Atasamentul cere multe… Atunci cand cererile sau pretentiile noastre nu sunt satisfacute, suntem raniti si vrem ca cineva sa ni le indeplineasca cu orice pret. Atasamentul genereaza frica, ura, gelozia si multe alte sentimente care nu ne implinesc, ceea ce ne face nefericiti si incepem din nou sa ne facem planuri pentru a re-deveni fericiti. Planuri in care il facem pe cel de langa noi nefericit. Se poate sa nu fim constienti de aceasta parte negativa a atasamentului, dar ea exista fara indoiala. E nevoie doar sa o constientizam. Atasamentul si Relatiile nu pot functiona impreuna!

Chiar si o usoara variatie in sentimentele celuilalt ne doare. Atasamentul nu e altceva decat dependenta de sentimentele noastre pentru cealalta persoana prin comportamentul, sentimentele si gandurile celuilalt fata de noi. E un soi de adictie. De indata ce comportamentul, gandurile, perceptia, sentimentele celui de langa noi se modifica, ne simtim raniti. In acest caz, sentimentele noastre pentru cel/cea de langa noi sunt mereu incerte. Mereu avem o frica fata de incertitudinea sentimentelor celuilalt pentru noi.

Incercam mereu sa asiguram continuitatea sentimentului de certitudine in ceea ce simte celalalt pentru noi, asa fel incat sa fim in siguranta, fericiti, bine. Frica si sentimentul de relationare nu pot sa mearga impreuna! In unele cazuri vedem ca acest atasament devine atat de puternic incat, atunci cand celalalt nu mai e cum obisnuia sa fie, suntem gata sa facem cele mai mari greseli din viata noastra.

De ce ne atasam?

Prima intrebare pe care ar trebui sa ne-o punem ar fi: De ce ne atasam?

Fiinta umana are din nastere aceasta asteptare de a trai Fericit. Vrem certitudinea, coerenta si continuarea fericirii. Deoarece nu intelegem ce este cu adevarat fericirea si cum anume putem sa o avem, cautam, asteptam si incercam sa ne asiguram aceasta continuitate in acele lucruri care nu ne vor putea oferi nicicand continuitate. Expectanta fericirii intr-un lucru care nu poate sa-i asigure certitudinea, coerenta si continuitatea se numeste Atasament.

Fiinta umana vrea sa traiasca cu Incredere in sine. Aceasta asteptare e mereu prezenta; increderea in sine e retraita ca Fericire. Datorita faptului ca nu intelegem cu adevarat ce inseamna Increderea in sine, Increderea noastra in noi insine e dependenta de increderea celorlalti in noi, in statutul nostru, in situatia noastra financiara si alte lucruri pe care le asociem cu propria noastra persoana. Astfel, ne cream expectanta de a fi acceptati neconditionat de catre cei din jurul nostru. Aceasta dependenta de sentimentul increderii in sine se numeste Atasament si aceasta e problema tuturor problemelor umane.

Pentru ca nu intelegem ce e cu adevarat Fericirea si Increderea, ne cream o expectanta de coerenta in sentimentele, gandurile si comportamentele celorlalti fata de noi. Iar cand acestea nu se manifesta, ne simtim raniti si vrem sa ranim la randul nostru.

Increderea reprezinta de fapt intelegerea valorii in propria persoana

Din cauza lipsei de intelegere a valorii propriei persoane, ne invatam sa recunoastem aceasta valoare proprie cu ajutorul perceptiei celorlalti despre noi, despre statutul nostru, frumusetea noastra, inteligenta noastra si multe alte aspecte.

Ajungem sa ne recunoastem propria valoare prin intermediul societatii si a altor asemenea lucruri. Oricine reuseste sa ne faca sa ne simtim valorosi sau bine, ne atrage. Dependenta de aceasta noua persoana creste pe masura ce celalalt continua sa ne faca sa ne simtim bine si valorosi. Cu cat mai dependent devenim fata de celalalt, cu atat mai mult suferim atunci cand sentimentele celuilalt pentru noi se schimba.

Fiecare fiinta umana vrea sa se simta in Siguranta. In siguranta in ceea ce priveste starea fizica dar si cea emotionala si mentala. Devenim dependenti fata de oricine cu care reusim sa ne simtim in siguranta fizic si emotional. Ne simtim bine cu cei care ne fac sa ne simtim confortabil, in siguranta si valorosi. Daca cineva ne face sa ne simtim nevalorosi, ne simtim raniti si incepem sa fim in opozitie fata de acel cineva. Vrem sa ne detasam de acea persoana.

Problema care apare aici este acest sentiment de siguranta, confort si valoare pe care fiecare vrea sa si-l asigure din lucruri care nu-i asigura certitudinea, coerenta si continuitatea. Atunci cand nu recunoastem faptul ca nu reusim sa asiguram continuitatea sentimentului de siguranta, continuam sa incercam sa asiguram continuitatea sentimentului de Siguranta, Incredere si Fericire din acele lucruri care nu pot asigura asta. Totul, in final, devine sursa nefericirii si nesatisfactiei in propria persoana.

