In societatea de astazi, cand impartirea in clase sociale a devenit demult istorie si sansele noastre in viata sunt potential egale, un simplu act de identitate care indica cine suntem cu ajutorul unui cod numeric personal, o fotografie si o adresa nu mai este de ajuns pentru a arata “ cine” suntem cu adevatat.

Asa inteleg eu de ce fiecare om a inceput sa functioneze ca o corporatie personala si de unde nevoia fiecaruia, de a se diferentia pe sine si serviciile sale personale exact ca in lumea corporate.
Si aceasta mi se pare si perspectiva din care a abordat Mihaela articolul, care se face “vinovat”, doar prin faptul ca ne vorbeste de “ingrediente cheie suficiente” pentru a realiza un brand personal.

Si daca vechea impartire in clase sociale, in care exista comunicare doar prin violenta spadei, a apus demult, nu putem spune acelasi lucru si despre caracterul violent al comunicarii, foarte vizibil in interventia lui Stefan, care incearca inutil sa-l defineasca prin “transanta incisivitate”.

O posibila explicatie ar putea fi faptul ca amandoi, intr-o mai mica sau mai mare masura, desfasoara acelasi tip de activitate, consultanta si mai devreme sau mai tarziu ar putea intra in competitie disputandu-si aceeasi piata. Si pentru ca asa suntem facuti noi, oamenii, in orice relatie sa existam intr-un raport de putere: daca avem ocazia sa dominam vom domina, iar daca nu o avem, ne-o creem singuri!

Revenind la subiectul in discutie, brandul personal, nu poate avea o “reteta”, tocmai pentru ca este ceva personal, nu ceva rigid. Iar personalitatea fiecaruia, este un amestec unic intre temperamentul nativ al individului respectiv, educatia, mediul in care s-a format si valorile personale dobandite pe tot acest parcurs.
Dupa parerea mea, astazi diferenta se exprima prin stil, stil de viata, stil de gandire, stil de exprimare verbala, stil vestimentar, care nu este altceva decat exprimarea exterioara a personalitatii. Si daca personalitatea este unica, prin melanjul atator influente si interferente inseamna ca si stilul unei persoane este unic si singurul care face diferenta intre noi si pe care toti il avem.
Fie ca ne place fie ca nu toti purtam inconstient o eticheta, pe baza careia suntem perceputi de cei cu care intram in contact zilnic si care este AND-ul nostru visual.

Eu cred ca brandul personal apare ca o necesitate, doar atunci cand cineva isi constientizeaza eticheta si se decide sa obtina anumite performante folosindu-se de ea. Punctul de pornire trebuie sa fie obligatoriu raportarea stilului existent la ceea ce vrea el cu adevarat sa exprime prin eticheta pe care si-o aplica.
Acesta este momentul cand ar trebui sa intre in scena, persoana care ofera servicii de consultanta, cooching (training personalizat).
Rolul lui este sa-si oblige clientul sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a obtine rezultatul dorit, punandu-l in contact cu talentele si posibilitatile pe care acesta nici nu le banuia cand a apelat la astfel de servicii.
Totul se rezuma la un antrenament zilnic, in care clientul este ajutat sa-si modifice imaginanea actionand asupra personalitatii lui prin eforturi constiente pana cand exprimarea acesteia, devine identica cu eticheta dorita.
Acest lucru realizat, eticheta devine brand personal iar orice incercare de a modifica reprezentarea exterioara fara efortul interior inseamna fals, incercand deliberat sa ii faca pe altii sa traga concluzii gresite despre tine.

Pentru mine brandul personal este drumul prin care devii eticheta pe care doresti sa o porti, iar aceasta este exact ceea ce vrei sa exprimi si te ajuta sa obtii performantele pe care ti le-ai propus.
Iar drumul este altul pentru fiecare si o alegere personala cu sau fara consultanta.

Problema a fost la Stefan care a spus mai mult decat o simpla parere.

Mi-e tare drag de voi. CUVANTUL NU ESTE INTOTDEAUNA ROTUND si nu imi dau seama unde duce el de multe ori… Noi, cei care avem abilitatea de a manui cuvantul suntem de fapt plutitori pe apele uneori foarte adanci (chiar daca calme), alteori repezi (chiar daca nu foarte adanci), iar lumea vazuta dintre valuri ne poate duce departe fara sa vrem. Tocmai de aceea spuneam pe undeva ca intru in contact cu multe grupuri, caci asa se formeaza abilitatea de a socializa – de care se pare ca avem nevoie mai mult decat credem la prima vedere… Nu ne cunoastem pe noi insine foarte bine, dar facand acest lucru incepem sa ne cunoastem. Cred ca asta de fapt urmarim aici. Este drept, mai sunt puncte de vedere pe care acest site nu le urmareste, dar fiecare are personalitatea lui, care lasa o amprenta ]n sufletul nostru.. Eu am invatat multe de la voi si indrum multi oameni sa va cunoasca, indiferent de varsta, cultura, mod spiritual de a privi viata care se desfasoara acum pe Pamant. Toate la un loc fac o lucrare cu totul deosebita, care ne modeleaza permanent.

