Pentru a nu se ivi din nou discutii aprinse ca ma trezesc eu cu degetele pe taste din nou, precizez din start ca acest articol reprezinta parerea mea, sustinuta de cateva articole citite, pareri auzite, experiente marturisite si argumentata in cele ce urmeaza.

Ce bagam in noi sau… ce contine un vaccin

Mai intai, doresc sa precizez ca exista doua tipuri de imunitate: activa si pasiva. Cand aceasta imunitate este dobandita pe cale artificiala inseamna ca s-a recurs la vaccinare. Adica, s-a administrat fie o forma atenuata de virus, fie o cantitate de anticorpi.

Anticorpii astia transferati asa “de-a gata” sunt intalniti, de exemplu, in laptele matern si transmisi de la mama la sugar. (De aceea, alaptatul copilului este foarte important. Laptele praf din farmacii, oricat de frumos colorat si aratat pe la televizor ar fi, nu inlocuieste anticorpii naturali, de care copilul are mare nevoie.)

Unele componente ale vaccinurilor suna ciudat pana si in urechea unui neavizat: aluminiu (declanseaza Alzheimer), thimerosal (mercur!), microorganisme periculoase si formaldehida (care produce modificari genetice serioase).

Formaldehida, de exemplu, este un factor ale carui efecte din vaccin nu sunt prea cunoscute. De fapt, studiile in derulare se efectueaza in prezent pe acei cobai care accepta sa fie vaccinati. Unii se bucura ca e gratis, altii isi aduc si copiii. Iar cercetatrorii afirma ca numai 10% din efectele secundare negative sunt publicate oficial. (In general, e valabil pentru orice prospect medical. Adevarul se cunoaste din experienta, nu se citeste pe hartii. Pentru ca nimeni nu il scrie.)

Iar pe langa toate acestea, citeam undeva ca vaccinul antigripal este preparat din fluide de embrion de gaina, in care este inoculat virusul, care se presupune ca ar fi “in voga” in sezonul urmator. Cercetatorii afirma ca pot preciza cu exactitate despre ce tulpini e vorba pentru a pregati populatia, dar cifrele arata o eficienta a vaccinului antigripal de doar 30-40%. Adica, peste jumatate din cei vaccinati sunt intepati fix degeaba.

“Pe jumatate” mort

Smecheria, insa, vine cu “virusul atenuat”. Companiile producatoare afirma ca este un fel de virus mort, care declanseaza formarea de anticorpi, astfel incat, organismul sa aiba pregatite armele pentru momentul in care va fi presupusul atac.

De fapt, un fel de virus mort inseamna o cantitate mai mica de virus – stabilita sub nivelul clinic la care ar declansa o reactie puternica. Deja intervin prea multe variabile in ecuatie: cantitate mica, nivel clinic, conditional optativ, etc. Nivelul acesta a fost socotit ca la matematica, urmarindu-se in studii niste rezultate si stabilind o medie a lor.

Iar eu nu vad legatura cu mine ca mecanism bio-energetic complex. Daca vaccinul s-ar administra in doze personalizate si adaptate individual la pacient, unul din argumentele mele ar pica din capul locului. Deocamdata insa, un medic de familie mi-a declarat ca doza vaccinului antigripal pentru un copilas de 3 ani este aceeasi cu a unui adult de 50 de ani si 150 de kg.

Daca vaccinul nimereste pe o imunitate scazuta (exemplul cel mai comun este dupa un tratament cu antibiotic), organismul nu reuseste sa lupte impotriva acelui virus atenuat, lasandu-l pe acesta sa-si vada nestingherit de treaba. Si atunci, ce am facut? Ne-am bagat de bunavoie si nesiliti de nimeni dusmanul in casa.

Cifre umflate si pumni in piept

Multi pacienti au constatat – in urma vaccinarilor masive din anii trecuti – ca s-au ales cu o perioada lunga de stari generale de rau, asociate cu dureri de cap, stranutat, rinoree (curge nasul). Ministerul Sanatatii recomanda vaccinarea populatiei, punand la dispozitie vaccinul gratuit. Interesele sunt si de imagine si de buzunare, iar poporul este mintit cu televizorul.

