In viata nu numai ca mi-am creat nenumarate povesti dar am ajuns si sa le traiesc. Ca doar stiti bine ca de ceea ce va este frica nu scapati. De unde vin aceste povesti? Cum le cream? Care este mecanismul pe care se bazeaza ele si mai ales cum ne tratam?

Sa va spun ce fac eu. Neale Donald Walsch mi-a dat o noua perspectiva asupra modului in care eu gestionam schimbarea pentru ca scenarita la mine intervenea in momentul in care eram “speriata” de ceea ce urma sa se intample si nu “controlam” situatia. Orice iesire din zona de confort avea si scenariul de rigoare. Tot acest scenariu era creat de minte, o minte care se agata ca eu sa raman intr-o zona confortabila sau o frica care ma indemna sa gasesc tot felul de justificari, scuze pentru a crea o poveste care de fapt era o realitate distorsionata.

Asteptari

Avand acea poveste in minte, ne cream anumite asteptari, iar asteptarile aduc doar nefericire. Spre exemplu, esti nemultumit de relatia ta cu seful si crezi ca seful tau are ceva cu tine si aici poti sa “tricotezi” 1001 de motive.

Faci un scenariu apoi, scenariu prin care il testezi pe seful tau daca are sau nu ceva cu tine. Ii pui “capcane” la care de cele mai multe ori nu reactioneaza, asta pentru ca tu te bazezi pe o realitate distorsionata. Insa daca vei continua in aceasta poveste seful tau chiar va avea ceva cu tine, si pe buna dreptate.

Si tu vei ajunge la concluzia: AHA, stiam eu, simteam eu! Adevarul gol golut este ca tu ai creat toata aceasta situatie.

Responsabilitate

Ne place sa traim intr-o realitate distorsionata pentru ca ne este frica sa vedem adevarata realitate, pentru ca ne este teama sa ne asumam responsabilitatea asupra propriei vieti, pentru ca avem pe cine sa dam vina.

Vrem sa traim, vrem sa fim prezenti dar cu toate astea traim in povestile noastre si in realitati distorsionate, fabricate de mintea noastra. Pornim de aici si avem asteptari de genul: sa ne dam seama ce vrem de la viata, sa ne identificam misiunea pe lumea asta, sa avem relatie dorita, sa fim prezenti etc. Pai n-ai cum daca nu te tratezi de scenarita si incetezi sa te mai minti. E ca si cum vrei sa vrei sa cresti o floare dupa ce i-ai rupt radacinile.

Cum ne trezim?

Ok… ma puteti intreba cum ne tratam? Ia un eveniment din viata ta si fii constient de datele si informatiile concrete pe care le ai legat de acel eveniment. Nu inflori si nu mai adauga nimic de la tine.

Ce gandesti despre acel eveniment sau situatie? Ups… aici ai multa libertate. Asterne toate acele ganduri pe hartie, lasa-le sa curga. Cum te fac sa te simti acele ganduri? Ce emotii traiesti? Ei… acum intreaba-te cum ar fi viata ta daca ai schimba acele ganduri? S-ar schimba ceva?

La unele vei putea renunta, pe altele le vei putea modifica. Acum ca ai facut asta, se schimba cumva emotiile pe care le traiesti? OK, sa zicem ca se schimba insa simti in continuare, de exemplu, frustrare. In loc sa continui sa alimentezi cu ganduri acea frustrare, ce actiuni ai putea lua astfel incat sa schimbi acea stare? De exemplu sa discuti cu persoana implicata. Ce ai putea face concret?

Intotdeauna implica si sufletul care iti va da o alta perspectiva asupra situatiei, ceea ce mintea nu poate face. Ca sa iti asculti sufletul e important sa iti pui mintea pe silent mode.

Ei bine, acum in ce realitate traiesti? Mai e nevoie sa faci scenarii? Evident ca ai nevoie de practica si mai ales sa fii prezent dar cu timpul iti vei crea o viata minunata.

Iar pentru cine doreste mai mult, in final ii invit pe cei care doresc sa lucram impreuna si sa beneficieze de coaching online sa ma contacteze la delia.muresan@schimbarepozitiva.ro. Va astept!

Alegem

Alegem in fiecare zi, constient sau nu, drumul pe care il vom urma. De aceea a fi prezent, aici si acum, atunci cand faci alegerile si mai ales a intelege ca nu esti singur, ca esti ghidat, e esential si ajungi sa vezi ca de fapt viata e simpla.