In cele din urma, toata problema se reduce la intelegerea propriei valori, la a intelege ce este cu adevarat Siguranta, Increderea si Fericirea. Intelegerea propriei valori in existenta inseamna Incredere si Fericire.

Relatia, in realitate, este libera de orice tip de Atasament. E un soi de Acceptare Neconditionata a celuilalt. Nu e datorata unui anume lucru pe care il regasesti in celalalt. E Acceptare fara niciun alt motiv. Un astfel de sentiment semnifica Certitudinea, Coerenta si Continuitatea. Atunci cand o persoana incepe sa-si recunoasca propria valoare, dependenta de a-si recunoaste valoarea in alte persoane se diminueaza. Incepe sa-si piarda fricile. Acceptarea sa pentru alte persoane incepe sa devina din ce in ce mai Neconditionata. Si aceasta e calea spre Fericire si Implinire Mutuala in Relatii.

Pentru a intelege Increderea, Respectul, Fericirea, Acceptarea, Relatiile, etc, avem nevoie de Cunoastere. Cunoasterea include Cunoasterea de Sine, Cunoasterea Intregii Existente si Cunoasterea Comportamentului Uman. Si iata ca revenim la importanta cunoasterii Creierului Uman pentru ca, oameni buni, pare-se ca iar ne-a jucat feste.

A fost odata… Nu, se intampla chiar azi!… un grup de copii care stau impreuna cel putin 6 ore pe zi. Sunt baieti si fete cu personalitati diferite, copii extraordinari, copii nemaipomeniti care de cele mai multe ori nu sunt apreciati la adevarata lor valoare.

Norocul meu a fost acela de a avea ocazia sa lucrez cu ei. Pot sa invat sa fiu un om mai bun de la ei. Pot sa invat sa fiu copil din nou.

De-a lungul timpului, lucrand impreuna de mai bine de un an, am auzit vrute si nevrute despre ei de la parinti… mai mult critici. Am si vazut cateva “lucruri negative” la ei, dar am fost convinsa ca sunt trecatoare. Si asa a fost!

Copiii sunt buni, chiar daca gresesc. Copiii sunt cuminti, chiar daca mai fac si prostii. Copiii sunt destepti, chiar daca nu iau intotdeauna 10 in carnet.

Depinde de noi, adultii, sa ii vedem asa cum sunt cu adevarat si sa scoatem la iveala ce e mai bun din ei.

Eu am decis sa o fac si… s-a facut … coada la ganduri bune!

Ganduri bune pentru prietenul meu

La ultima ora de comunicare din aceasta saptamana mi-am propus sa creez impreuna cu copiii “Panoul gandurilor bune”. Nu este neaparat o idee originala, dar este una extraordinara.

Panoul nostru se numeste: “Ganduri bune pentru prietenii mei”

In momentul in care au auzit despre ce este vorba s-au implicat total. Nu a fost nevoie de explicatii, nu a fost nevoie de “trasare de sarcini”, nu a fost nevoie de nimic, doar de o idee. Panoul nostru s-a creat aproape singur si in cateva momente s-a umplut de ganduri bune.

Toate certurile, toate tachinarile, toate supararile au fost uitate. Toti scriau ganduri bune pentru prietenii lor si fiecare era nerabdator sa citeasca mesajele ce ii erau adresate.

Copiii aveau lacrimi in ochi. Umblau prin sala cu mainile pline de hartiute cu mesaje: “mi-a spus ca sunt frumoasa”, “mi-a spus ca m-am imbracat frumos”, “mi-a spus ca scriu frumos”, “mi-a spus ca sunt cel mai bun prieten”, “ii place parul meu”, “ma iubeste”, “sunt buna”, “sunt cuminte”, “sunt darnic”… aceste cuvinte rasunau din gura copiilor.

Zambetele erau peste tot…ura, jignirea, cearta, bataia nu mai faceau parte din viata lor. Era minunat!

Reteta pentru parinti

Parintii ma intrebau: Ce ai facut cu ei?… Da-ne si noua reteta!

Reteta este simpla si la indemana oricarui parinte: arata-i copilului tau ca e bun. Transmite-i acest lucru si fa-l sa-l transmita mai departe prietenilor. Fa-l sa gandeasca pozitiv, sa spuna lucruri frumoase si sa aiba curaj sa primeasca laude si aprecieri.

Stimuleaza lucrurile bune, nu te grabi sa le pedespsesti pe cele rele. Fii un parinte pozitiv, in putinul timp pe care il petreci cu copilul tau. Exemplul tau va fi urmat de el si schimbarile vor fi extraordinare!