Unde se spune ca medicii au primit un numar impresionant de doze cu vaccin antigripal, pe care Ministerul le socoteste gata administrate, fara a tine cont de flacoanele sparte, aruncate pe geam sau expirate. Oamenii nu se mai inghesuie ca in alti ani la vaccinat, dar tot sunt multi cei care isi administreaza minunea pe baza teoriei ca daca e gratis, de ce sa nu profite si ei. Trist este ca ni se arunca in fata la jurnalele de stiri si campaniile electorale niste date eronate. Intrebati-va medicul de familie. Ah, si intrebati-l daca el si-a vaccinat copiii.

Apropo

In general, vaccinul este recomandat inaintea perioadei de debut a gripei. Adica, pe vremea asta. Parca ciudatel cum toti se vaccineaza si tot se mai imbolnavesc oamenii pe capete. De cand s-au inventat vaccinarile pe lumea asta, intr-adevar anumite boli au fost eradicate, dar pe multe inca nu le-am invins.

Aici mentionez scurt vaccinul impotriva cancerului de col uterin, care se doreste a fi implementat ca program national in randul fetitelor de 10 ani: chiar si prezenta virusului oncogen (sau a tulpinilor) nu obliga declansarea unui cancer. Deja avem o variabila in functie de alta variabila.

Totusi, probabilitatea asta arata in statistici, multe cazuri mortale la femei. Revin, prea multe variabile, eu nu m-am vaccinat. Si prietenele mi le-am sfatuit tot asa. Nu avem inca studii, adica dovezi. (Studiile arata rezultate pe 10 ani. 10 ani? Eu am 22. Plus zece, studiile lor sunt mult sub speranta mea de viata. Cu sau fara virus. Prefer sa merg la biserica, eu nu sunt cobaiul nimanui.)

Alternative naturale

In incheiere, nu dau sfaturi, va spun doar cum procedez de ani buni: vitamina C nu-mi lipseste din geanta. Dimineata, la micul dejun mananc fructe. Cand imi curge nasul si stranut de doua ori, mama intra in panica. Pentru ca mi se intampla rar.

Sa va spun ca inclusiv vaccinul impotriva virusului hepatitei B l-am refuzat in clasa a douasprezecea, pe semnatura? Si ca tocmai ma pregatesc spre a deveni medic de o specialitate chirurgicala? Cred in puterea naturii si investesc in organismul meu pentru a-i pastra scutul de protectie la valori normale. Caci el singur stie cum se apara mai bine, eu incerc sa-l otravesc cat mai putin.

Omul este supus mai multor factori atunci cand vine vorba de actiunile sale. Pana si propriile simturi pot fi pacalite cu iscusinta. O mandarina va parea acra-rau daca e consumata dupa o bomboana, dar foarte dulce daca e mancata dupa o lamaie. Deci, pacaleala functioneaza aici in sens dublu: papilele gustative receptioneaza senzatii diferite in functie de combinatia realizata, dar alimentele sunt asociate in mod constient de catre noi.

De la foame la pofta, niciodata invers

La anumite intervale de timp (diferite pentru fiecare organism) apare senzatia de foame. Este o reactie fiziologica, ce poate fi educata, cu perseverenta. Insa, datorita dezvoltarii exponentiale a industriei alimentare, omul se afla in pericolul de a-si pierde tocmai una din senzatiile fundamentale – foamea.

Acest fapt se datoreaza modului in care ne desfasuram activitatea zilnica, mereu avand cate ceva de ciugulit la indemana. Stomacul este lipsit de pauze digestive si atunci nu se va declansa niciodata senzatia de foame. Tie cand ti-a fost ultima data foame?

Vorbeam in comentariile unuia dintre articolele precedente despre importanta nevoilor alimentare ale trupului nostru. El stie exact ce doreste si, mai mult, ce ii este necesar si benefic. Cateodata simtim nevoia de “ceva dulce”, atunci acel “dulce” constituie un aliment-tinta, unul de care corpul are nevoie pentru a functiona optim in continuare.