Viata e o curgere, e ceva natural, fara lupta, fara atatea zbateri si ingrijorari. Se poate, cu exercitiu, sa reusesti sa fii prezent, sa te abandonezi curgerii atunci cand iei decizii chiar daca nu stii “cum”. Nu e in grija noastra cum se aranjeaza lucrurile, ne putem dori dar nu avem toate datele si nici nu e necesar sa le avem. Exista o putere mai mare decat noi.. din ea venim si noi, din sursa divina si atunci cand recunoastem asta stim exact unde suntem, de ce suntem acolo si care e pasul urmator potrivit pentru noi.

Implinirea consta intr-o stare de pace deplina, o liniste in care iti auzi sufletul respirand curat si liber. Simti ca nu mai e nevoie de nimic altceva decat sa fii… pur si simplu. Implinirea nu consta in bifarea realizarilor tale personale si profesionale, in cate “lucruri” detii sau cu ce fel de persoane de inconjori.

Starile de bine sunt stari ce dureaza poate secunde, dar care iti umplu sufletul pentru o viata si pe care ti le vei reaminti mereu. Nu o sa poti explica niciodata starea aceea… e atat de intensa si personala incat o vei pastra adanc in sufletul tau.

Cat traim?

Vorbim mult, am ajuns cu totii experti si stim sa dam sfaturi, cu adevarat insa traim putin. Cati dintre noi nu ne-am trezit la sfarsitul anului si ne-am spus: ups… a mai trecut un an si eu nici nu stiu cum a trecut. Si degeaba stim… daca nu punem in practica ceea ce stim.

Am fost invatati ca trebuie sa “simtim” ca traim, sa ne zbatem, sa ne fie greu, sa luptam, sa fim in competitie. Totul trebuie sa fie intens, la turatie maxima si cat mai rapid. V-ati intrebat vreodata daca nu cumva acest mod de gandire nu ne-a dus ca azi o casnicie sa fie facuta foarte rapid si la o varsta frageda?! Totul sa fie “intens” si apoi totul sa se destrame la fel de rapid si de intens?! Exista o curgere in viata, a trai viata… a fi prezent inseamna a-ti recunoaste busola interioara si a o urma pur si simplu, fara intrebari, fara griji.

Ma las ghidata de busola mea interioara de ceva ani. Am ajuns intotdeauna exact acolo unde trebuia sa ajung, am fost supusa la lectii de viata datorita carora am evoluat, am luat decizii care din afara au parut nebunie curata dar care s-au dovedit cele mai inspirate decizii din viata mea. Actionez atunci cand simt si ma las ghidata. Este o practica dar merita invatata.

Ai tot ceea ce ai nevoie. Ce mai astepti?

Fa ceea ce simti si traieste ceea ce simti.

Alege in acest an, si nu numai, sa iti urmezi busola interioara, sa simti acele momente unice de implinire in care tot ceea ce conteaza e pacea din sufletul tau si conectarea cu sursa divina. Nu uita: a trai cu adevarat inseamna a fi in pace, nu a fi totul intens, greu si frustrant.

Si nu uita atunci cand esti prezent si lasi lucrurile sa curga orice dorinta potrivita pentru tine se va implini.

Iti doresc un an in care sa simti si sa traiesti cu adevarat implinirea!

Evident ziua ta va decurge dezastros si ajungi acasa plin de nervi si suparat ca viata e atat de nedreapta. Ai face ceva, daca ai putea, dar incerci si tot iti spui ca nu tine de tine si oricum “TU NU STII CE VREI”.

In fiecare zi insa soarele rasare, luna este pe cer, oamenii sunt zambitori si frumosi, exista si miracole nu doar probleme dar tu nu le observi pentru ca in lumea ta exista doar un scenariu al neputintei. Nu stiu, nu pot, nu sunt in stare. Nici vorba sa visezi sau sa te gandesti ca poti avea viata pe care ti-o doresti.

Pana aici

Insa vine o zi… cand pur si simplu iti spun “gata, nu mai vreau”, “nu se poate ca viata mea sa arate asa”. Insa nu stii de unde sa o apuci. Cauti pe internet, gasesti informatii peste informatii si te simti coplesit. Vrei ceva concret, ceva care SIGUR sa functioneze, vrei sa fie cineva care sa iti spuna ce sa faci.

Incepi sa dai de oameni interesanti, oameni pozitivi, incepi sa te bucuri de soarele care rasare in fiecare dimineata, de luna pe care o vezi in fiecare seara… dar situatia ta nu s-a schimbat, ba din contra parca esti tot mai presat si parca “nu mai ai timp”.

Si investighezi si ti se pare ca duci o lupta care nu va avea rezultatul dorit, ca sa nu mai zic ca te enerveaza toata lumea care iti spune ca “depinde de tine”, “numai tu poti sa iti faci visele sa devina realitate”. Iti spui: “Cum sa depinda de mine cand eu nu stiu ce vreau si nu stiu de unde sa incep.” Pana la urma incepi sa iti pui intrebari, incepi sa descoperi si pentru ca iti dai voie si alegi viata ta se schimba.