De cele mai multe ori ne dam seama ca de fapt ne-am indragostit de cea/cel care suntem atunci cand suntem cu ea/el. Si totusi, ii spunem celui care e langa noi ca il/o iubim. Straniu, nu-i asa?

Nu e nimic si nimeni de condamnat, suntem cu totii croiti la fel, e acelasi goblen.

Siguranta

Stiu ca, acum, pentru ca esti in acest tandem in doi, ti se pare ca esti in siguranta. Si asa e, esti pe maini bune. Chiar daca partenerul pare sa reziste mai bine tentatiilor sentimentelor, sau poate tocmai din aceasta cauza, partenerul este persoana pe care ai vrea sa o saruti si sa o iubesti.

Si-atunci: de ce as crede ca am fost creat pentru tine, pentru noi?

De ce am crede asta, cu atat mai mult cu cat vedem clar cicatricile? Sunt vizibile: cicatricile tale, urmele pe fata ei/lui – urmele celor de dinainte, ale unei vieti care pare ca a trecut dar care inca e acolo, in fata ta.

Si de fapt daca tu esti in planurile altcuiva?

Solutia? Sunt cei care persevereaza, doar de dragul unui sarut, a unei priviri sau a ce-o mai fi sa fie.

In general simtim ca relatia noastra cu acea persoana este cu atat mai puternica cu cat avem un atasament mai puternic fata de celalalt. Dar, in realitate, atasamentul nu e o relatie.

In articolul urmator, raspunsul: relatiile sunt absolvite de atasament!

Ma gandeam cum ar fi sa stim sa ne semnalizam si noi atat de frumos, discret si luminos. Poate prin priviri, poate prin ochi, sau poate prin zambet. Sa ne reamintim cum e fara telefon si fara internet si sa reincepem sa cautam natural. Sa ne spunem doar ceea ce e semnificativ, sa pastram vorbele fara rost pentru altceva si sa ne bucuram de secunda unei priviri.

Te trec fiori si te intrebi de ce nu mai e la fel? Te-ai saturat sa vezi ca totul e o rutina plicticoasa si ca de simtit oricum nu vei mai simti?

Intoarce-ti doar privirea spre tine si adu-ti aminte un moment frumos. Un moment in doi. Ce a fost? Ce mai este? Si ce va mai ramane? O amintire placuta, un gand bun sau o clipa cat o eternitate?

Nu e pacat sa ne pierdem in valtoarea cautarilor asidue a unui nu-stiu-ce si-a unui nu-stiu-cum, cand totul e de fapt in noi si-n puterea de a straluci?

Cum sa re-devii un licurici?

Incearca sa adormi. Uita-te cu ochii de copil la licuricii aceia pe care i-ai vazut pentru prima data in padurea copilariei tale. Ce simti? E frumos?

Acum lasa-te dus de somn, nu riposta, e timpul sa te imbratisezi. Pentru copilul din tine si pentru omul care se maturizeaza. Imbratiseaza-te si stai asa macar o clipa. E cald si bine?

A sosit momentul sa dormi dus. Adormi, adormi si gandeste-te doar la licurici. Esti printre ei. Esti un licurici si tu. Si esti frumos si stralucesti. E frumos din nou?

Hei! A fost un vis? Te-ai trezit adult si obosit? Atunci promite-ti ca vei adormi asa in fiecare seara si, cand te vei trezi un licurici, adu-ti aminte ca totul a fost un vis…!?…

Daca ai ales sa fii singur sau te zbati intre relatii, in loc sa te chinui auto-blamandu-te ca nu ai o relatie, concentreaza-te pe ceea ce ai si creeaza-ti cea mai frumoasa viata de single.

Intreaba-te ce anume vrei sa faci cu viata ta. Ce vrei sa muncesti si cum vrei sa contribui pentru o lume mai buna. Unde vrei sa locuiesti si ce/cat vrei sa castigi in viata? Cheia e sa te faci fericit pe tine insuti chiar acum si sa ramai fericit, fie ca esti singur sau intr-o relatie.

Unii dintre cei care sunt singuri se refugiaza in munca si isi refuza timpul de calitate si grija fata de sine. De parca s-ar afla in ziua de repetitii dinaintea inceputului unei relatii.

Ce e de facut

Haideti sa vedem ce ar fi de facut sa ne cream o viata cu adevarat fericita ca single si sa ne pregatim pentru viitoare relatii fericite.

1. Invata sa fii pasionat de viata ta. Creeaza-ti o viziune si traieste pentru ea in fiecare zi. Gaseste motivul pentru care te scoli din pat in fiecare dimineata. Ce face ca timpul sa se opreasca in loc pentru tine? Nu uita, partenerul tau nu e un substitut pentru un scop in viata.

2. Revitalizeaza-ti prieteniile. Lasa prietenii sa fie parte activa din viata ta, asta te va scoate din starea de a avea nevoie de cineva si, de aceea, vei deveni mai atragator.