Observati ca atunci cand suntem raciti, ne confruntam cu o pofta scazuta de mancare. Acest lucru este normal si toate acele mamici care isi obliga pruncii sa manance cand sunt bolnavi fac o mare greseala. Fiindca in momentele respective, organismul are nevoie de toate resursele pentru a lupta impotriva agentului agresor si pentru a se reface, fara a se irosi in procesul de digestie si metabolism al hranei.

De aceea, incercati sa simtiti aceste alimente-tinta, nu sa va ganditi la ele. E o mare si esentiala diferenta. Sunt instincte dincolo de ratiune, dar in ale caror putere trebuie sa ne incredem si carora trebuie sa le dam ascultare.

Dorul de foame

Corpul uman se multumeste cu putin (nu cu nimic, atentie!) si functioneaza chiar mai bine asa, decat suprasolicitat (de cantitati mari de hrana). Stomacul isi poate reseta dimensiunile, iar punctul acestuia de distensie care activeaza centrul satietatii se poate schimba. Nimic nu e batut in cuie. Printr-un regim echilibrat si mese regulate, stomacul se poate “redimensiona”, adica micsora, pentru a fi umplut de o cantitate mai mica de hrana, avand ca scop activarea acelui centru de satietate mai repede, ca timp.

De cealalta parte, se afla alimentele-semnal, toate acele ciocolati colorat ambalate si toate bomboanele puse langa casa de marcaj.

Comportamentul alimentar al oamenilor a fost minutios studiat de cei raspunzatori de promovare si vanzare in industria alimentara. Pornind de aici s-au conceput planuri de aranjare a produselor in magazine, pe rafturi sau zone comerciale. Pentru a pacali mintea si stomacul omului. Este stiintific dovedit ca singurul gand la un anumit aliment declanseaza secretiile digestive, care produc ulterior senzatia de foame. O falsa senzatie de foame, de fapt.

Supermarketurile au obiceiul de a rearanja mereu o anumita zona, tocmai pentru a purta mai mult clientul prin magazin. Ati observat ca rar painea se afla la intrare? Tocmai pentru a parcurge cativa pasi prin fata altor produse, care fac cu ochiul de pe rafturi. Acestea sunt alimentele-semnal. De aceea, se recomanda mersul la cumparaturi cu stomacul plin si liste de nevoi. Caci capcanele sunt multe si frumos ambalate.

Asadar, data viitoare cand simti impulsul de a scoate portofelul pentru bunatatea aburinda din vitrina, pune-ti urmatoarea intrebare: mi-e foame sau mi-e pofta?

(Si chiar daca mi-e foame, nu trebuie sa infulec ce mi se induce, fiindca e mai important sa-mi ascult organismul. In caz contrar, nevoia nu e satisfacuta si se formeaza un cerc vicios. Pofta buna?! Mai bine lasa…)

Scopul e nobil si, mai mult decat atat, sanatos. Important este ca eforturile individuale sa nu mearga odata cu bronzul de pe piele.

In plina frumusete a abdomenului personal si in miez de concediu relaxant, sau in deplinatatea resemnarii in fata kilogramelor incapatanate, suntem tentati sa uitam regulile bunului simt in ceea ce priveste corpul nostru. Si incepem bombardamentul cu gogosi care de care mai infuriate si tavalite in zahar, cu portii duble de inghetata si pizza cu smantana la cina.

Voi enumera cateva greseli de sezon, dar valabile si dupa incheierea acestuia. E important sa intelegem ca organismul nostru nu stie ca suntem in concediu si avem liber la ciocolata. El functioneaza pe aceleasi principii si la serviciu si in vacanta. Daca noi ii respectam tabieturile fiziologice, rasplata nu va intarzia.

Fructele

Gem pietele de fructe la ora asta. Si dupa obiceiul stravechi, fructe = sanatate curata, ne indopam copiii si stomacul personal cu felurite categorii de fructe si, foarte important, dupa principiul romanului, cu cat mai multe, cu atat mai “sanatoase”.

In primul rand, trebuie sa tinem cont de faptul ca fructele sunt alimente dulci, prin urmare contin zahar. Insa acest zahar este fructoza, a carei absorbtie s-ar face, in opinia unor autori, mai lent decat a glucozei (metabolizata din zaharul industrial). Ceea ce ar fi convenabil, caci ar insemna pastrarea unui nivel crescut de glicemie mai mult timp. Despre smecheria asta cu mentinerea glicemiei la un nivel constant si secretia de insulina, promit sa revin intr-un articol viitor.