Va este cunoscuta aceasta poveste?

Cu totii am trecut prin ea. Nu indraznim sa visam pentru ca noi credem ca e bine sa te multumesti cu putin, cu ce ai. Nu ne place sa cerem ajutorul pentru ca suntem invatati sa stam in banca noastra si sa ne descurcam singuri. Nu e frumos sa ceri pentru ca doar cersetorii cer si asta inseamna sa te umilesti. Nu ai voie sa intri undeva decat daca cineva iti deschide usa si ai primit o invitatie. Nu poti pleca niciunde daca nu ai echipamentul necesar si stii dinainte tot ce ai nevoie.

Ce ar fi daca ai alege ca visele tale sa se implineasca?

Orice vis devine realitate daca mai intai il doresti, crezi in el si ceea ce iti doresti este potrivit pentru tine.

A invata sa ceri este pentru multi o lectie grea, dar daca nu cerem nu vom primi. Niciodata nu vom “creste” singuri ci alaturi de oamenii minunati care ne inconjoara. Usa universului este intotdeauna deschisa, important e sa batem si sa intram si sa nu asteptam in fata ei ca altcineva sa ne-o deschida. Nu e important sa stii CUM se vor implini visele tale, universul stie cum, tu doar crede si clarifica-ti ce iti doresti.

Cum ar fi sa te trezesti in fiecare dimineata plin de viata, sa simti ca ai atata energie si entuziasm incat poti sa muti muntii? Cum ar fi sa te simti implinit la locul de munca sau sa ai o relatie care pur si simplu iti da stralucire. Cum ar fi sa stii ca orice vis pe care il ai si e potrivit pentru tine poate fi implinit?

Eu mi-am implinit multe vise si am pus cap la cap un ghid de implinire a viselor. Ti-l voi prezenta si tie cu mare drag miercuri, 31 august, in cadrul workshopului “Fii magician! Indrazneste sa iti implinesti visele!”.

De asemenea va invit sa va povestesc cum am reusit eu sa imi implinesc unul din cele mai indraznete vise, acela de a-i intalni pe oamenii cei mai importanti in momentul acesta in ceea ce priveste dezvoltarea personala. Asadar va lansez si invitatia la zbor ce va avea loc in data de 30 august.

Permiteti-va sa visati si sa iubiti schimbarea!

M-am gandit ce ar fi daca in loc sa ne tot facem rezolutii la sfarsit de an, sa ne facem tot felul de planuri pe care credem ca “trebuie” sa le implinim, cum ar fi daca ne-am gandi la un cuvant care sa ne guverneze anul si care de fapt sa fie instrumentul care ne duce la implinirea viselor. Eu, bucurandu-ma de cer, lasandu-ma certata de furtuni, am crescut mult anul asta. “Cerul” m-a invatat multe si m-a ajutat sa imi implinesc multe vise.

Iata cum m-am gandit eu sa fac ca sa gasesc cuvantul care sa imi guverneze anul 2011 si poti face si tu acest exercitiu. Eu l-am incercat si clar functioneaza, insa sunt importante cateva elemente.

Nu te limita si fii autentic!

Alege sa fii grozav, indrazneste, alege sa iubesti, alege sa infloresti, alege sa fii TU. Daca iti doresti ceva din adancul inimii crede cu tarie in dorinta ta, nu uita ca tot ceea ce se intampla este spre binele tau. Asadar daca iti vine un cuvant in minte si iti spui: nu se poate, e o prostie, vezi ce mesaj are sa iti transmita, cu siguranta se poate si cu siguranta nu ti-a venit acel cuvant intamplator.

Nu trebuie sa iti spun ca ne referim doar la aspecte pozitive si nu e cazul sa ne dam peste manute si sa ne impunem tot felul de limitari sau sa ne invinovatim. Daca iti asculti inima, cuvantul apare nestingherit, asa cum a aparut cuvantul cer pentru mine si asa cum am reusit sa “traduc” apoi zi de zi mesajele pe care mi le-a transmis.

Asta este un alt element important, sa fim atenti la semnificatia cuvantului ales pentru ca apoi zi de zi vom “traduce” experientele si aflam ce ne invata acel cuvant.

Sa iti fie clar acel cuvant, de fapt ceea ce iti transmite el, ceea ce vrei sa traiesti. Stim cu totii ca fara claritate nu putem ajunge la “destinatie” si bajbaim prin viata in nestire. E ca si cum am fi intr-un restaurant, il chemam pe chelner si ii cerem un fel de mancare, apoi ne razgandim, si ii cerem altceva, si apoi ne gandim ca la vinul pe care il avem pe masa ar merge totusi alta mancare etc. Normal ca e dificil sa primim orice fel de mancare daca suntem atat de nehotarati.

