuala, generata de limba romana la fel ca si de limba engleza este felul in care folosim cuvantul “simt” fara sa exprimam de fapt un sentiment. De exemplu, in propozitia “Simt ca nu am stabilit niste lucruri clare”, cuvintul “simt” ar putea fi inlocuit mai degraba cu “cred”.

In general, nu ne exprimam corect sentimentele deoarece:

1. nu le distingem de gandurile noastre: “ma simt ca o epava”, “simt ca e inutil”;
2. nu distingem intre ceea ce simtim si cum credem ca suntem: “ma simt un prost”.

Atunci cand ai urechi de sacal vei spune lucruri de genul: “Sunt suparat pentru ca tu…”, “Ea ma face fericit”, “El ma enerveaza”.

Ganduri deghizate in sentimente

Cand purtam urechi de girafa sentimentele reprezinta o componenta vitala; cand le folosim pe cele de sacal ele sunt aproape absente. In urmatoarele exemple de expresii “sacal” observati ca, desi se foloseste cuvantul “simt”, noi nu stim ce simte cu adevarat vorbitorul: “simt ca esti rau”, “simt ca nu-mi pasa”, “simt ca nu este corect”.

In fiecare dintre afirmatiile de mai sus ar fi mult mai potrivit sa inlocuim cuvantul “simt” cu “cred”.

Cum poate ajuta o relatie sau chiar pe individ marturisirea sentimentelor?

Nu am un raspuns, deoarece cred ca sentimentele pot fi exprimate in mod diferit, asa cum am observat mai sus. Cu siguranta, cand sunt exprimate sentimentele reale, intr-un limbaj non-agresiv, relatia va avea doar de castigat.

Oricum, unul dintre cele mai… “ciudate” lucruri legate de impartasirea sentimentelor cu alte persoane este sa incepi sa le exprimi.

Ideea acestui articol mi-a venit dupa o discutie cu cineva care, in conflict fiind cu cea mai relevanta persoana din viata ei, nu putea depasi explicatia: “am vrut sa-i arat ca se poate si mai rau de atat”.

Adesea cand “suparam” sau “enervam” pe cineva el/ea ne supara inapoi. E o lege nescrisa a noastra, a oamenilor. Ce se intampla apoi este ca vrem sa aratam totusi ca se poate mai rau. Prin urmare facem ceva nemaiauzit.

Sa luam exemplul cu pricina. El o roaga sa duca ceva la posta. Ea uita. Cand vine el acasa si intreaba (bineinteles pe un ton nervos, strigand) de ce mai e plicul ala pe masa cand deja trebuia sa ajunga la destinatar, ea, cu lacrimi in ochi, spune ca a uitat. Nu e greu de imaginat ca seara e compromisa si el nu o va mai insoti la petrecerea celei mai bune prietene a ei. Drept raspuns, cand el merge pana la masina sa-si aduca un dosar important, ea il inchide afara. “Doar o jumatate de ora”. Intrebata fiind de ce… “pentru ca vroiam sa-i arat ca se poate si mai rau decat sa nu-i duc un nenorocit de plic la posta”.

Dupa o analiza mai atenta am ajuns la concluzia pe care mi-ar placea sa o cizelez impreuna cu voi. Nu ne place sa ne marturisim sentimentele sau gandurile pentru ca altcineva sa nu profite de pe seama lor. Sau, in alte cuvinte fie spus, nu ne place sa fim / sa parem vulnerabili… E UN CERC VICIOS!

Nu-i zic ca o/il iubesc primul/a ca sa nu creada ca sunt slab. Nu-i spun de problemele mele, ca sa nu ma compatimeasca sau sa ma judece.

Desi unii oameni au nevoia de a se simti mereu vulnerabili

De ce unii oameni au nevoia de a fi raniti mereu? E ca si cum ar tanji sa fie mereu raniti, probabil ca validare a propriilor sentimente de insignifianta sau poate ca auto-agresivitate pentru propria slabiciune si lasitate.

