Comments on: Responsabilitatea – drept sau obligatie?

By: Marius Stan

Marius Stan — Thu, 25 Mar 2010 11:02:57 +0000

Da, ai dreptate – e aproape inutil sa speri ca reprezentantii de varf ai sistemului se vor schimba. O observ si eu acolo unde sunt si realizez din ce in ce mai mult asta…Insa la nivele mici putem face o schimbare, noi intre noi, ce ce gandim si simtim la fel. Probabil putini din cei ce ii inviti in ‘paradigma’ ta vor intra…restul, vin vremuri grele pentru ei…cand identitatea lor se va prabusi…

By: Alexandru

Alexandru — Wed, 24 Mar 2010 22:56:25 +0000

Marius , jos palaria pentru puterea de a creiona niste idei pe care multi dintre noi le impartasim.

As vrea sa te intreb insa , ca veni vorba de responsabilitate , de ce oare trebuie sa avem asteptari asa de mai de la cei care sunt practic cei mai dependenti de acest sistem? Putin sunt cei mai au puterea sa se mai schimbe radical odata ce au apucat sa “creasca” in interiorul lui. Cata energie , ore sau sperante au investit acesti oameni in credinta lor ierarhia este cea care le ofera siguranta? Pentru a dezvolta o responsabilitate sociala autentica companiile ar trebui sa isi schimbe profund mentalitatea si sa gandeasca dincolo de paradigma profitabil = + valoare comerciala sau financiara.

Ma uitam zilele trecute in topul celor mai bogate 100 de corporatii. Daca ai curiozitatea sa citesti rapoartele anuale a catorva dintre ele vei avea surpriza sa constati ca impartasesc acelasi limbaj , acelasi mod de a intelege evolutia si chair au obiective ce par in mare a fi copiate de la ceilalti. Imi amintesc cum in scoala atunci cand nu-mi invatam lectia cautam mereu sa “aflu” raspunsurile de la cei din jurul meu. Eram toti in aceeasi oala iar peste 2 zile buretele era stapanul absolut al memoriei mele.

Stau uneori sa ma gandesc ca si aceste structuri sunt rezultatul a mii de ani de obisnuinta colectiva. Raportat la ultimii 500 de ani, nu cred ca au existat mari schisme in nivelul constiintei colective. Omul obisnuit a fost intotdeauna supus unor campuri de influenta ce-i dictau in mare masura existenta. Cei care au reusit sa aduca cu adevarat vitalitate in interiorul societatii au fost mai mereu impotriva curentului dar au hranit mereu viata spirituala a celor pe care erau deschisi schimbarii.

Persoanl cred ca 2012 este doar un alt prag de tranzitie intre paradigma expusa de tine si cea care exista acum pe pamant. Nu este cu nimic mai special decat poate din perpectiva acumularii unor experiente mai edificatoare.

Iti doresc success si astept ca nerabdare urmatoarea serie de articole revelatoare.

By: Marius Stan

Marius Stan — Mon, 15 Mar 2010 11:16:47 +0000

Mica – multumesc ! Multa sanatate si credinta de a trece peste toate !

By: Mica

Mica — Mon, 15 Mar 2010 10:39:14 +0000

BUNA ZIUA!

V-am descoperit articolele abia azi si vreau
sa va felicit pentru sinceritatea de care dati
dovada ,dar pentru mine personal cele legate
de spiritualitate sunt un balsam pentru sufletul
unei mame indurerate,totul este scris cu multa
pasiune si un real profesionalism.
Va doresc putere de munca multa sanatate si bucurii

By: Ioan Nicut

Ioan Nicut — Fri, 05 Mar 2010 15:28:15 +0000

@Marius Nimeni nu trebuie acuzat de asta totuși… De ce să-i acuzi? Că văd diferit de tine, de mine?

– în scoala aia pe care am făcut-o era o experesie pe care mi-o aduc aminte cu placere pe care nu știu cum s-o traduc… o simt poate mai bine…

Nobody gets to be wrong… cu limbajul meu, oamenii sunt ok asa cum sunt…

By: nicolaem

nicolaem — Fri, 05 Mar 2010 15:05:14 +0000

apropo de ce scria cristiana pe la 11 si 40…..ultima parte ma refer, te contrazic…intr-un fel, uite cel mai “slab” exemplu: sa zicem ca suntem 10 oameni, cu spiritul luminat cum descrie marius in cele 9 episoade….bun, si trebuie sa mutam un bolovan din drum…..echipa e formata adhoc sa zic asa, fara lider….si incep discutiile, propunerile, parerile….te intreb, crezi ca nu se va ridica/recunoaste un lider, pt ca astfel nu vor muta bolovanul, cu siguranta……. bun, o sa puna si acel “sef” mana din respect sau alt motiv, dar din Cutia Pandorei, pt noi oamenii a iesit recunostinta si uitarea(recunostinta acordata liderului de ceilalti luminati si uitarea ce apartine liderului ce intervine dupa ce este recunoscut de lider)care, credema, oricat de onesti si cum om mai fi noi astia 9 restul, tot ne va dezvolta dezbinarea.
Un lucru il stiu sigur, ca si marius consider ca daca liderul actual, nu stiu cum o fi afara,….dar pana la urma vorbim de liderul/seful roman, asa… daca acesta nu se “umanizeaza”…..foarte curand vom avea de suferit fff multi….. din pacate puterea cea mica a “anonimului” se risipeste repede, pentru ca e greu sa se organizeze sa-l “schimbe” pe sef….poate in mod violent(greve, rascoale, sinucideri, emigrari…samd!)