Orice dorinta pe care o avem e important sa fie clara si specifica. Si nu uita ceea ce comanzi – asta vei primi pentru ca nu mergi tu la bucatarie sa faci acel fel de mancare.

Exercitiu: cuvantul anului 2011

Acum haide sa ne “jucam” putin. Ia un creion si o hartie. Am sa fac exercitiul impreuna cu tine.

1. Cuvantul s-ar putea sa iti vina spontan, cum mi-a venit mie cuvantul anului pe 2011. Acesta este zbor. Daca insa nu il gasesti, incepe sa scrii timp de 10 minute toate cuvintele care iti vin in minte. Lasa-le sa curga chiar daca ti se par prostii, o sa ajungi la un moment dat la un cuvant si o sa iti spui “asta e”. Nu alege rational, alege cu inima, il simti.

2. Noteaza-ti apoi de ce este acest cuvant perfect pentru tine, de ce ar fi reprezentativ pentru tine acest cuvant.

Zbor inseamna pentru mine libertate, inseamna sa imi deschid aripile spre noi orizonturi. Zbor e reprezentativ pentru mine pentru ca inca nu traiesc la adevaratul meu potential, zbor inseamna lipsa tuturor conditionarilor, zbor inseamna pentru mine implinirea pe toate planurile. Iar zborul este exact etapa ce urmeaza in viata mea.

3. Ce anume s-ar schimba in viata ta daca ai trai conform mesajelor pe care le contine acel cuvant? Cum s-ar schimba viata ta? Noteaza-ti!

Zborul ma va ajuta sa ating culmi de nedescris, sa imi implinesc vise, sa ajung acolo unde nici nu as fi indraznit. Zborul ma invata sa las in urma tot ceea ce ma trage in jos, as scapa de balasturi si as fi usoara. Viata mea se va schimba pentru ca voi reusi sa traiesc mai mult in prezent, pentru ca voi reusi sa imi gestionez frica si voi sti exact ceea ce ma implineste si imi voi da voie sa fiu EU.

4. Gandeste-te la viata ta de acum… cand anume traiesti conform acelui cuvant, in ce situatii?

In ceea ce priveste cariera, am inceput sa zbor, insa nu destul de sus, mi-am dat voie sa explorez, sa fiu libera insa mai sunt tot felul de conditionari. In ceea ce priveste viata personala mai e de lucru, conditionarile ma tin aproape de “sol” si libertatea pe care credeam ca o am e doar o iluzie. Stiu ce am de facut sa zbor si stiu ca anul 2011 imi va oferi ocaziile de care am nevoie.

5. Gandeste-te de ce NU esti asa cum iti doresti. Ce ar trebui sa faci sa fii… noteaza-ti aceste aspecte.

Nu mi-am dat voie sa zbor din cauza unor temeri si a anumitor convingeri limitative. E important sa indraznesc mai mult, sa fiu convinsa de reusitele mele si sa ma detasez de rezultat, conteaza zborul, stiu destinatia, dar sa nu uit sa ma bucur de zbor.

6. Imagineaza-ti cum s-ar schimba viata ta la sfarsitul anului 2011 daca ai trait conform semnificatiei cuvantului ales de tine. Ce se schimba, ce ai creat, ce ai atras in viata ta, cum te simti?

WOW! Ar arata FABULOS. As trai la adevaratul meu potential si as putea sa imi implinesc si cele mai indraznete vise. As iubi necondionat, as libera si autentica. As “cuceri” si alte orizonturi si as creste enorm. As simti zborul, as trai la prezent si as vedea viata in toata splendoarea ei. Iti dai seama ce priveliste as avea?!

Cand ajungi la pasul acesta deja incepi sa fii atat de entuziast si sa simti cum e sa ai deja viata guvernata de cuvantul ales de tine.

7. OK, e minunat, vei spune… si urmeaza un “DAR”. Daca apare cumva si iti vin in minte tot felul de scenarii de ce nu vei putea avea acea viata, atunci fa-ti o lista cu ele si transforma-le in ceva pozitiv si gandeste-te ca totul e posibil.

Voi toti sunteti unici, minunati si voi alegeti viata asta si o veti avea.