Oricum, fructoza inseamna calorii multe. Deci, uitati de cura de slabire cu fructe. Un kilogram de cirese echivaleaza cu doua table mari de ciocolata cu lapte.

Un alt obicei gresit din traditia bucatariei noastre spune ca fructele se consuma ca desert. Medicina chineza, insa, indica cel putin o perioada de doua ore de la ultima masa pana la consumul fructelor, explicand ca, in caz contrar, ele “putrezesc” in tubul digestiv impreuna cu restul de alimente.

De aceea, este de preferat ca fructele sa fie mancate pe stomacul gol, cu jumatate de ora inainte de masa. Nu va freaca la stomac, n-o sa dati in ulcere si nici va condamna la o zi pe toaleta. (Pentru mine, micul-dejun ideal si preferat este acela format dintr-un fruct si o cafea. E portia mea de energie.)

Totodata, conteaza foarte mult in ce cantitati consumam aceste fructe. Caci nu putem pune semnul egalitatii intre un pumn de cirese si un kilogram de cirese (sunt unele din cele mai dulci fructe), tot asa, nici intre caloriile furnizate de aceste cantitati diferite.

Sucurile de fructe

Sunt gustoase si la moda. Nu are rost sa specific ca etichetele cu “100% natural” sunt povesti pe care nici copiii nu le mai cred. Natural e numai ce storci cu mana ta (sau a mamei, ca mamele sunt fane ale pregatirii de sucuri naturale). Aceste sucuri sunt cam o pacaleala chiar si cand sunt naturale.

Ele furnizeaza acelasi aport caloric ca si fructul, insa deloc fibra vegetala. Caci, de obicei, pulpa se strecoara in mare parte. Ganditi-va cate portocale “intra” intr-un pahar cu suc. Precis doua, daca nu chiar mai multe, ca se strange greu sucul pur.

Ganditi-va acum cat va satura acel pahar. Si daca ati manca cele 2-3 portocale intregi, cat v-ar satura ele. Explicatia are si baze fizice, caci doua portocale ocupa mai mult volum in stomac decat un pahar cu lichid. Iar un stomac in distensie activeaza centrul satietatii care pune frana la gura.

Inghetata

Este cald afara, iar inghetata e gustoasa si ademenitoare. Va veti mira, poate, dar inghetata nu se afla pe o lista neagra a alimentelor. Iar din punct de vedere al continutului caloric, intotdeauna e de preferat in locul ciocolatii. Aceasta din urma, fiind in stare solida (de fapt, “mai solida”), contine mai multi agenti de solidificare si grasimi. Deci, kilogramele in plus nu se fac cu o inghetata. Evident, atentie mare la cantitate.

Berea

Berea pacaleste, mai ales pe plaja, cand te mai si bate soarele-n cap.

Berea umfla stomacul si produce sete. Da, dupa bere simti nevoia sa bei apa, iar asta o stie orice bautor care e chinuit de frecventele vizite la toaleta, in urma consumului de bere. Ea dezhidrateaza, efect de care ne putem lipsi in toiul verii.

Plus, faptul ca “umfla stomacul” constant, il determina pe acesta sa se pastreze la noile dimensiuni marite multa vreme. Pana se ajunge la permanenta. Iar un stomac marit in volum cere mai mult de mancare. Adica o cantitate mai mare de alimente.

Oamenii sunt niste fiinte tare ciudate, care isi manifesta si bucuria si stresul in acelasi fel: mancand. Acesta este un obicei deja implementat, ce nu mai poate fi schimbat.

Insa obiceiurile personale suporta modificari la nivel individual. Fiindca acolo se poate! Unul din cele mai dificile lucruri de realizat pe lumea aceasta este sa ne schimbam obiceiurile. Insa, o data ce am izbutit, ce victorie! Si putem sarbatori. Chiar cu putina inghetata?!