3. Ofera-ti micile luxuri supreme in viata sau macar micile placeri nevinovate. Poate fi vorba de un somn prelungit binemeritat, o plimbare, o cafea singur la cafeneaua ta favorita sau pur si simplu contemplarea a ceva frumos. Creeaza-ti o viata plina de astfel de mici nebunii si vei trai frumosul in fiecare zi.

4. Incepe sa faci lucrurile acelea pe care ti le-ai tot refuzat in ultima vreme. Gaseste cate un lucru distractiv de facut in fiecare saptamana si incepe sa le tai de pe lista.

5. Lasa trecutul in trecut. Arunca odata gunoiul din viata ta si inceteaza sa te mai agati de momente nefericite care te tin pe loc cate o vesnicie. Si, cel mai important, lasa resentimentele deoparte.

6. Invata sa apreciezi si sa valorifici ceea ce e bun in viata ta. A fi singur iti da de fapt libertatea de a face ce doresti cu timpul tau si mai ales poti sa alegi cu cine sa faci asta. The sky is no longer the limit.

7. Si, nu uita, poti sa alegi sa fii fericit, cu sau fara un partener.

Ce cred oamenii despre cei care sunt singuri?

Cand oamenii se gandesc la cei care sunt singuri, adesea cred fie ca traiesc intr-o promiscuitate de neimaginat si au o viata sexuala pe care o impart aleator cu o multime de parteneri, fie ca nu au o viata sexuala, deloc. Oricum ar fi, oamenii cred ca sexul e o problema pentru cei care sunt singuri.

Dar ce sa mai vorbim? Care sunt cele mai mari probleme cu care se confrunta cuplurile? Sunt doua: sexul si banii. Si multe altele, dar cele mai importante sunt cele doua. Asadar, doar pentru ca esti casatorit sau intr-un cuplu nu inseamna ca ai parte de cantitatea de sex pe care ti-o doresti, tipul de sex pe care ti-l doresti, atunci cand iti doresti.

Cum vad cei singuri problema?

Daca sunt cu cineva, trebuie sa invat sa ajung la compromisuri care sa ne ajute relatia. Daca sunt singur si m-am intalnit cu cineva cu care nu m-am potrivit, am facut sex si nu mi-a placut, pot sa merg mai departe, ca doar nu mi-am promis viata cuiva care ba vrea sex prea mult, ba nu vrea deloc, ba vrea niste lucruri care mi se par ridicole in pat.

Eu cred ca atat oamenii singuri cat si cuplurile au plusurile si minusurile lor cand vine vorba de starea de bine in viata. Nu e ca si cum ar fi vreo problema cu unii sau cu altii.

Si atunci de ce, atunci cand suntem singuri, tindem sa dezvoltam o problema din singuratate? In special cand vine vorba de sarbatori sau zile importante (vezi Sf. Valentin), ajungem sa ne simtim inadecvat. Presiunea de a fi cu cineva special devine imensa iar prietenii si familia pot sa fie foarte nesuferiti in astfel de ocazii.

Dar haideti sa-i uitam pe ceilalti si sa vedem ce e de facut ca sa depasim starea asta de inadecvare. Ce ar fi daca, singur fiind, ai face ceva special pentru tine azi? Si apoi, sa faci cate ceva special pentru tine in fiecare zi a vietii tale?

Se zice ca sunt tot mai multi oameni singuri si cei mai multi dintre ei fac eforturi sa ajunga intr-o relatie. Cei mai multi dintre noi asteptam sa intram intr-o relatie pentru a incepe sa traim asa cum ne dorim.

Persoanele care reactioneaza cum am descris mai sus sau nu reactioneaza deloc la complimente sunt oameni care si-au pierdut increderea in sine candva, poate dintr-o gluma proasta facuta de cineva in copilarie sau din critica excesiva a parintilor. Acesti oameni au uitat cat de minunati pot fi si au ajuns sa creada ca a fi apreciati e anormal sau chiar falsitate din partea celorlalti care mai mult ca sigur ascund un interes cand spun asta.

Am vazut si oameni care se afla in cealalta extrema, oameni care tanjesc dupa aprobarea celor din jur pentru ca nu se iubesc cu adevarat pe ei insisi. Oameni care prin tot ceea ce fac, de la cum se imbraca, ce masina conduc si ce meserie binevazuta in societate au, tanjesc dupa apreciere. Am vazut femei neapreciate de barbatul iubit care vaneaza complimente cu orice ocazie pentru a-si creste stima de sine demult pierduta. Si am vazut barbati care cred ca dragostea si admiratia femeii iubite se pot cumpara.

Cum primesc un compliment?

Vestea buna este ca nu e nevoie sa faci parte din cele doua categorii daca inveti sa te accepti si sa te iubesti pe tine intr-un mod autentic pentru ceea ce simti ca esti si nu pentru ceea ce ai sau nu ai. Daca ti se pare ciudat sau iesit din comun cand auzi de iubire de sine, inseamna ca nivelul tau de incredere in sine inca este destul de scazut.

