Bugetarii si criza: ce e de facut
Intr-o serie de articole despre gestionarea unei crize financiare majore am discutat pe larg despre metodele practice pe care le poti folosi in cazul in care te afli in impas financiar deosebit de grav. Tehnicile folosite sunt la indemana oricui, e nevoie doar de disciplina, determinare si actiune neintrerupta.
Situatia bugetarului este una speciala pentru ca el are un profil psihologic aparte. In cartea mea, “Iesi din labirint”, am propus cinci tipuri psihologice, in functie de modalitatea de a face bani:
- dependentul;
- specialistul;
- visatorul;
- creatorul;
- speculatorul.
In prima categorie intra angajatii care se bazeaza in totalitate, pentru a-si castiga traiul, pe o forta externa, fie ca e vorba de un patron sau de stat (in calitate de angajator).
Bugetarul este cea mai radicala forma de dependent pentru ca el a ales activ sa fie angajat la stat care este considerat a fi cel mai “sigur” angajator. Ca atare, bugetarul are din start o inclinare puternica spre stabilitate si nevoie de protectie.
Nu exista alta posibilitate de redresare pentru un bugetar decat gasirea altei surse de venit. Toate celelalte metode (greve, demonstratii etc.) nu fac decat sa lase decizia in solutionarea problemei sale (salariul prea mic) tot in seama angatatorului, unde capacitatea de actiune a angajatului este limitata. Dar pentru a gasi un nou job, bugetarul are de depasit trei piedici majore.
Aspectul psihologic
Din start bugetarul crede ca un job ar trebui sa fie suficient. In fond el a facut ceea ce i se cere: s-a angajat, si-a oferit munca in contrapartida unui salariu, considerat de cele mai multe ori insuficient. Cu alte cuvinte, a facut destule sacrificii si se simte indreptatit sa primeasca ceea ce isi doreste: siguranta locului de munca.
A cere unui bugetar sa-si ia un al doilea job este ca si cum ai cere unei plante sa faca fotosinteza noaptea, la lumina becului. E prea mult, e nefiziologic, e strigator la cer! De aceea cei mai multi bugetari nici macar nu iau in considerare o alta sursa de venit in momentul in care salariul devine insuficient. Prefera sa injure guvernul, patronul, sistemul, sa faca greva, sa iasa la demonstratie, sa se vaite si sa ceara in loc sa-si “ia soarta in maini” si sa-si gaseasca singuri o solutie.
Ai spune ca acest comportament este o relicva a cetateanului asistat de societatea comunista. Multi romani in varsta regreta “vremea lui Ceausescu” in care “toata lumea avea de lucru” si “nimeni nu murea de foame”. Adevarul este ca indiferent de oranduire, va exista o categorie de oameni care doresc siguranta si conforul dar nu sunt dispusi sa fie proactivi pentru a le obtine.
Acesta este obstacolul major peste care trebuie sa treaca bugetarul pentru a iesi din criza financiara personala in care se afla.
Aspectul educational
Bugetarul nu a fost invatat “cum sa faca”. Nu stie sa inspecteze piata muncii in cautarea de oportunitati, nu este pregatit pentru realitatea job hunting-ului, in care trebuie sa trimiti n cereri de angajare pana obtii interviuri, in care trebuie sa mergi la n interviuri pentru a avea o sansa de angajare.
Ce sa mai vorbim de cunostintele necesare pentru a-si deschide o afacere proprie! Cum spuneam mai sus in articol, pentru a iesi din impas bugetarul are nevoie de alte surse de venit, iar una dintre cele mai bune surse de venit este propria ta afacere.
Poate “afacere” suna prea mult cand e vorba de o activitate generatoare de venit prin utilizarea abilitatilor profesionale proprii. E suficient sa lucrezi in domeniul tau pentru a face bani. Profesorii pot medita, asistentele medicale pot ingriji pacienti sau face injectii, functionarii din administratie pot acorda consiliere in domeniile pe care le cunosc.
Toate aceste activitati pot genera bani, dar trebuie sa-ti cauti clientii, sa stii sa te promovezi, sa-ti gestionezi singur resursele si timpul, iar acest lucru nu este invatat la scoala si nu este cunoscut de un bugetar. El va trebui sa fie autodidact si sa-si gaseasca surse de informare.
Aspectul motivational
Chiar daca ai informatiile necesare, trebuie sa treci la actiune. Fara actiune nu se poate concretiza niciun rezultat, nu se poate atinge niciun tel. E nevoie de motivatie suficienta pentru a te scula din fata televizorului si a face ce e necesar pentru a-ti asigura o noua sursa de venit.
Odata pornit la drum, e nevoie de disciplina pentru a face ceea ce trebuie, de determinare pentru a continua atunci cand te-ai plictisit sau ai obosit. De multe ori, bugetarul obisnuit sa ia ordine de la sef si sa traga chiulul cand nimeni nu il supravegheaza, va avea deficiente majore in toate segmentele enumerate mai sus.
Concluzie
Auzind despre cele scrise de mine, cei mai multi bugetari vor stramba din nas, vor spune ca nu mai au timp si energie sa faca asa ceva. In spatele scuzei lor sta comoditatea, obisnuinta dependentei si in final frica de a porni pe un drum care ii sperie. Ei se vor complace in situatia lor, preferand sa se lamenteze pe la colturi cu vecinii sau cunoscutii despre situatia lor disperata, decat sa faca ceva. Doar o situatie cu adevarat disperata ii poate scoate din inertie.