Cele mai dificile emotii pentru cei mai multi dintre noi sunt sa ne simtim raniti si vulnerabili. Aproape orice alta emotie poate fi tolerata mai usor. Sa ne enervam pe cineva care ne-a ranit este adesea un mod de a nu ne simti raniti sau vulnerabili. Chiar si depresia – in forma “ma simt rau pentru mine insumi” – este mai usor de tolerat.

Asadar scoatem “artileria grea”: dupa ce simtim ca am fost raniti pentru ca persoana draga ne-a spus “nu faci niciodata ceea ce te rog”, facem ceva ca sa ranim la randul nostru, cum ar fi sa o lasam sa astepte afara vreo jumatate de ora. Ce urmeaza? Un proces dureros care ia vreo saptamana si multe eforturi din partea amandurora pentru a ajunge la numitorul comun, la acel ceva care “ne facea sa fim atat de fericiti” si care acum pare imposibil de adus inapoi.

Finalul: nu mai suntem dispusi sa continuam procesul de schimbare a vietii noastre in doi. Am trecut de atatea ori prin acest cerc vicios incat lasam totul balta. Sau pe modelul unor “prea-frumoase” casnicii care ajung pana la venerabila nunta de argint (si se opresc aici), mergem in cerc fara sa simtim vreodata pentru mai mult de 2 saptamani (cel mult) ca relatia asta se dezvolta spre ceva mai bun.

Nu cartea ma intereseaza, ci titlul ei. Nu stiu de ce am o reticenta la tot ce se vinde cu acest mod de prezentare (pe care l-au imprumutat si romanii). Insa ideile autorului pot fi bune, cine stie… mai ales ca face o afirmatie interesanta in prezentare: circa 83% din divorturi nu s-ar mai produce daca partenerii si-ar pune intrebarile potrivite.

Motive de “contradictii”

Parerea mea (pe care am exprimat-o anul trecut intr-o serie de articole) era ca despartirile (si nu ma refer doar la divorturi, ci la orice fel de separare – inclusiv “singuratatea in doi”) se datorau indeosebi catorva factori principali ce tin de sex (inainte si in timpul relatiei), pierderea identitatii in indragostire, ritualuri de dormit si lipsa viziunii comune de viata.

Insa oamenii sunt atat de diferiti, cu personalitati atat de complicate incat acesti factori principali pot fi insuficienti la un moment dat. In sensul ca, daca nu ai grija, te poti separa din orice – inclusiv din cauza masinii pe care ai lovit-o, papagalului care deranjeaza sau hotelului prost ales intr-o vacanta.

Daca e sa analizezi viata in totalitate (asa cum autorul cred ca vrea sa o faca, privind asupra unei palete largi de subiecte) vei gasi, cu siguranta, nenumarate motive de contradictii. Sanatate, hrana, vacante, idei spirituale si religioase, casa, masina, sarbatori, trecut, viitor, comunicare, bani, copii, cariera, prieteni, hobby-uri si multe, multe altele.

Sa fim seriosi, compatibilitate ridicata peste tot cam greu… nici macar autorii de romanele siropoase sau scenaristii de telenovele nu indraznesc sa mearga pana intr-acolo.

“Diplomatia”

E indicat sa pui aceasta mie de intrebari in cuplu? Probabil ca da. Cand anume insa?

Aproape toate relatiile incep oarecum inconstient, prin “atractie”, care nu e o alegere a mintii constiente, ci mai mult o simtire. Chiar daca ea se exprima diferit – la barbati indeosebi prin atractia fizica iar la femei indeosebi prin atractia de personalitate.

Din acest punct de vedere femeile “cucerite” sunt mai intelepte si probabil ca se gandesc inaintea barbatilor la multe din “intrebarile potrivite”. Barbatii, la randul lor, au nevoie sa invete sa “cucereasca” o femeie cu “diplomatie” – pentru ca va veni momentul in care vor fi pusi in fata acelor intrebari, direct sau indirect.

Si fara o prezenta, o personalitate puternica si o integritate a “intentiei” separarea e aproape inevitabila (mai multe despre acest joc al seductiei prin prezenta veti gasi aici).