De exemplu iti spui: “nu merit sa fiu iubit(a)”. Atunci transforma in “merit sa fiu iubit(a)”. Sau “nu am cum sa gasesc jobul potrivit pentru mine in perioada asta” – transforma in “e usor sa imi gasesc jobul potrivit”. Intotdeauna convingerile le formulam fara negatii si la timpul prezent. Pe cele negative le aruncam la gunoi, nu avem nevoie de ele sa ne traga in jos, doar avem o viata frumoasa in fata.

8. Gandeste-te la cel putin trei obiceiuri pe care le poti face zi de zi si care iti pot alunga convingerile negative. Exercitiul legat de convingeri poate fi unul, mediatia poate fi alt exercitiu foarte bun, sa fac un sport etc. Aceste obiceiuri vor trebui sa faca parte din viata ta de zi cu zi.

9. Noteaza-ti cel putin 5 dorinte care doresti sa ti se implineasca in 2011 – dorinte care sa includa mesajul cuvantului ales de tine. Iti spun si eu o dorinta ca sa vezi cum trebuie sa o formulezi.

In iunie 2011 voi participa la conferinta Celebrate Your Life unde ii cunosc pe Neale Donald Walsch, Gregg Braden, Bruce Lipton si stabilesc contacte importante pentru viitorul meu. Iti dai seama ce “zbor” spre alte orizonturi inseamna implinirea acestei dorinte pentru mine? Nu exista limita, totul e posibil. Nu uiti asta, da? Dream big!

10. Tine minte sa fii perseverent. Seara inainte de culcare intreaba-te ce ai trait in acea zi conform semnificatiei cuvantului ales de tine. Noteaza-ti acele 5 dorinte zi de zi, pe masura ce trece timpul ele se vor implini sau vor lua alta forma pentru ca tu te-ai schimbat.

Tine minte: nu orice dorinta e potrivita pentru tine. Daca esti constient de experintele pe care le traiesti zi de zi, iti vei da seama de acest lucru si nu vei persista sa iti atingi obiective pe care nu ti le-ai dorit cu adevarat.

Asadar, care e cuvantul tau pe 2011?

Eu iti doresc un an 2011 fabulos, un an de schimbari pozitive!

Ne place pentru ca avem “senzatia” ca am facut CEVA sau am facut TOTUL si NU e vina noastra ca nu se intampla. De fapt suntem blocati intr-un noroi ce devine mocirla, ce ne murdareste peste tot, care se lipeste de noi si pe care il simtim pana in adancul sufletului.

Incercam de cele mai multe ori sa ne mai dam cu putina apa, sa ne curatim, insa de obicei nu ne miscam, stam inlemniti acolo, incremeniti de propria noastra situatie.

Simtim ca suntem legati, obligati sa ramanem acolo

Incepem atunci sa cautam raspunsuri, din acelasi loc. Incercam sa aflam “de ce ni se intampla noua asta”. Gasim justificari in carti, in ce ne-a spus cineva, cautam iar in exterior raspunsuri la o intrebare la care ne poate raspunde doar sufletul. Si in ciuda faptului ca ni se pare ca ne-am schimbat, ni se pare ca acum gandim pozitiv, ramanem blocati in aceeasi mocirla, doar ca suntem mai curati putin. Am reusit sa mai facem putina curatenie.

Daca esti in blocajul acesta si mai gandesti si negativ, te plangi de ce ti se intampla, nu faci decat sa te murdaresti si mai tare. Nu faci decat sa faci o groapa in care te tot afunzi.

Totusi ce putem face face?

INTOTDEAUNA inaintea noastra se afla o linie, e linie ce ne desparte de atingerea visului. E o linie ce inseamna de fapt acceptarea situatiei, asa cum e ea, nasoala, dureroasa, trista etc.

Eckhart Tolle spunea:

Uneori renuntarea inseamna a nu mai incerca sa intelegi si inseamna sa nu te mai deranjeze faptul ca nu stii. Orice accepti in totalitate iti va aduce linistea. Inclusiv acceptarea faptului ca nu poti accepta, ca opui rezistenta.

Asadar ceea ce putem face cand ne confruntam cu o situatie dificila este sa nu ne plangem, sa nu incercam sa intelegem prea mult, sa ne gandim ce ne dorim, cum am vrea sa fim noi dupa ce trecem acea linie, cum ne simtim acolo, ce ne-am dori sa avem cu noi etc.

Stim insa ca nu putem ajunge acolo decat daca “salutam” acea linie. Ne punem pe ea, acceptam situatia, multumind ca a aparut in viata noastra, ne abandonam de fapt vointei divine. Facem un dus de lumina care ne curata de tot noroiul, ne curata profund si ne da curaj.

Da, si veti simti atunci eliberare si da, veti primi atunci raspunsurile pe care le cautati. Da, viata pe care ati vizualizat-o dupa linie se materializeaza. Da, se poate si da, nu ajunge gandirea pozitiva. Si da, doar tu poti face asta, nu poate nimeni altcineva face asta pentru tine. Da-ti frau liber din interior si vei face pasi importanti spre implinirea ta.