Cred ca fiecare avem gradul nostru de severitate. Suntem de fapt chiar in inima subiectului: felul de a fi face parte dintre… ce zic eu?! este baza, de fapt, a brandingului personal. De fapt, Mihaela a deschis ‘remarcarea’, ‘pasiunea’, ‘experienta’… Daca ea putea sa fie acum pe aici, cred ca ar fi fost multumita de aportul fiecaruia dintre noi. Doar ar cam trebui ca fiecare sa ne studiem prin prisma punctului de vedere al celuilalt. Eu am remarcat faptul ca nu mi-am mai amintit de ‘dom’profesor’ de mult timp si aveam agatata chestia asta cu frustrarea undeva unde nu ajunsesem… Multumesc acestui moment ca am putut reflecta asupra relatiei mele cu dansul… abia acum cred ca m-am impacat cu el in inima mea… Nici nu stiam de aceasta ne-impacare, eu care vorbeam de ‘impacare’…Asadar, nimic nu este intamplator, Doamne!…

Daca Ionut nu deschidea discutia, nu v-as fi scris asta, ramanea problema mea de viata pe care mi-am rezolvat-o… sper ! … Dar poate ca asa am dat idei si altora… Mie nu-mi e jena sa discut despre problemele mele sociale cu oamenii… Si, de asemenea, nu ma limitez la citirea seturilor de probleme expuse undeva, ci sunt atenta si la ce simt citind, discutand. Discut cu prietenii mei tot ceea ce simt aici sau in alte parti…

Poate ca uneori nu sunt, astfel, chiar pe subiect, dar este o traire…nu?! poate buna de discutat… Daca deranjez imi cer scuze. O fac des. Daca nasc discutii inseamna ca deranjul e bun…

Nu cred ca numai ceea ce este placut ne arata ca suntem pe drumul bun in viata… Asa cum spunea Gandalf la final ‘Nu va spun sa nu plangeti, caci nu toate lacrimile sunt rele!’

Chiar daca toti spunem aceleasi lucruri, le spunem diferit. Mihaela este sociolog. Eu sunt marketer/economist. Daca ne auzi vorbind de personal branding ai zice ca nu stim ce vorbim, deoarece putem sa spunem lucruri aparent diferite. Daca l-ai mai pune si pe Andy Szekely in discutie, cred ca atunci ai fi chiar derutat.

Mihaela va vorbi foarte mult de comunicare nonverbala, de importanta elementelor nonverbale in personal branding. Eu as insista pe concepte precum pozitionarea personala, diferentiere, strategie, chestiuni care tin de marketing. Iar Andy ar vorbi foarte mult de persuasiune, tehnici de credibilizare, motivatie.

Cine are dreptate?

PS: Pariez ca Marius Stan, rezidentul nostru in domeniul spiritualitatii, ar vorbi foarte mult de… spiritualitate. Pun pariu ca Ovidiu Miron, tot rezident aici, ar putea construi zeci de articole motivationale pe tema brandingului personal. Si toate aceste abordari ar fi utile pentru cititori, nu meciurile de tipul “ba jucaria mea este mai smechera ca a ta!”.

Atat timp cat eu am decis ca acest articol merita sa fie publicat pe Empower, atunci responsabilitatea pentru relevanta si pertinenta informatiilor imi apartine mie, ca editor. Deci daca ai ceva de obiectat, va trebui sa te adresezi mie.

In al doilea rand, cred ca Mihaela este foarte pregatita pentru a vorbi de branding personal, de imagine, limbaj nonverbal. Motive sunt multe, poti vedea din pregatirea ei si din lista de clienti, colaboratori si parteneri cu care lucreaza. Simpla ei prezenta pe acest site, ca autor (unul important, scrie cam de 2 ori pe luna), ar trebui sa-ti dea de gandit.