Diplomatia, desi poate mai prezenta la femei, are nevoie de a fi “pazita” de valul propriilor emotii. Se spune ca femeia este ceea ce simte iar barbatul este ceea ce face – o programare specifica pe care ne straduim sa o echilibram pentru a deveni mai armoniosi. Emotiile, simtamintele, pot distruge in secunde ceea ce, in mod constient, ai creat in saptamani, luni sau ani. Indeosebi cand cele 1.000 de intrebari ating puncte dureroase… si asta e valabil pentru toti.

Unica intrebare

1.000 de intrebari ce duc la “contradictii” pot fi reduse la una singura, insa. “Cine aleg eu sa fiu in relatie?” Este intrebarea ce poate hotari lucrurile de la inceput sau le poate armoniza pe parcurs.

Intotdeauna am considerat ca mai intai trebuie sa ne casatorim cu noi insine. Dupa ce ti-ai luat angajamentul fata de tine insuti si fata de calatoria ta interioara, esti mai rezistent.

Apoi, daca apare partenerul visurilor, toate bune si frumoase, si daca nu apare, nicio problema, pentru ca esti intr-o relatie reusita cu sinele tau launtric. Astfel, deveniti o optiune si mai buna pentru un potential partener – deci este o idee buna sa va casatoriti cu voi insiva mai intai.

In reallitate, este casatoria dintre partea yin din voi si perechea sa yang. Este juramantul vostru ca veti fi credinciosi idealurilor voastre spirituale si luminii din interiorul vostru.
— Stuart Wilde – Al saselea simt

Una, 100 sau 1.000 de intrebari… cand vine vorba de relatii nu stii niciodata. “Cine aleg eu sa fiu” te defineste insa mereu – si orice angajament ti-ai lua, fata de tine insuti sau altii, e mai presus de orice intrebare.

Stiind acest lucru, mai mult sau mai putin constient, cu totii incercam sa gasim formule magice, retete care sunt general valabile, promisiuni cum ca vom gasi armonia si echilibrul in orice relatie atat prin carti, filme, coachi si alte experiente din sfera dezvoltarii personale.

Experimentul pe care il lansez, insa, aici Ce ai face cu o carte care incepe asa? este ca exact aceste lucruri sa nu le ofer, ci sa creez un cadru care te va pune la munca pentru ca tu sa poti obtine, prin propriile forte, lucrurile mai sus mentionate.

Motivatia este simpla – cu cat relatia cu cei din jur este mai autentica, cu atat si tu este mai autentic. Cu cat tu esti mai autentic, cu atat si relatia cu cei din jur este si mai autentica. Si, astfel, ajugi sa creezi un cerc virtuos in viata ta.

Cerc prin care, atat prin experientele individuale, dar si prin relatiile pe care le stabilesti cu cei din jur iti creezi acel cadru de viata care sa iti permita sa evoluezi zi de zi, nestingherit de multe dintre problemele cotidiene pe care poate ai tendinta sa dai vina cand ceva nu merge bine in viata ta.

Bineinteles, asa cum spuneam mai sus nu cartea va oferi cadrul acesta, ci cartea va veni cu un proces pentru a raspunde motivatiei deja existente la tine.

Mai mult de atat, dincolo de motivatie, tot la tine va trebui sa existe si puterea, energia si curajul ca zi de zi sa fii cine spui ca esti, cine iti doresti sa fii. Iar daca nu reusesti asta, sa fii sincer(a) cu tine si sa vezi de ce nu ai facut-o.

Asadar:

• Vrei sa ai o relatie armonioasa cu tine si vrei sa pastrezi o legatura permanenta cu dorintele si visurile tale?
• Vrei sa ai in jur acei oameni in viata carora tu esti parte din schimbarea de care ei au nevoie, iar ei, la randul lor, sunt in viata ta, schimbarea de care ai tu nevoie?
• Vrei sa poti sesiza de unde si de cand apar blocaje in relatia cu tine insuti sau cu cei din jur?

Daca raspunsul este DA la aceste intrebari, te astept aici – Ce ai face cu o carte care incepe asa? – ca sa imi spui ce ai face cu o astfel de carte.