Lasa-ti viata in pace, renunta la a mai controla totul, controlul e o iluzie. La un moment dat, peste cativa ani, te vei trezi in acelasi loc si nu vei intelege ce ai gresit.

Lasa-ti viata in pace, accepta, renunta la indarjire si vei evolua spre implinirea viselor tale.

Asta e ceea ce ni se intampla tuturor pentru ca reperele noastre sunt exterioare, pentru ca vedem viata prin ochii altora, pentru ca suntem prea preocupati de nevoile imediate si nu intelegem ce inseamna sa ai o viziune. Pentru ca ne spunem “altii pot sa aiba viata pe care o doresc, eu nu sunt in stare”, pentru ca “altii au noroc”, “altii au har”, pentru ca ne place sa ne plangem de mila si sa ne spunem “numai noua ni se intampla”.

Intr-o zi am gasit acest citat:

Daca planifici in mod deliberat sa fii mai putin decat esti in stare sa fii, atunci trebuie sa te avertizez ca vei fi nefericit pentru tot restul vietii tale.
— Abraham Maslow

Citatul m-a facut sa ma intreb: TU atata poti? Tu doar de atat esti in stare?

Atunci am realizat ca pot mai mult si ca inca mai pun frane spre calea implinirii mele. Am realizat ca fac totul la firul ierbii, in Cluj, si nu ies sa vad muntele.

Insa multa lume se limiteaza, se plange, se invarte intr-un cerc vicios din care nu reuseste sa iasa. Ii spuneam unui prieten la un moment dat ca il simt ca intr-o spirala care se invarte, pe cand sa ajunga la suprafata el isi spune… mai bine sa nu visez atat, poate ca nu merit etc… si pica din nou in abis.

Am trait si eu vreo 7 ani o astfel de viata. “Trait” e un fel de a spune, mai corect este am dormit. Azi ma scutur si nu ma mai las trasa in jos de propriile mele credinte sau de circumstantele exterioare. Asta pentru ca aleg sa fiu fericita, iar atunci cand simt ca sunt pe aceea cale, gasesc raspunsuri cum ar fi ceea ce mi-a spus mie citatul mentionat mai sus.

Acesta este si rolul proiectului Schimbare Pozitiva – sa te ajute sa faci acele schimbari pozitive si sa nu continui o viata in care nu esti autentic, sa ridici capul din varful ierbii si sa vezi ce frumos e muntele unde vrei tu sa ajungi. Din acest motiv am facut grupurile de suport, grupuri care se tin in mai multe localitati din tara.

Cu aceasta ocazie va anunt ca voi veni la Bucuresti unde pe 30 iunie voi tine grupul de suport “Gaseste-ti jobul pe care ti-l doresti” si pe 1 iulie voi tine grupul pentru cei singuri “Nu e nimic in neregula cu tine!”.

Exista solutii pentru orice situatie prin care treci. Tu decizi daca vrei sa fii mai putin decat esti si sa fii nefericit sau vrei sa afli ce te retine, de ce nu reusesti sa ai jobul dorit sau o relatie minunata asa cum meriti si asa cum sigur se poate.

Eu stiu ca vreau sa ajut cat mai multe persoane, de aceea formez oameni care sa vina in sprijinul oricui e interesat, de aceea nu ma limitez sa fac aceste grupuri doar in Cluj si sunt convinsa ca fiecare dintre voi puteti avea viata pe care o visati.

Cum poate cineva din exterior sa iti spuna TIE cine esti, ce trebuie sa faci, cineva care sa iti spuna ce viata sa traiesti TU? Cine mai esti tu atunci cand astepti ca altii sa iti raspunda la o intrebare care iti este tie adresata?

Ma intrebam intr-o zi daca asteptarea nu inseamna de fapt sa ai rabdare, sa astepti momentul potrivit? Nu, asteptarea inseamna sa stai cu mainile incrutisate, sa stai pasiv, sa iti pice “ceva din cer”, “sa se schimbe altii”.

Sa ai rabdare, in schimb, inseamna sa actionezi si sa vezi ce se intampla, sa inveti din greseli, sa fii atent la ceea ce simti si sa mergi inainte pe drumul tau.

Atunci cand astepti, cand stai pasiv, constientizeaza ca nu faci decat sa iti amani viata, nu faci decat sa uiti de tine. E momentul sa actionezi, sa te descoperi: da-ti drumul si lasa-te surprins de ce are viata sa iti ofere.