Greutatea ideala

Greutatea ideala este un concept foarte relativ. Pentru ca variaza de la un individ la altul. Iar pentru a fi determinata corect, trebuie tinut cont de mai multi factori decat centimetri si kilograme.

Se vehicula, la un moment dat, regula, conforma careia greutatea ideala se afla scazand 100 din inaltimea in centimetri. Astfel, o persoana de 185 cm ar fi trebuit sa cantareasca 85 kg. Apoi s-a adus imbunatatirea prin introducerea unui nou factor in ecuatie: sexul persoanei. Pentru barbati a ramas aceeasi regula, pentru femei se scadea 110.

Medicii au ajuns la concluzia ca valorile indicate nu reflecta nicidecum o realitate corespunzatoare, asa ca au venit cu solutia IMC. Indicele masei corporale se calculeaza impartind greutatea (exprimata in kg) la inaltimea (in m) la patrat.

Apoi au intocmit tabele cu intervale standard ale greutatii (subponderal, normoponderal, supraponderal, obezitate) pornind de la raportul statistic intre IMC si rata mortalitatii legata de complicatiile obezitatii. Aceste valori sunt recunoscute in mod oficial in cercurile stiintifice, unele precizand valori chiar in functie de sex si varsta.

Insa, e important sa intelegem ca aceste cifre sunt orientative. Pentru ca fiecare organism e diferit construit. Insa, tot asa, fiecare are o limita superioara dupa care trece in patologie. Obezitatea in sine, nu este o boala. Dar complicatiile ei pot fi letale. Si de putine ori apare neinsotita.

Revenind la greutatea ideala, un rol major il joaca osatura individului. Si oasele au parametrii lor. Au o marime si o greutate. Acest lucru este usor vizibil la incheietura mainii. Luati doua persoane de aceeasi inaltime, cu acelasi numar de kilograme, chiar de aceeasi varsta. Una pare mai grasuta, cealalta chiar subtire. Explicatia o gasiti la incheietura mainii. Si cati alti factori mai sunt – la femei, variatiile hormonale, iar la barbati gradul de dezvoltare musculara sau cantitatea de apa din organism la ambele sexe.

Asadar, singura comparatie corecta este aceea cu noi insine in puncte temporale departate intre ele. Caci toate cele 20 kg in plus nu au aparut peste noapte. Au aparut in timp, fiind bine hranite de catre purtatorii lor. E foarte important sa intelegem ca un tabel cu niste cifre nu ne poate dirija viata si dieta. Iar noi nu suntem sclavii cantarelor!

Obezitatea poate duce la moarte

Imaginati-va ce efort fantastic depune inima voastra cand mai are atat tesut in plus de hranit. Ca sa nu mai vorbesc de oase si muschi.

Indraznesc sa va propun un exercitiu. Umpleti doua sticle de doi litri cu apa si urcati cu ele trei etaje. Oare ati obosi? Dar organismul vostru care poarta uneori si zeci de kilograme in plus? Iar acestea nici in somn nu “se odihnesc”, caci toata greutatea apasa in continuare pe cord si aparatul locomotor.

Si imi amintesc de faimoasa Oprah care, dupa ce a slabit 40kg, a adus intr-una din emisiuni, o roaba plina cu 40 kg de grasime si a zis: Uitati, atat am slabit eu!

Cert este ca organismul uman functioneaza mai bine cu o greutate mai mica decat cu una prea mare. Iar noi, fiinte rationale cum ne dam, nu traim ca sa mancam, ci mancam ca sa traim. Restul sunt doar scuze jalnice.

Din partea mea, industria cantarelor de baie ar putea da faliment. Nu stiu cate kilograme am si nici nu ma intereseaza. Dar am un dulap intreg si o oglinda buna care imi arata ce am nevoie, dincolo de toate cantarele si tabelele lor.

Apa

Ca suntem constituiti preponderent din apa ne-au invatat la scoala intr-a patra. Dar principiile de mentinere a homeostaziei nu sunt incluse in manualele scolare, din pacate.

Organismul uman are nevoie de o anumita cantitate de apa zilnic. Si nu confundati cu “lichide”, aceasta este o scuza jalnica pentru a justifica un consum mare de alte bauturi, mai mult nocive decat sanatoase.