Oamenilor le este frica ca daca vor incepe sa se iubeasca pe sine vor cadea in egoism si mandrie care ii vor indeparta de ceea ce sunt cu ei cu adevarat. Ei bine, a te iubi pe tine insuti si a crede cu tarie in vocea ta interioara nu duce nici la mandrie, nici la narcisism, pentru ca acestea nu au nicio legatura cu iubirea, iar acolo unde este iubire nu mai este loc de asa ceva, nici macar de frica.

Revenind la complimente, ele nu sunt decat manifestarea increderii si a iubirii din tine. Daca nu esti obisnuit, incepe sa te obisnuiesti, nu le acorda prea multa importanta, dar nici nu le neglija, ele sunt doar adiacente. Cei care aleg sa vada doar defectele si partea negativa a celorlalti sunt oameni care nu se iubesc pe sine si implicit, nici pe ceilalti.

A face complimente tine de capacitatea de a admira ceea ce este frumos si bun. Nu oricine are aceasta capacitate dezvoltata. Admira-i pe cei care iti fac complimente pentru aceasta capacitate si vezi care e mesajul pe care il au pentru tine.

Tu cum raspunzi la complimente?

Mananca!
Nu te da jos de pe scaun!
Nu te uita acolo, uita-te in farfurie!
Nu mai da la porumbei!
Taci!
Inghite!

M-am saturat! Mama-ta m-a trimis cu tine aici. De ce nu poate ea sa te aduca? De ce trebuie eu sa am grija de tine in fiecare vacanta? Si taica-tu ce face? Toata ziua la lucru, nici nu-i pasa ca are copii!

Bine ca-s eu bunica aia proata la care poate fi lasat copilul in vacanta… Nu mai pot face nimic vara pentru ca trebuie sa am grija de tine…

Ufff, abia astept sa treaca vara sa te intorci acasa. In fiecare vara e la fel! Ce sunt eu sluga?

Stateam socata si nu imi venea sa cred ca trageam cu urechea si mai ales nu imi venea sa cred ce auzeam. M-am intors si m-am uitat in spate… pur si simplu ma uitam! O bunica cu un nepotel de vreo 6-7 ani stateau la o masa. In jur, copii care se jucau la locul de joaca si parinti care sorbeau linistiti dintr-o cafea.

Mi-am dat seama ca nu eram singura care tragea cu ochiul la bunica “razvratita”, asa ca m-am “lasat pagubasa” si m-am intors cu privirea spre cafeaua mea.

Intr-adevar exista si astfel de oameni. Nu am niciun drept sa ii critic, nu am niciun drept sa comentez.

Ce pot face insa… Pot spune ca fiecare dintre noi avem amintiri placute din perioada copilariei si ne aducem aminte cu drag de bunici: de casa lor de la tara, de dragostea cu care ne asteptau de fiecare data.

Ca parinti, este minunat sa apreciem bunicii care isi iubesc nepotii si sunt in stare sa faca pentru ei orice… chiar daca noi consideram ca ii rasfata.

Vara este o perioada dificila din punct de vedere al copiilor. Ei sunt in vacanta, noi suntem la servici. Ce facem? Cum ne descurcam? Cine ne poate ajuta? Ce este cel mai bine sa facem pentru copii nostri?

Va intreb: cum v-ati simti voi daca ati lasa copilul la niste bunici care se comporta ca “bunica razvratita” de mai sus?

Este o intrebare retorica, desigur. Totusi, unii accepta aceasta situatie pentru ca “nu au ce face”. Sa fie oare asa? Nu exista alte solutii?

Nu vreau sa ma gandesc de ce a ajuns bunica respectiva sa se poarte asa. Ce probleme o fi avut. Pe mine m-a deranjat atitudinea ei fata de un copil si mai ales fata de un copil care este “sange din sangele ei”.

Solutii

M-am gandit… Oare de ce vreau sa scriu acest articol, ce vreau sa obtin? Am ajuns la concluzia ca nu vreau nimic. Vreau doar ca fiecare copil sa aiba o copilarie cat mai aproape de ceea ce isi doreste.

Ce isi doreste un copil? Foarte putin!

• Iubire
• Intelegere
• Respect
• Posibilitatea de a fi creativ
• Libertate

Am sa va ofer in continuare cateva idei pentru parintii ocupati peste vara.

1. Bunicii

Ei pot fi minunati cu nepotii lor, celelalte cazuri sunt exceptii! Este bine si pentru noi ca parinti si mai ales pentru copiii nostri sa pastram o relatie excelenta cu ei. Sa ii facem sa se simta importanti in relatia cu nepotul lor.

Trebuie sa le aratam cat de mult conteaza pentru toti ajutorul lor si cat de mult inseamna ei pentru nepotel. La randul lor, ei vor da totul la o parte si-l vor primi cu bratele deschise.