Ne raportam la exterior, la cel de langa noi care trebuie sa faca ceea ce in primul rand noi suntem datori sa facem: sa ne iubim. Inseamna ca nu trebuie nimeni altcineva sa imi dea incredere, inseamna ca eu singur(a) pot sa gasesc acea cale spre implinire, inseamna ca si eu pot sa imi spun vorbe frumoase etc.

O relatie de iubire este o relatie care implica o evolutie in doi

E important sa cultivam acea iubire constienta si sa crestem impreuna.

John Welwood spune in cartea “Calatoria inimii: Calea iubirii constiente” ca iubirea constienta “incepe sa se dezvolte intr-o relatie in care doi oameni au o comuniune de la fiinta la fiinta, aceasta pentru ca e mai degraba o iubire a fiintei decat o iubire a personalitatii”.

Suntem impreuna si totusi separat, avem fiecare lumile noastre “si el nu poate sti niciodata cu adevarat cum este sa fiu eu, iar eu nu pot sti niciodata cum este sa fie el.” Intr-adevar iubirea constienta e rara insa descoperirea ei a devenit necesara.

Asta in primul rand pentru ca iubirea inconstienta nu mai functioneaza si vedem tot mai multe relatii care se destrama. Welwood spune:

Cand un barbat si o femeie se dedica cresterii constiintei si spiritului fiecaruia, vor dori in mod natual sa isi impartaseasca iubirea cu altii. [...] Un cuplu va inflori cand viziunea si practica celor doi parteneri nu se concentreaza doar asupra relatiei lor, ci include si acest sens mai larg al comunitatii si al lucrurilor pe care le ofera altora.

Asadar mi se pare important azi sa ne dorim iubirea constienta, sa nu ne mai pierdem in relatii care nu fac decat sa ne hraneasca nevoile imediate, relatii care dorim sa completeze ceva ce ar trebui noi sa descoperim in noi. Nu exista acea “jumatate”, tu esti un intreg care doar va vibra, va evolua alaturi de o persoana cu care esti in comuniune.

Nu uita niciodata asta: iubirea te iubeste mereu.
— H.W.L. Poonja

Alex, in sinea lui isi spune: “Ce bine, chiar aveam nevoie sa fiu inteles.”

Alina, totusi, in mintea ei isi spune: “Offf, am spus ca stiu sa fiu intelegatoare, dar de fapt eu nu am inteles de ce el nu mai vrea sa vina cu noi si acum imi este greu sa accept ce vrea sa faca Alex, fara sa stiu de ce. Totusi, il vad cum se bucura de faptul ca i-am spus ca sunt intelegatoare. Ce sa mai fac acum?”

De multe ori ne trezim ca ne punem in situatii pe care nu le descriem complet. Ne dorim sa fim alaturi de coleg sau colega, parinte, sora sau frate, iubit sau iubita si poate ceva din ceea ce spunem transmite un lucru pe care celalalt abia astepta sa il auda incat ramanem blocati.

Un blocaj care, daca nu ii alocam atentie chiar atunci (chiar cu riscul de a parea ca revenim asupra deciziei sau afirmatiei anterioare), sau cel tarziu in urmatoare zi, are sanse sa se transforme intr-un mic firicel de nisip. Firicelele de nisip, aparent, sunt lucruri mici si nesemnificative, lucruri pe care avem senzatia ca le va lua vantul la prima adiere. Poate ce nu constientizam este ca oricum ar bate vantul, acel firicel ramane tot in noi, doar ca in alt loc decat cel in care a “aterizat” inital.

Astfel, la un moment dat, firicelele, tot strangandu-se, ajung sa genereze intai o gramajoara, apoi un morman, apoi, poate in ani o plaja sau un desert. Si asa, ne trezim ca intre doi oameni care odata puteau comunica si puteau fi in armonie unul cu celalalt, acum este un mare zid peste care nu mai stiu cum sa paseasca ca sa ajunga din nou unul la celalalt.

