Comments on: Constiinta – cum pot creste companiile (II)

By: Marius Stan

Marius Stan — Tue, 02 Mar 2010 11:19:13 +0000

Dana – ma bucur sa aud astfel de lucruri. E exact ce am spus – acest model se potriveste cel mai bine companiilor mici si medii cu patroni romani. La multinationale e foarte greu, alta lume acolo…

Probabil ca rudele tale aplica deja o parte din “masurile” de care am vorbit – si daca tu consideri ca ii poate ajuta, ofera-le aceasta serie de articole pentru a le citi. Nu vreau sa ma ‘laud’ cu ceva , insa m-as bucura daca ar gasi vreo idee care sa le fie de folos. Si de ce spun asta :

Probabil ca modelul nu a fost complet din moment ce au dificultati datorate crizei. Nu spun ca toate companiile care aplica ce am zis eu scapa de criza definitiv – ar fi ‘nebunie’ din partea mea. Dar spun ca acele companii care isi vor forma special oameni (macar 1%) care sa vina cu solutii de dincolo de mintea obisnuita au cele mai mari sanse de reusita. Spre deosebire de cele ce urmeaza solutii obisnuite, asa-zis ‘verificate’ – care ar putea avansa mai greu sau chiar continua sa aiba dificultati.

Si asta a fost deja verificat (am vazut ca si Robert Rabbin vorbea de ceva asemanator, in SUA, in cartea sa de care am pomenit ; si sunt convins ca nu numai el a observat asta….)

By: Dana

Dana — Tue, 02 Mar 2010 09:25:42 +0000

Revin cu niste ganduri.
Am in familie un exemplu de sefi (sot si sotie, patroni de companie) care sunt exact genul de oameni pe care iti doresti sa-i vezi mai mult la conducere (de fapt ne dorim cu totii). De exemplu, ei cunosc personal familiile angajatilor, organizeaza brad de Craciun pentru copiii acestora, pe care i-au vazut crescand (firma are vreo 15 ani) si cu care stau inclusiv de vorba pentru a-i indruma in viata, si nu au concediat pe cineva decat pe motivul lipsei de respect aratate angajatilor de pe pozitii inferioare (nu inventez, este real).
Eu nu am lucrat multa vreme ca angajat, dar cand am ales aceasta cale am facut greseala de a avea in minte modelul companiei si al patronilor din familia mea, pe care nu l-am regasit decat intr-o masura mai mica in firma la care am lucrat, si la un nivel ierarhic inferior – de aici conflicte si dezamagiri. Din pacate, acest model nu a ajutat firma unchilor mei in contextul crizei economice, dar sper din tot sufletul sa reziste pentru ca ar fi pacat sa dispara, chiar daca persoanele influentate de el vor duce mai departe cate ceva din caldura sufleteasca si relatiile personale care le-au caracterizat viata la serviciu.

By: Marius Stan

Marius Stan — Fri, 26 Feb 2010 16:58:57 +0000

Florin Nicolae : nu cred ca pregatirea a 1% din oameni pentru anumite scopuri e utopie, eu spun ca e perfect realizabil daca exista nivelul de constiinta de a intelege necesitatea si beneficiile sale.

Robert Rabbin vorbeste in cartea sa de care am pomenit despre companii din SUA la care el a venit cu abordari spirituale inca din deceniul trecut si managerii de top erau deschisi. Eu am spus ca la noi in tara nu cred ca exista nici macar o companie, medie sau mare, care sa inteleaga si sa aplice astfle de lucruri. Ce am spus in cele 2 articole cu cresterea se poate aplica predominant pt companii mici si medii cu patroni romani, la multinationale e mai greu din multe motive…Dar asta nu inseamna ca nu se poate incerca…

Marius, ai dreptate cu vointa individuala si sistemul. E greu sa ii faci pe oameni sa se rupa, sa se deprogrameze. Desi in unele cazuri schimbarea trebuie sa inceapa cu noi insine, in companii e cam greu…daca nu vine de la lider in jos, cam greu sa vii tu de la nivel mic spre varf, vei fi blocat de interese de tot felul…De asta cei mai inteligenti sunt in afara companiilor, eu nu sunt foarte inteligent daca inca sunt acolo sau inca nu am reusit sa determin vreo schimbare hahaha asta e, lucrez la asta…

By: Florin-Nicolae

Florin-Nicolae — Fri, 26 Feb 2010 15:37:32 +0000

Consider ideile tale foarte atractive si in aceeasi masura juste; totusi ca si alti comentatori le consider inca de domeniul utopiei sau macar a nisei; apropos de nisa, ai zis in unul din articole ca ar exista deja companii deschise catre astfel de abordari: dezvoltarea constiintei angajatilor, chiar considerarea constiintei ca valoare de business; ne poti ajuta cu un exemplu?