Ce rezulta de aici:

• parinti linistiti – nepotei bucurosi – bunici multumiti;
• o situatie win-win care poate fi o buna solutie;
• o alta ideea pentru parintii aflati la serviciu pe timpul verii.

2. Cluburile de vara

Exista oameni deosebiti care stiu ce inseamna lucrul cu copiii si care se implica in activitatile existente in cadrul cluburilor de vara. Aceste cluburi, organizate de multe ori in cadrul afterschool-urilor, au o multime de activitati pe parcursul vacantei.

Puteti alege programul de dimineata sau programul prelungit. Copilul va fi intr-un mediu care ii stimuleaza creativitatea, va fi inconjurat de alti copii de varsta lui, va face lucruri deosebite in cadrul cursurilor pe care le-ati ales pentru el.

Cursurile pot fi de la inot, desen, dans, calarie, sau teatru pana la comunicare, dictie, leadership, sau limbi straine. Cluburile de vara pot fi o buna solutie pentru copii pe perioada verii si o alternativa excelenta la “statul in fata calculatorului” cat e ziua de lunga.

3. Taberele educationale pentru copii

Vreau sa insist pe acest subiect pentru ca am observat ca parintii de azi nu sunt familiarizati cu acest gen de tabere.

Parintii de azi, majoritatea, au fost invatati cu acele tabere de pe vremea comunistilor, in care conditiile nu erau cine stie ce, activitatile nu erau cine stie ce si distractia ne-o cam faceam singuri noi, cei care atunci eram copii.

Astazi exista tabere in care copiii au parte de mult mai mult. Pe langa conditiile excelente de cazare si masa, taberele educationale ofera copiilor posibilitatea de a fi intr-un “teambuilding” adecvat varstei lor.

Sunt tabere in care se pune accentul pe arta, altele in care copiii invata sa socializeze, sa comunice, sa lucreze in echipa. Exista tabere tematice in care copiii patrund in tainele istoriei si invata o multime de lucruri.

Fiecare dintre acestea ofera copilului posibilitatea de a-si dovedi ca se poate descurca singur, crescandu-i astfel stima de sine. Ii ofera informatii si ii dezvolta abilitati pentru care noi ca adulti platim bani grei ca sa le obtinem (comunicare, vorbit in public, leardeship, spirit de echipa, si multe altele) si de asemenea, locatia acestor tabere ofera copilului posibilitatea de a vedea locuri noi, de a explora si de a veni in contact cu alti copii pasionati de acelasi lucru.

In cadrul taberelor educationale si motivationale activitatile sunt sustinute de organizatori si persoane specializate in diverse domenii, oameni care pot oferi copiilor siguranta, incredere si in acelasi timp libertate (fara parinti) controlata.

Asemenea tabere sunt o buna modalitate pentru copil de a-si petrece timpul in vacanta de vara, de a socializa si de a-si dezvolta propria personalitate alaturi de alti copii de varsta lui.

Concluzii

Am considerat oportun sa scriu acest articol pentru ca sunt mama, sunt trainer si lucrez cu copiii de ceva timp. Am observat ca majoritatea parintilor “se tem” de vacanta de vara. Pentru ei este un stres, o problema care trebuie rezolvata si pentru care se consuma multa energie in familie.

Copilul, pe de alta parte, este bucuros ca vine vacanta, dar de multe ori, fara sa vrea, parintele ii transmite o oarecare neliniste fata de aceasta perioada. Daca parintele are cateva solutii pentru petrecerea timpului copilului in aceasta perioada, sunt sigura ca stresul se va diminua si atmosfera in familie va fi una placuta si calma.

Fiecare parinte pe care l-am intalnit are propria viziune asupra vacantei de vara a copilului, exista o multime de alternative, fiecare o alege pe cea care i se potriveste.

Fiecare parinte ar vrea pentru copilul sau o vara ca-n povesti!

Tocmai pentru a veni in intampinarea parintilor si copiilor, incepand de anul trecut, organizez o tabara mai deosebita, structurata ca un curs de camaraderie, la Arsenal Park! Intr-un cadrul deosebit, cu cazare si masa la nivel de trei stele, acest curs este destinat intaririi legaturilor intre copii, cultivarii abilitatilor de socializare, toate bazandu-se pe activitati reacreative, in aer liber!

Pentru detalii vizitati site-ul nostru: http://camaraderie.ro.

Voi porni de la o discutie din cadrul ultimului Empower Live! despre ideea atasamentului si libertatii intr-o relatie. Iata trei texte interesante si pline de invataminte in acest sens.