Asadar, este suficient sa fim doar intelegatori sau e nevoie sa si intelegem pentru ce sa fim intelegatori cu cel/cea de langa noi?

S-ar putea spune ca a fi intelegatori este un “domeniu” al sufletului si a intelege este un “domeniu” al mintii. In diferite perioade ale vietii avem tendinta sa ne dorim sa traim ori mai mult cu mintea, ori mai mult cu sufletul. Asa ca uneori ignoram un aspect, iar alta data, alt aspect. Ce iese insa atunci cand reusim sa imbinam ambele aspecte? Da, ce se intampla atunci cand simtim din suflet sa fim intelegatori si adaugam si o intrebare clarificatoare pentru minte?

“Alex, doar ca sa inteleg si eu, impartasesti si cu mine de ce simti in seara asta sa fii cu prietenii tai? (ti-e dor de ei?; a venit in oras un prieten pe care nu l-ai mai vazut demult?; simti sa ai putin spatiu intr-un alt context decat cele in care am tot fost in ultima vreme?; e ceva ce are legatura cu tine sau am gresit eu cu ceva? etc)”

Acum, ramane ca fiecare sa aleaga pentru sine:

• a fi intelegator;
• a intelege;
• a fi intelegator si a intelege.

Iar, mai mult, daca acesta vi se pare un aspect cheie intr-o relatie (de orice natura), va anunt ca in curand pe musat.com.ro vor aparea detalii despre o noua carte pe care am scris-o Ghid catre relatii constiente.

Sa te apreciezi pe tine, sa te pui pe primul plan NU INSEAMNA EGOISM, inseamna respectarea menirii tale pe acest pamant. A te tranforma de dragul altora, a trai viata altora inseamna sa uiti darul pe care l-am primit la nastere si sa arunci viata ta intr-un colt prafuit spunandu-ti ca atunci cand… se vor termina problemele, atunci cand… va fi copilul mare, atunci cand… voi avea o familie etc… ATUNCI ma voi ocupa de mine si ma voi descoperi. Mda… oare neiubirea de sine nu se “pedepseste”? Oare nu si din aceasta cauza ne inbolnavim?

Fiecare persoana este UNICA, are un DAR UNIC. In toata lumea asta NU MAI E ALTUL CA TINE. Martin Buber spunea:

Fiecare persoana nascuta in aceasta lume reprezinta ceva nou, ceva ce nu a mai existat vreodata, ceva original si unic. Este datoria fiecarui om… sa stie si sa ia in considerare ca nu a mai fost nimeni vreodata in lume asa cum este el. Pentru ca, daca ar mai fi fost, ce rost ar mai fi avut ca el sa se nasca?

Fiecare om reprezinta ceva nou in lume si este chemat pentru a-si manifesta particularitatile in acest univers. Cea mai importanta sarcina a fiecarei persoane este sa-si manifeste capacitatile unice, care nu au mai existat si nu vor mai exista si nu sa repete ceea ce a facut deja un altul, oricat de important ar fi fost.

Aceeasi idee a fost exprimata si de rabinul Zusya cand a spus cu putin inainte de a muri: “Pe lumea cealalta nu voi fi intrebat: De ce nu ai fost tu Moise? Voi fi intrebat: De ce nu ai fost Zusya?”

Ce inseamna asta?

Inseamna SA ACCEPTAM cine suntem, sa acceptam darul unic si sa il manifestam in totalitate. Inseamna SA NU NE MAI COMPARAM atat cu ceilalti sau sa incercam sa fim ca altii. Nicio alta persoana nu poate fi ca tine, nici tu nu o sa poti fi ca altii.

Atunci cand simti pasiunea la cote maxime ai gasit darul si il pui in valoare. E acea sclipire care se vede si se transmite prin toata fiinta ta. Daca tu o sa simti asta vei lumina viata tuturor din preajma, le vei face cu adevarat BINE si le va fi bine doar uitandu-se la tine.

Gandeste-te doar ca daca tu esti suparat esti pe o vibratie joasa… si nu ii ajuti chiar daca vrei. Daca tu esti bine si esti fericit esti pe o alta vibratie care se simte si ii poti ridica si pe ei.