Octavian Paler a scris superb “A astepta asteptarea”:

Mai tarziu am revenit la gandul ca viata insasi e o stare de tranzit intre nastere si moarte… un peron unde te zbati sa ocupi un loc intr-un tren… esti fericit ca ai prins un loc la clasa I sau la fereastra… altul e necajit ca a ramas in picioare pe culoar… altii nu reusesc sa se prinda nici de scari, raman pe peron sa astepte urmatorul tren…

Si fiecare uita, poate, un singur lucru… ca trenurile astea nu duc nicaieri… cel care a ocupat un loc la fereastra este, fara sa stie, egal cu cel care sta in picioare pe culoar si cu cel care vine abia cu urmatorul tren… In cele din urma se vor intalni toti undeva, intr-un desert, unde chiar sinele se transforma in nisip…

In loc sa se uite in jur, oamenii se imbulzesc, se calca in picioare, isi dau ghionturi… Incercam sa ma conving, probabil, ca n-aveam motive sa ma plang. Cel putin in gara noastra, imi ziceam, avem avantajul de a vedea viata in stare pura, destinul nu ne amageste, nu ne sileste sa ne zbatem, ne lasa sa ne instalam in starea de tranzit si s-o traim cat mai linistiti, stiind ca ea e totul.

Dar vine o zi cand privesti peronul gol, trambele de praf pe care le ridica vantul si nu mai poti alunga gandul ca te joci cu vorbele, ca nu se poate trai astfel, ca pustiul este chiar mai rau decat frica sau, daca vreti, o altfel de frica…

Descoperi ceea ce stiai de la inceput, ca asteptarea are valoare cata vreme astepti sa se intample ceva, cata vreme iti poti inchipui ca se va intampla ceva, chiar daca nu se va intampla nimic. Altfel, asteptarea devine un timp gol. A astepta asteptarea? Ar fi absurd. Asa ceva nu exista. A astepta asteptarea e moarte.

— Octavian Paler, Viata pe un peron

Asadar asteptarea inseamna “moartea” dorintei tale, ingroparea ei si atunci e important sa ne putem urmatoarea intrebare: De ce ti-e frica? De ce preferi sa astepti in loc sa actionezi?

Oportunitatile ti le creezi prin actiune si nu asteptand. Afland raspunsul la intrebarea de mai sus cu siguranta vei reusi sa iti dai drumul la viata, TU, nu altcineva.

Cat efort depui in viata ta de zi cu zi?

Ne spunem ca nu avem de ales, ca “trebuie” sa castigam bani, ca “trebuie sa fim in randul lumii”, ca “trebuie sa acceptam ca viata e grea” si mai ales ne spunem “ca nu avem de ales”. Eu invat zi de zi sa fac alegeri si sa imi asum responsabilitatea pentru ele. Imi aleg proiectele, oamenii cu care interactionez, evenimentele la care particip.

Dar de unde poti porni?

In primul rand intreaba-te: “vreau sa fac ceea ce fac acum?”, “e nevoie sa fac ceea ce fac acum?”.

Daca e nevoie pentru ca ai un examen, ai o lucrare importanta de predat etc, intreaba-te: “cum pot sa infrumusetez si sa eficientizez timpul pe care il petrec facand acest lucru?”. Poate fie sa invat pe muzica, sa ma recompensez dupa ce am facut “acea munca”. Dar mai ales sa ne imaginam ca si cand acel lucru pe care il avem de facut e gata facut, a trecut. Eu imi imaginam de multe ori inainte de vreun examen cum povestesc cum a fost dar mai ales sentimentul de usurare ca am trecut peste acel moment.

Sunt foarte putine momentele in care “nu avem de ales”, de cele mai multe ori, ca sa nu zic intotdeauna, avem puterea de a alege fiecare moment pe care il traim: ca vrem sa fie trist, vesel, melancolic, greu, ciudat, etc.

Insa avand puterea de a alege si avand atatea optiuni, este ceva pozitiv sau ceva negativ?

Puterea de a alege nu ne face mai liberi in ziua de azi, ci ne face mai responsabili. Exista un paradox al puterii de a alege care pune pe noi o presiune imensa. Nu ai pe cine sa dai vina, ai atatea optiuni, ai putea sa alegi alta facultate, sa iti cauti alt job, sa renunti la o relatie etc. Daca nu o faci e responsabilitatea ta si numai a ta. Si cum relationezi cu asa o povara?

Va invit sa-l ascultati pe Barry Schwartz: The paradox of choice.O prezentare interesanta in care se sublinieaza cat de mult ne impovareaza puterea de a alege.

Voi ce parere aveti?