Pe de alta parte, exista si dintre bugetari oameni care se urnesc mai usor, care cauta solutii si care, in final, vor parasi acest angajator la fel de instabil ca oricare altul, care este statul, punand mai multa energie in solutiile lor.
Ei sunt cei care “se vor descurca” si care in final, cine stie, vor incerca sursa corecta pentru rezolvara problemelor financiare: munceste pentru tine, nu pentru altii.
Te-ar mai putea interesa:
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
15 comentarii
pagini de comentarii: [1] 2 » toate paginile
pagini de comentarii: [1] 2 » toate paginile
Loading ...
4 June 2010 ora 11:13 AM
[...] This post was mentioned on Twitter by Stefan Murgeanu, Ionut Ciurea and Emanuel Serban, EmPower. EmPower said: Bugetarii si criza: ce e de facut http://bit.ly/baWVkU articol de la @lucadezmir [...]
4 June 2010 ora 11:48 AM
[...] Bugetarii şi criza: ce e de făcut (empower.ro) [...]
4 June 2010 ora 2:50 PM
Super-corecta caracterizarea…Insa la fel de adevarat este ca e nevoie si de astfel de oameni, au si e rostul lor in mersul lucrurilor in orice tara…daca toti ar fi patroni, n-ar mai exista ministri hihi
4 June 2010 ora 3:10 PM
” In spatele scuzei lor sta comoditatea, obisnuinta dependentei si in final frica de a porni pe un drum care ii sperie. Ei se vor complace in situatia lor, preferand sa se lamenteze pe la colturi cu vecinii sau cunoscutii despre situatia lor disperata, decat sa faca ceva.”
aceasta caracterizare se potriveste de minune si la 99% dintre angajatii din sistemul privat…
4 June 2010 ora 10:11 PM
@Marius
nu trebuie sa fim toti patroni, dar putem sa fim (cel putin o mare parte din noi) specialisti in domeniul lui, specialisti care isi vand munca cu ajutorul unui contract de colaborare, nu printr-un contract de angajare. e o diferenta majora, care se vede la bani (mai multi in buzunarul propriu).
si, atentie, oricine poate deveni un astfel de specialist independent. chiar si un strungar, daca e cu adevarat exceptional si stie sa faca minuni, poate trai din contracte de colaborare, in care el e PFA si “se vinde” scump catre diferite firme care au nevoie de el. priviti la softisti, o groaza din ei au “plecat” de la multinationale dar continua sa lucreze la ele pe baza de contract de colaborare. e o tendinta noua, care odata cu criza se va dezvolta…
4 June 2010 ora 10:12 PM
@ Stefan
5 June 2010 ora 8:19 AM
@Luca
Foarte adevarat ceea ce ai scris legat de PFA, chiar e o tendinta care ia amploare…
5 June 2010 ora 12:05 PM
Luca, e adevărat ce ai scris despre PFA, dar cel mai probabil în curând nu va mai fi (foarte) rentabil.
Cât despre al doilea job, gândeste-te că în învățământ mai sunt și educatorii și învățătorii. Nu cred că există părinte întreg la cap care își trimite copilul la meditații de la 5 ani
În plus, după ce 8 ore îți țipă în cap 20+ copii, singurul lucru de care ai nevoie după este liniște. Multă liniște.
Apoi, mai sunt alți bugetari:
- polițiștii. Ce job ar putea să-și ia? Bodyguard? Îmi și imaginez un gradat cum păzește un interlop
- casierele. De la trezorerie, de ex. Ce job ar putea să-și mai ia? Pe ce poziție?
În teorie, totul e simplu: ia-ți încă un job, schimbă job-ul (de fapt schimbă angajatorul), reprofilează-te. DAR! Este un dar mare cât casa:
Încă un job înseamnă 16h muncă/zi. Ceea ce mai înseamnă odihnă mai puțină. Ceea ce rezultă (de cele mai multe ori) într-o boală. Și mai rezultă (heh, ce de rezultate!) în timp mai puțin petrecut cu familia. Dacă merită sau nu… Depinde de fiecare.
Apoi, schimbă job-ul: sunt multe posturi în sectorul bugetar ce nu au omolog în sectorul privat.
Și în final, reprofilează-te: chiar vezi un șoarece de birou reprofilându-se la 45 ani?
5 June 2010 ora 2:44 PM
In primul rand vreau sa specific ca nu sunt bugetar, sotul este jandarm. Sunt de acord cu Luca, teoria este buna, dar pe unii ii obliga chiar legea sa nu aiba un alt job, asa cum sunt toate cadrele militare. Personal la patron, intr-un an am pierdut tichetele de masa, sporul de vechime, si din martie 2010, 30% din salariu. Chiar asa nu pot spune “…sa moara si capra vecinului..”. Reducerile nu au ajutat cu nimic la redresarea firmei, asa cum nici reducerea salariilor si pensiilor bugetarilor nu va salva tara din criza. Problema este mult mai profunda si nu-i atat de simplu sa-ti faci o afacere pe cont propriu, sau sa gasesti un alt job.
Si apoi chiar trebuie sa renuntam cu totul la viata personala, la copii nostri, sa-i privim doar cind dorm, ce viitor le oferim daca nu suntem niciodata alaturi de ei cand au nevoie?
Nu este normal ce se intimpla, personal cred ca tot ce se intampla este cu un scop, o manipulare ca multe altele, se urmareste distrugerea clasei de mijloc, vor exista doar bogati si saraci.
OAMENII CINSTITI VOR FI INTOTDEAUNA SARACI!
6 June 2010 ora 9:46 AM
Bugetarii care se urnesc sa faca ceva o fac tot pe baza statului FURAND.