Concluzie: pentru Mihaela garantez eu si nu ai niciun drept sa-i contesti abilitatile pe domeniile ei, mai ales ca ea nu a facut acest lucru. Este mai mult decat indreptatita (e sociolog, in primul rand) sa vorbeasca despre personal branding, avand o anumita viziune. Si chiar daca ai avea dreptul, ar trebui sa dai dovada de tact si sa o faci pe email, pe private, NU IN PUBLIC, MAI ALES pe siteul unde si tu esti autor, ca si ea.

Si eu sunt, de exemplu, la fel de indreptatit sa vorbesc despre personal branding pentru ca sunt licentiat in marketing. Am si un master. Stiu ce inseamna o imagine personala. Si la urma urmei, fiecare este liber sa vorbeasca despre absolut orice. Este problema fiecaruia daca are credibilitate sau nu. Nu esti tu judecatorul.

Cat despre Empower, este responsabilitatea mea sa aduc pe Empower autori care stiu ce vorbesc. Iar daca tu crezi ca ei nu stiu ce vorbesc, atunci spune-mi mie.

Cred ca, daca pornim de la aceasta realitate, ajungem la ceea ce spunea Marius : “brand personal ne-profesional” care poate avea o nota clara de profesional. Oferita de experienta generala spirituala a ceea ce suntem, de fapt !

In acest caz, eu nu as ataca-o pe Mihaela (parca prea dur a fost inceputul.. nu ca as fi eu femeie, o femeie poate fi puternica chiar daca se mai zmiorcaie din cand in cand, ci pentru noi, asa, ca oameni… nu?! mi-a adus aminte de dom’profesor rau de la catedra din anii copilariei, unul am avut – dar a fost destul!!!) inainte de a ma gandi ca PROFESIONAL poate insemna ceva facut cu pricepere, cu fortza de expresie a unei experiente care nu incepe de pe bancile scolii, ci se dezvaluie chiar din primii ani de exprimare a personalitatii? Ati vazut cu siguranta copii care isi manifesta personalitatea in fel si chip in jocuri, femei fara serviciu care au ceva de profesionist in felul in care isi conduc nu numai gospodaria – dar chiar discutia calma, concentrata (chiar daca blanda sau chiar numai echilibrata) intr-un magazin sau intr-o piata?

Citat: ‘Suntem intr-o societate in care toti vrem sa avem un brand personal, fapt care nu poate decat sa ne bucure.’ Mie mi-a placut chiar inceputul articolului – ACEST INCEPUT m-a orietat pe parcursul intregului set de aici (articol + comentarii).

Astfel, cele scrise mai sus pot fi acceptate ca exemplu din care fiecare dintre noi, oamenii simpli de pe margine, isi poate adapta directiile prezentate la ceea ce i se potriveste, eu asa am luat fiecare articol de aici, chiar daca – spre exemplu – nu mai port costum de baie de mult timp !! (emoticon zambaretz !!)

Cand il intrebi pe un om ‘cine esti’ iti va raspunde ‘pai sunt X, director, sau consultant sau fotbalist sau antrenor sau politician sau patron sau mai stiu eu ce’. Nimeni nu stie ca in primul rand e fiinta umana, toti au senzatia ca sunt ‘ceva’ bine definit – dar asta nu e decat o eticheta. N-are nimic de-a face cu cine esti tu, ci cu ce faci tu. Confuzia dintre a fi si a face este cel mai destructiv lucru – si asta ni se intampla tuturor.

Revenind la articol, cred ca Mihaela a prezentat brandul mai mult profesional pentru ca ‘asta se cere’ pe piata, nu neaparat pentru ca asa il vede ea in mod absolut. Pe nimeni nu prea intereseaza un alt tip de brand – e normal sa te pliezi “pe cererea clientului”. Eu am tot scris despre “brand personal ne-profesional” – nu are prea mult interes pentru omul social (asa cum sunt aproape toti cei mari). Programarea mediului, bat-o vina…

Si in ceea ce priveste experienta, uneori asta poate fi compensata prin entuziasm si pasiune, pasiune, pasiune. Dar nu tot timpul. E ca la volan: chiar daca esti un sofer senzational, nu moare motorul, faci parcari laterale, dar in situatii de criza, e nevoie de niscaiva experienta pentru a pune in functie mecanisme reflexe corecte si rapid adaptabile.

Ultima chestie, m-am mirat ca ai definit brandul personal doar in functie de parametrii profesionali. Oare sa fie asta din cauza ca lumea vitezei in care traiti voi, oamenii mari, v-a asimilat deja? Adica, ce te faci in weekend, cand iti dai sign out de pe net, scoti laptopul din priza si pui Rolexul pe noptiera?