In aceasta categorie intra: ciorbe, supe, lapte, bauturi carbogazoase si sucurile 100% naturale. Pentru metabolizarea acestora, organismul are nevoie de apa. Orice proces chimic la nivel celular are loc in mediu apos. De aceea este important sa bem apa.

Apa minerala vs Apa plata

Apa imbuteliata si pusa in comert sub diverse etichete cu nume de izvoare naturale e o iluzie vanduta consumatorilor de sanatate. Mai stiti vechiul sifon, dupa care se statea la coada pe vremuri? Acum l-au imbracat in strai de neomodernism.

Apa minerala aduce un anumit aport de minerale, dar nesemnificativ. Totodata, poate avea efecte iritative pe tractul digestiv. A se evita consumul ei in cazul durerilor de gat.

Studii pe diferitele marci de apa din comert, dar si pe apa de la robinet, au aratat rezultate inspaimantatoare in anumite zone geografice ale tarii. De aceea, medicii pediatri recomanda prepararea hranei copiilor cu o apa pura din punct de vedere microbiologic.

Cautati inscriptia “apa plata microbiologic pura” pe eticheta si consumati cu incredere. O apa recomandata nu contine microorganisme, metale grele si e cat mai putin supusa tratamentelor industriale.

Pregatirea diferitelor bauturi – cafea, ceai – nu ar trebui facuta cu apa de la robinet. Ganditi-va numai la vechimea tevilor prin care curge apa, la provenienta ei nici nu ajungem cu imaginatia.

Am 1,65 si 60 kg. Cata apa ar trebui sa beau?

Recomandarile generale se situeaza la 1,5 – 2 litri pe zi, dar sunt strict orientative. In realitate, necesitatile difera spectaculos. Organismul pierde apa, in principal, prin transpiratie si urina.

Evident, vara se transpira mai mult. Nu uitati, sa transpiram e sanatos!!! Si nu incercati sa blocati canalele de secretie a glandelor sudoripare cu tot felul de produse cosmetice. Prin transpiratie, corpul realizeaza eliminarea toxinelor si reglarea temperaturii. Transpiratia determina o racire prin evaporare de la suprafata pielii. E foarte gresit sa ne opunem acestor mecanisme! Amintiti-va cum ne infofolea mama cand aveam febra si stateam la transpirat. Probabil ca stia ea ceva…

In ceea priveste aportul de apa, el este specific fiecarui individ. Important este ca pe timp de vara cantitatea de apa consumata sa fie crescuta. Oricum, organismul nostru e atat de destept incat atunci cand are nevoie de ceva, semnaleaza. In cazul acesta, prin senzatia de sete.

Dar vara e indicat a preveni setea, pentru a nu ajunge in pragul deshidratarii. Iar pentru o absorbtie eficienta, incercati sa beti cantitati mici si dese de apa. O cantitate mare, bauta pe nerasuflate va fi eliminata in proportie foarte mare prin urina.

Ce doriti, un ceai fierbinte sau o inghetata racoritoare?!

In caldura verii, oamenii obisnuiesc sa se racoreasca mai degraba cu o inghetata sau o cola rece decat cu un ceai fierbinte. Foarte gresit!

Explicatia este una stiintifica: lichidul fierbinte determina dilatarea vaselor sanguine. Acestea isi maresc suprafata, iar caldura pe care o pierd este degajata de pe o portiune mai extinsa. Asadar, rezultatul e racoritor!

Aerul conditionat

E un “must” al vremurilor noastre. Dar dincolo de beneficiile aduse de acesta, trebuie sa ii cunoastem si dezavantajele:

• schimbarile bruste de temperatura (din casa in masina, din masina la birou);
• recircularea aerului unei incaperi.

(In salile de operatie si ATI sunt interzise instalatiile de aer conditionat, fiindca reprezinta un mediu favorabil de transmitere microbiana.)

Ideea este ca ne putem feri de sursa aerului conditionat, putem bea ceva mai multa apa si arunca la gunoi deodorantele care inhiba transpiratia. Pana la urma, nici nu este foarte complicat sa facem lucrurile corect. Fiindca de multe ori, corect inseamna natural!