By: marius

marius — Fri, 26 Feb 2010 13:52:23 +0000

Ideile lui Marius ne expun adevarata stare de normalitate.
Ele nu sunt teluri greu de atins sau fragmente dintr-o lume ideala. Cu totii avem sadite in noi semintele acestei normalitati. Dovada ca ne plac, rezonam cu aceasta perspectiva numai ca ceva nu e in regula in a le accepta ca fiind practice.
Aceasta veriga lipsa eu cred ca este vointa individuala. Prea multi dintre noi ne identificam cu sistemul in care traim, ne ignoram sinele si traim din ideile altora…putini la numar. Astfel ajungem sa ne anihilam capacitatea de a experiementa personal sau chiar ajungem sa luptam impotriva ei.
De aceea schimbarea trebuie sa inceapa din noi insine…cu noi insine. Apoi, incet, incet, se vor vedea schimbari si in jurul nostru pana la cele mai inalte nivele.

Marea problema a sistemului actual este aceea ca ne indeparteateaza de sinele individual…pana la ruptura. Toate problemele, din perspectiva lui, au o cauza exterioara si rezolvarea lor se afla intodeauna in exeriorul nostru.

In realitate, sursa problemelor este in interiorul nostru si rezolvarea lor tot acolo isi are locul.
Trebuie sa devenim convinsi ca noi putem modifica starea lucrurilor. Nu invers… Acest fapt il pot numi vointa proprie.
Din interiorul sistemului nu putem vedea CUM vom putea schimba lucrurile. Deprogramandu-ne, eliberand sinele de educatia in care am fost crescuti lucrurile vor veni aporoape de la sine. Vom sti mereu ce avem de facut…

E multa munca personala, psihanaliza, observare de sine…dar e singura cale de a produce cu adevarat o schimbare majora.

By: Marius Stan

Marius Stan — Fri, 26 Feb 2010 10:04:02 +0000

Nu, nu m-am plictisit hihi insa mi-am dat seama ca deja mult din ce voiam sa zic am scris in Constiinta – cum pot creste companiile (1). Ce as fi spus ar fi fost o ‘re-aranjare’ a acelorasi idei in alta forma, si n-avea rost.

Insa e si ceva nou ce mi-ai venit in minte – nu cred ca e prea mult de spus pentru un articol separat. Am sa vad insa cum simt subiectul si scriu in functie de asta.

Oricum, multumesc pt primul tau comentariu – de la ultimele cuvinte de acolo mi-a venit ideea !

By: nicolaem

nicolaem — Fri, 26 Feb 2010 09:24:45 +0000

de ce oare?
motivarea in companii poate fi un subiect legat de constiinta, si ‘i destul de interesant zic….asta numa’ daca te-ai tot plictist sa scrii la unii “pereti” poate!

By: Marius Stan

Marius Stan — Fri, 26 Feb 2010 09:15:21 +0000

Nicolae – pana la urma cred ca voi scrie mai pe scurt despre asta in urmatorul articol (deci nu va mai fi ceva separat).

By: Marius Stan

Marius Stan — Thu, 25 Feb 2010 09:39:43 +0000

Nicolae – da , e adevarat ca exista motivare non-finaciara in companii. Insa ideea care imi venise se referea la un alt tip de motivare non-financiara, un pic mai ‘inalta’, sa-i spun asa. O sa scriu peste 2 saptamani.

By: nicolaem

nicolaem — Thu, 25 Feb 2010 09:25:15 +0000

o mica completare, care este pe undeva necesara, la ce am ascris mai sus…sa nu credeti ca motivarea non-financiara nu este luata in seama de marile companii, eu acum privesc de afara (nu mai sunt angajat la dacia), insa in ultimii ani, au vazut si ei(francezii) ca implementarea constiintei, si implicit si motivarea non-financiara, prinde la romani in special, si se practica(am facut curs de management social ii spune in interiorul sitului-unde se pune accent pe atentia pe care trebuie s-o acorzi omului, nu angajatului, dealtfel aici ii spune “operator” nu “muncitor” cum se utiliza!, acum deh, interesul e ca sa se micsoreze costul de productie aci….pe unii, mici menageri ii prinde pe altii mai putin, dar se practica constientizarea, dar si dezamagirea personalului si asta e destul de dureros!