Primul:

Declaratia drepturilor barbatului si femeii in dragoste
de Jacques Salome

Sa te intalnesc, fara sa te reduc,
Sa te doresc, fara sa te iau in posesie,
Sa te iubesc, fara sa te invadez,
Sa iti vorbesc, fara sa ma tradez,
Sa te pastrez, fara sa te devorez,
Sa te ajut sa cresti, fara sa te pierd,
Sa te insotesc, fara sa te ghidez,
Si sa fiu astfel eu insumi,
In miezul tainei tale.

Al doilea e mai lung si mai complex. E vorba de un fragment extras din cartea Iubirea exuberanta si nonposesiva de Adrian Nuta (l-am preluat recent pe Facebook). In esenta, ideile sale sunt:

In relatiile de cuplu oamenii ar trebui sa intre (si sa ramana) liberi. Atasamentul fata de celalalt este o aparare impotriva fricii de singuratate, de schimbare, de a fi considerat inferior. Fricile sunt in interiorul tau si pentru a evita confruntarea cu ele cauti (mai mult inconstient) sa-ti posezi partenerul, lucru ce nu are nimic de-a face cu iubirea.

Oamenii nu sufera din dragoste, ci din gelozie. Iubirea nu ingradeste, ci respecta si amplifica libertatea. Daca ai suficienta maturitate emotionala si putere launtrica vei accepta nevoile celuilalt, vei intelege ca este o persoana libera si, daca iubirea este mare, poate chiar vei contribui la satisfacerea lor, fara a pretinde ceva in schimb. Acesta ar fi un exemplu splendid de iubire fara conditii.

Al treilea este un poem de Tagore pe care l-am pus mai demult pe Lumea Reala.

Suna frumos, nu-i asa? Nu te atasa, lasa-l pe celalalt liber – asta inseamna iubirea. Intrebarea nu este cati oameni reusesc sa ajunga aici (putem banui ca extrem de putini) cat mai ales ce ne impiedica sa ajungem aici? Si care sunt solutiile?

Bariera corporala

Dupa cum arata si titlul, raspunsul e simplu si cel mai apropiat de ceea ce oamenii considera a fi “eu”-l lor. E vorba de propriul corp.

Ati putea spune ca lucrul ce ne impiedica tine de fapt de mentalitate, de emotii, de obiceiuri, de mediu etc. Insa toate acestea sunt efecte, factorul principal este corpul. Mai exact, gradul de esenta, de sanatate al celulelor, cantitatea de energie pe care ele o pot emite si inlocui (si rapiditatea cu care fac acest lucru).

Evident, nu gresiti daca afirmati ca si corpul este un efect al mentalitatii, emotiilor, obiceiurilor, mediului etc – deci pana la urma, cine a fost mai intai, oul sau gaina? Daca e sa luam in considerare viziunea chineza asupra fiintei umane (si poate ar fi indicat, ei fiind cu mii de ani inaintea occidentului), este vorba de amandoua in acelasi timp, mintea si corpul nefiind separate, ci doua aspecte complementare ce nu pot fi analizate separat.

Ce legatura are asta cu libertatea (in relatii sau oriunde)?

Fiinta noastra are tendinta (naturala) de a “intra” (sau “atrage”) situatii conforme cu ceea ce se afla inscris genetic si in programarea din primii ani de viata, cea mai profunda si greu de inlocuit. Avand in vedere ca toti am trait in medii in care am experimentat predominant controlul si posesivitatea, celulele noastre contin predominant acest tip de energie – pe care-l reflectam la randul nostru in relatii. Nimic nou pana aici.

Energia sexuala

Insa chinezii stiau de mult ca, la maturitate, cea mai puternica programare se realizeaza in timpul actului sexual, datorita energiei uriase, de neegalat ca intensitate, ce se genereaza in parteneri. Acela este momentul in care accesul la inconstient se realizeaza cel mai rapid si in care atasamentul isi pregateste si stabilizeaza terenul in cadrul relatiei. Indeosebi la femeie, programata de natura pentru gasirea unui partener stabil in vederea procrearii.

Daca este multumita de barbat din acest punct de vedere, sub impulsul energiei sexuale creierul sau va secreta hormoni ai satisfactiei care “dau dependenta” si o vor impinge mereu sa caute acest gen de experienta. Chiar daca poate se va casatori cu altul mai bogat sau mai puternic ce ii poate oferi stabilitate, dependenta indusa de energia sexuala puternica si “sexul foarte bun” o va impinge sa-l “insele” (sau ii va crea frustrari si tensiuni ca nu e “moral”, daca nu o va face).

Si la barbat e aproape la fel, cu deosebirea ca tendinta sa catre libertate si experimentarea cu mai multe femei e “la fel de genetica” precum predispozitia femeii catre stabilitate. Din start deci relatiile sunt predispuse catre “volatilitate” iar emotiile negative de care se vorbea mai sus (frica, posesivitate, gelozie) nu au cum sa nu apara, la pachet cu “atractia” intre cei doi. Si e mult de vorbit in continuare…

Poate parea o explicatie simplista – insa, la o privire mai realista si fara a ne jena, vom recunoaste ca energia sexuala si modul in care ea este utilizata ne influenteza dramatic viata, mai mult ca orice alt tip de energie. Modul in care ea se foloseste de noi ne tine in “ghearele” atasamentului.