By: Cristiana

Cristiana — Fri, 05 Mar 2010 09:40:34 +0000

Marius…ai uitat faptul ca suntem radianti in campurile prin care transmitem permanent in mediile noastre de trai? Omenirea, privita prin acest unghi de vedere, invata repede, de la o generatie la alta..
Toate popoarele au muncit in ultimii 10.000 ani pentru a invata, evolutiv vorbind, proprii ei conducatori, oameni lipsiti de multe ori de demnitate, curaj, responsabilitate. Oamenii simpli s-au arata intotdeauna mai intelepti decat conducatorii lor… caci altfel cum am mai putea discuta despre cat de lipsiti sunt de toate cele, daca nu am avea un astfel de termen de comparatie… De cate ori Capul bisericii a fost sustinatorul adevaratei spiritualitati?? de unde au invatat multi oameni curajul, abnegatia, puterea de sacrificiu, buna relationare (ca tot vorbim ..) daca nu de la cei ‘rasariti’ din mjilocul sau… Este drept ca nu au putut sa se organizeze si sa-si realizeze o viata dupa necesitati, nu pentru alta, ci pentru ca in mijlocul popoarelor multi slab-experimentati (sa ma exprim usurel) au format nuclee de putere care au speculat lipsa de dorinta de conducere si inclinatia naturala catre creatie a restului de popor.
Cine a facut minunatiile de arte de toate felurile? Cine a creat tot ceea ce s-a realizat pana acum pe Pamant?
De fapt, parerea mea este ca lucrurile merg cum merg tocmai pentru setea liderilor de foarte mult, si de aceea omul simplu, care este echilibrat in felul sau, ar putea face multe lucruri, daca nu ar fi impins la mult si foarte mult, ori impins catre lucruri nerationale, distrugatoare…
Ma opresc aici… Dar s-ar putea sa mai discutam despre felul in care majoritatea oamenilor stiu sa se coordoneze singuri in lucrarile lor, astfel incat doar aparent lucrurile merg pentru ca meritul ar fi al liderilor. Si in politica, si in industrii, si in religii… Ei ne impun si noi ne plecam, asa am invatat de 7000 de ani, de la egipteni plecare, si ne e teama de multe mii de aspecte… Dar NOI SUNTEM CREATORII SI CHIAR ORGANIZATORII LUMII de la lucrurile marunte la cele mai complexe…
Ma rog, asta e parerea mea…
Daca liderii ar spune ca putem sa ne organizam cu totii si nu s-ar pune in motul lumii, ci alaturi de ea, daca nu ne-am teme de dispretul altora, daca ne-am incuraja unii pe altii si nu-am descuraja cu plcere diabolica de multe ori… OARE UNDE AM AJUNGE?? …
Doar putina experienta, doar putina incurajare, doar… doar… Poate ca atunci chiar am descoperi ca rachita face micsunele!! ) !!
Sper sa nu fi suparat .. eu zambesc.. poate zambesti si tu…
In viitor poate o sa fie si mai bine ) !! Viitorul incepe cu noi insine…

By: Marius Stan

Marius Stan — Fri, 05 Mar 2010 08:53:15 +0000

Cristiana – liderii sa invete de la subalterni ? Ooo…cand o face rachita micsunele…orgoliul si ‘deja stiu’ sunt mult prea mari…Daca s-ar vedea cu totii mai intai fiinte umane si apoi manegeri si salariati, poate. Dar pana acolo mai e ceva…

Mergem la serviciu sa castigam bani – asa am fost obisnuiti, sa castigam prin ‘munca pentru altul’ – desi din ce in ce mai multi aleg sa munceasca pentru ei…

Ioan – doar oamenii constienti au capacitatea de a alege cu adevarat. Pana acolo, ‘alege’ creierul nostru conditionat de mediul social. Asa ca sa nu fim surprinsi daca foarte putini vor alege investitia in viitorul constiintei de sine…fie manageri fie salariati…Si nimeni nu trebuie acuzat pt asta, totusi…

By: Dana

Dana — Fri, 05 Mar 2010 08:12:10 +0000

Ca o paranteza la fragmentul in care ai vorbit despre a-i da omului peste versus a-l invata sa pescuiasca, ieri am aflat o poveste foarte frumoasa care a inceput acum vreo 25 de ani intr-o tara mult mai napastuita decat a noastra, poveste ce continua si astazi datorita unor oameni fara pozitie si putere sociala, dar cu viziune. Pentru cine stie engleza, mai multe detalii aici: http://www.africanchildrenschoir.com

(o mentionez fiindca ma face sa vad ca pana la urma chiar putem face orice).

By: Ioan

Ioan — Fri, 05 Mar 2010 07:48:58 +0000

Am citit 1 fraza si inca una si mi-am zis: E Marius! Mariuse, sa fie asta o utopie? Mai curand o viziune!
Acum intrebarea se pune asa…
Vrem sa platim pretul confortului si imobilitatii pe care le traim acum?
Vrem sa investim intr-un viitor al constiintei de sine in care sa ne asumam responsabilitatea pentru ceea ce vrem si facem si cine SUNTEM?

E doar o alegere.

Tu cititorule, ce alegi?