John Welwood scria:

Elementele iubirii de sine explorate in acest capitol – sa te eliberezi de conceptiile despre sine, sa-ti permiti sa-ti traiesti propriile experiente, sa-ti permiti sa fii tu insuti, sa te accepti asa cum esti, sa-ti intelegi cu bunavointa slabiciunile si sa apreciezi darul unic pe care il ai de oferit – sunt cai de a-ti deschide inima catre tine insuti. Ele reprezinta cheia indispensabila pentru a deschide usa prin care iubirea absoluta, perfecta poate intra si salaslui in sine.

Si nu mai e nimic de zis… ci de trait.

Inainte de a explica fenomenul dovedit stiintific, voi intarzia povestind o anecdota foarte relevanta:

Intr-o zi, Calvin Coolidge (fost presedinte american) si sotia lui, au vizitat o ferma de gaini. In timpul turului, Dna Coolidge il intreaba pe fermier cum este posibil ca ferma lui sa produca atatea oua fertile avand in vedere numarul extrem de restrans al cocosilor prezenti. Fermierul, extrem de mandru raspunde: “Cocosii mei isi “fac datoria” de cel putin 20 de ori pe zi!”. Dna Coolidge, extrem de surprinsa, il roaga pe fermier sa il informeze pe Dl Coolidge despre abilitatile nemaipomenite ale cocosilor.

Fermierul, indoielnic, ajunge in fata presedintelui american si ii spune: “Domnule presedinte, m-a rugat sotia dvs sa va atrag atentia asupra faptului ca, fata de dvs, un cocos poate face sex toata ziua!”

Coolidge, sta un pic, se gandeste si raspunde: “Fermierule, acest cocos face sex toata ziua cu aceeasi gaina?”
Nu, domnule! De fiecare data este o gaina noua!
Du-te si spune-i asta Doamnei Coolidge!

Efectul Coolidge, care si-a luat numele dupa aceasta anecdota, este un fenomen demonstrat stiintific ce releva predispozitia genetica a masculilor din toate speciile mamifere de a avea mai multe partenere sexuale.

La barbati, exista o perioada necesara de refacere, imediat dupa sex, in care el, pur si simplu nu are niciun interes sa initieze inca un contact. Efectul Coolidge a demonstrat ca aceasta perioada necesara de refacere este redusa considerabil sau chiar eliminata in momentul in care i se ofera o noua partenera. Se presupune ca acest efect este extrem de responsabil in teoria evolutiei pentru supravietuirea si propagarea speciei umane precum si in cazul gainilor fermierului din anecdota de mai sus.

Ce pot femeile face in aceste circumstante? Dupa sex, barbatii, sunt imediat atrasi de alte potentiale partenere. Bineinteles, ei nu isi asculta mereu instinctele. Acest lucru tine de caracterul fiecarui barbat. Indiferent daca el inseala sau nu, va fi nefericit avand mereu aceeasi femeie in pat.

Efectul Coolidge este prezent in toate speciile de masculi si nu poate fi ignorat.

In schimb, el poate fi “pacalit”

Barbatii, fata de alti masculi de pe aceasta planeta, traiesc pe mult mai multe planuri decat cel instinctual. Noi, oamenii, traim (mai bine zis, suntem constienti) in planul fizic (instinctual), mental si spiritual.

In spatele dorintei genetice de a avea mai multe partenere, barbatii simt o si mai mare dorinta de VARIETATE. Dorinta MENTALA de varietate este mult mai importanta pentru barbati, iar ea este de obicei satisfacuta prin a avea mai multe partenere sexuale.

Nu trebuie sa fie mereu asa!

Fiecare femeie are o “temperatura” energetica. Fiecare femeie are un mod de a se comporta in pat. Cand vine vorba de sex, barbatii doresc aceasta varietate de comportament si de energie. Aceasta varietate poate fi oferita de aceeasi femeie.

Voi intra in detalii in alt articol, poate pe blogul meu in categoria sex si relatii. Sau aici pe Empower, in functie de interesul vostru.