Modul in care noi o folosim ne aduce libertatea si iubirea neconditionata.

Ironia sortii face ca despre acest subiect sa avem tendinta sa ne “instruim” cel mai putin – si poate nu din jena fata de subiect, cat din auto-suficienta. Avem senzatia ca stim tot ce se poate sti despre sex, direct de la mama natura. Dar, daca ar fi asa, nu ar mai exista decat extrem de putine divorturi, despartiri, parasiri, inselari, insingurari in cuplu etc – ceea ce nu e cazul in societatea noastra, acum.

Acest orgoliu (mai bine spus, aceasta ignoranta) este ceea ce se opune libertatii noastre.

Dar nimeni nu trebuie acuzat pentru asta. Trecutul e trecut, ce am stiut sau nu… asta a fost. Caile sunt mereu deschise, informatii sunt peste tot. Constientizarea vine si ea (la majoritatea, prin suferinta). Viata are modul ei interesant de a ne invata, unic pentru fiecare, la momentul potrivit.

Pentru cei ce vor sa afle despre intelepciunea chineza a “iubirii vindecatoare”, in weekend vor avea loc doua evenimente.

Tie nu ti-a fost frica de refuz, pentru ca esti un tip dur, ai mai trecut prin altele si mai rele. Dar cei mai multi dintre noi avem o frica de a fi rejectati incat fie nu mai intram in relatii, fie dezvoltam o anxietate in relatie incat nimic bun si sanatos nu se poate intampla in acea relatie.

Nu

Refuzurile fac parte din vietile noastre si a invata sa le gestionam este important pentru fiecare din noi. Dar, inainte de toate, as vrea sa descoperim impreuna pe cine refuza de fapt cel care ne rejecteaza: este refuzat sinele ranit sau sinele adevarat?

Co-creatorul procesului de vindecare Inner Bonding, Margaret Paul, a venit cu urmatoarea idee: sinele tau ranit este sinele pe care ti l-ai creat in timpul cresterii tale, pentru a te ajuta sa treci peste durere. Este EGO-ul daca vreti, partea din noi plina cu frici si credinte false si cu multe moduri de a primi iubire si a evita durerea. Este partea din noi care devine critica, judicativa, care invinovateste sau se deda la adictii sau care evita.

Ei bine, cine credeti ca ar vrea sa se indragosteasca de acest sine? Nimeni nu iubeste un sine ranit, nimanui nu-i place un sine ranit.

In schimb, Sinele-nucleu (sau sinele-adevarat daca vreti), este cine esti tu cu adevarat – am mai vorbit despre el intr-un articol anterior. Acesta este sinele tau adevarat, cine esti tu. Este partea din noi care e iubitoare si care poate fi iubita. De acest sine se indragostesc cei care se indragostesc de noi.

Trebuie sa ne asteptam cand alegem sa fim sinele ranit intr-o relatie ca la un moment dat vom fi rejectati iar daca am ales sa fim sinele-adevarat, nucleu, este foarte important sa nu luam refuzul personal pentru ca nu se refera la noi. Este vorba despre frica de intimitate a celuilalt (sau, daca am mers prea departe, vorbim cel putin despre un sine ranit cu care se identifica celalalt).

Relatii si incercari esuate

Acum, daca ne referim la relatii si nu doar la incercari esuate, in majoritatea relatiilor, cei doi ajung la un nivel comun de manifestare a sinelui ranit. Daca, la un moment dat in relatie, te deschizi spre invatare si vindecare, si inveti sa-ti asumi responsabilitatea pentru tine insuti si sa-ti asumi sinele adevarat, partenerul tau se poate simti amenintat.

Dar asta, asa cum am stabilit, nu mai este despre tine, e despre celalalt. Mai grav e daca esti ”celalalt” – pentru ca partenerul tau va rejecta, va parasi la un moment dat sinele tau ranit. Dar acela nu esti tu cu adevarat, tu esti acolo, cu capul in maini, in mijlocul sufletului – gaseste-te!

Data viitoare cand cineva iti da cartonasul cu ”R-eject”, uita-te in interior si vezi cine e refuzat – sinele tau ranit sau cel adevarat? Daca te-a rejectat din cauza sinelui tau ranit, ia-o ca pe o oportunitate de invatare si vindecare. Daca cineva te refuza si tu esti in starea de sine-nucleu, atunci bucura-te ca ai scapat! Persoana asta nu te-ar fi acceptat niciodata pentru ceea ce esti!

Daca vreti sa aflati mai multe despre ce sa faceti cand iubiti dar nu sunteti iubiti, va recomand When The Person You Love Doesn’t Love You (Reject the Rejector) de Susan J. Elliott.