Ne plangem de ce ni s-a intamplat ieri, acum un an de zile, poate avem regrete de cativa ani buni, regrete pe care le caram ca pe niste pietre, mai mici sau mai mari, si care ne impiedica sa fim liberi, sa avem viata pe care ne-o dorim.

Gandurile noastre ne fac nefericiti, gandurile despre trecut… “ce-ar fi fost daca”, regretele dar si anticiparea viitorului, asteptarile legate de o viata “ideala” pe care nu reusim sa o definim in primul rand pentru ca nu stim cine suntem, o viata in care uitam sa multumim clipei prezente asa cum este ea, pura si inocenta.

In perioadele mele de zbucium uneori uit sa ma abandonez clipei, sa ma abandonez vietii. Chiar daca constientizez asta uneori vreau sa “controlez” situatia si sa generez acel raspuns pe care mi-l doresc. Suntem mai degraba invatati sa ne luptam, sa ne fie greu, sa controlam viata decat sa ne abandonam si sa ne bucuram de prezent asa cum este. Nu stim sa fim recunoscatori, sa gasim binele in orice rau, sa zambim cand suntem injurati, sa deschidem porti pe care de mici suntem invatati cum sa le inchidem, cum sa ne “ferim” de lumea “rea”.

Cand ajungem la un nivel de constientizare incercam din nou sa ne deschidem, sa ne abandonam si sa ajungem de fapt la esenta, la puritatea sufletului asa cum a fost cand noi ne-am nascut. Interesant cum viata ia acest curs.

Sunt tot timpul intrebata cum poti afla un raspuns din interiorul tau. De multe ori lumea se supara ca nu le spun eu ce sa faca, insa raspunsul vine spre tine, se pune exact pe acea frecventa ca tu sa il auzi. E important doar sa fii atent, sa fii constient, sa traiesti prezentul.

Tolle spune:

Indiferent de situatia in care te afli, cum te-ai simti daca ai accepta-o asa cum este, chiar acum?

Asa am ajuns sa citesc urmatoarea propozitie: “Eu nu sunt niciodata suparat din motivul la care m-am gandit initial”. Si, asa cum ma cunoasteti deja, mie imi place sa pun in practica si sa verific informatia pe care o citesc. Asa ca am inceput sa ma intreb de fiecare data cand eram suparata care este cu adevarat motivul si ajungeam la cele mai “suparatoare” convingeri ale mele, la raspunsuri din interiorul meu.

Daca eram suparata ca nu imi iese un anumit proiect de fapt nu faptul ca nu se intamplau lucrurile asa cum vreau eu ma deranja, ci convingerea “ca totul se obtine greu si cu efort”, o convingere adanc inradacinata si care ma tot saboteaza. Acesta este doar un exemplu.

Supararea nu vine din exterior, cand cineva nu se tine de cuvant, cand oamenii nu raspund asa cum iti doresti, cand cineva te jigneste etc – supararea vine din interior. Noi credem ca lumea exterioara este cauza, iar starea noastra de spirit efectul.

Este greu insa sa credem ca noi suntem responsabili de starea pe care o avem. Daca ne schimbam si ne orientam spre interior, spre cauza reala, nu am mai putea invinovati lumea exterioara sau persoanele cu care interactionam de “supararea” pe care noi o experimentam. Ceea ce se intampla este ca perceptia noastra exterioara ar deveni o oglinda care reflecta realitatea noastra interioara si nu o realitate in sine.

In aceasta carte, “Iubirea inseamna renuntarea la frica”, Gerald G. Jampolsky scrie tare frumos:

Mintea este la fel ca o camera de luat vederi care proiecteaza starea noastra de spirit asupra lumii exterioare. Atunci cand mintea noastra este plina de ganduri negative, noi percepem lumea exterioara si pe ceilalti oameni in culori intunecate si sumbre. In schimb, daca mintea noastra este impacata si senina, lumea si oamenii ne apar in culori luminoase si dintr-o perspectiva placuta.

Decat a incerca inutil sa controlezi lumea exterioara, ceea ce poti face e sa incerci sa “controlezi” lumea interioara prin alegerea gandurilor care iti trec prin minte. Ceea ce ne dorim cu totii de fapt este acea stare de pace interioara pe care o putem cultiva, ca si pe o gradina de care avem grija, asa ca nu lasam buruienele sa creasca acolo si nu o sa mai avem motive sa ne suparam ca ele apar in gradina noastra.

Asadar intreaba-te cu adevarat de ce esti suparat si intreaba-ti sufletul, interiorul, nu exteriorul. Schimba-ti gandurile si vei vedea cat de impacat si linistit vei fi. La grupurile de suport Schimbare Pozitiva ce au loc in toata tara te vom ajuta sa faci asta si suntem alaturi de tine.