Sa investesti in oameni
Am trei exemple. Un manager de echipa online, un seminarist si un director de firma. Oameni foarte diferiti, in domenii distincte, cu interese deosebite. Primul are o echipa si vrea sa o tina impreuna. Al doilea are studenti si vrea sa ii invete ceva. Al treilea vrea si echipa si sa-i invete pentru a evolua, iar asta cat mai eficient, realizand profit.
Managerul de echipa online face proiecte si urmareste impactul lor. Seminaristul vrea sa creasca si sa educe atat personal cat si profesional studentii. Directorul vrea oameni de baza, competenti si constanti, urmarind cifra de afaceri.
Pe toti trei ii leaga un lucru, cel putin pe cei pe care i-am cunoscut, despre care vorbesc acum. Ii leaga faptul ca investesc in oameni.
Ce inseamna sa investesti in oameni?
Inseamna sa aloci un anume timp pentru a discuta cu fiecare coleg, student, respectiv angajat, in parte. Pare foarte simplu, asa-i?
Dar oare cum ti s-ar parea timpul asta, pe care il pastrezi pentru a le da atentie, a le raspunde la intrebari, a le povesti ceva, atunci cand ai deadline-uri, cand poti alege sa investesti in tehnica, ceea ce iti da rezultate imediate si vizibile, cand ai familie acasa si te asteapta, cand esti obosit si vrei doar ca afacerea sa mearga, cand multi alti oameni trag de tine cu diverse probleme?
Cred ca este o arta sa stii cum iti stabilesti prioritatile pentru a investi si in oameni. Trebuie sa ai talent. Si cred ca daca intelegem asta, putem intelege, in parte, ce inseamna sa ai carisma, sa fii iubit si apreciat de ceilalti, sa ai succes pe termen lung.
Este o capcana, intr-un fel, sa nu investesti in oameni. Ai impresia ca ai mai mult timp pentru lucrurile “importante”, “urgente”, insa pe termen lung ai din ce in ce mai putin timp pentru ca va trebui sa cauti alti oameni, daca cei care sunt si nu se simt motivati fiindca nu le-ai dai atentie, pleaca.
Sau nu au chef de nimic si nu lucreaza cum trebuie. Poate nu degeaba se fac team-buildinguri, pentru relatiile intre colegi. Asa cred ca ar trebui sa fie zi de zi, cate putin, si in relatiile dintre manager/ seminarist/ director si cei cu care lucreaza.
Nu spun ca ar trebui sa vorbeasca cu toti din echipa, cu toti studentii, respectiv toti angajatii, insa trebuie sa aiba un simt al oamenilor pentru a fi apreciat. Sa stie cand sa stea de vorba cu cineva mai mult, sa-i explice ceva mai pe indelete.
Este o investitie ce se va intoarce inapoi insutit. Si cel mai bine ar fi, bineinteles, daca ar face asta din convingere, si nu mecanic ca pe orice alta activitate, fiindca astfel oricum nu ar mai avea nici un efect.
Cand investesti atentie ti se va intoarce insutit
Intr-adevar, atunci cand crezi in oameni si ei vor crede in sine, vor fi motivati si vor excela in ceea ce fac.
Intr-adevar, atunci cand dai atentie, cand dai din energia ta si creezi atasament afectiv, pentru ca pana la urma partenerii, studentii, angajatii sunt oameni indiferent de modul in care sunt solicitati si au nevoie de aceleasi lucruri aproape ca in viata personala, atunci ei vor fi recunoscatori si vor da inapoi aceeasi energie pozitiva, prin ceea ce fac.
Intr-adevar, uneori si noi, cei care am primit atentie este bine sa le multumim. Chiar daca stim ca ei au vazut lucrurile din alta perspectiva, a eficientei, totusi te-au crescut intr-un fel. Si chiar daca le-ai dat si tu lor, prin contributia pe care ai adus-o, practica, poti face mai mult, investind si tu putin. Doar cat sa simta ca ceea ce au dat, personal, a ajuns unde trebuie.
Asa ca acum vreau sa multumesc exemplelor despre care am vorbit aici. Lui Andrei Rosca, un bun manager de echipa online. Lui Alexandru Carlan, un bun seminarist al comunicarii. Lui Dorin Ionescu, un bun director creativ. Ei nu stiu ca am scris asta, sper sa nu se supere prea tare. 
Voi cui multumiti?
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
19 comentarii
pagini de comentarii: [1] 2 » toate paginile
pagini de comentarii: [1] 2 » toate paginile
Loading ...
5 July 2008 ora 11:08 AM
Georgianei pentru un articol fain
.
5 July 2008 ora 11:19 AM
Mie? Ce anume?
Regina de cristal? Multumesc frumos
La multi ani si din partea mea pentru ieri
5 July 2008 ora 11:21 AM
Abia asteptam sa ajung la sfarsitul articolului ca sa scriu ca mi se pare foarte-foarte tare. Dupa care mi-am vazut numele acolo si a trebuit sa stau 1 minute sa ma gandesc daca e okay sa mai zic sau nu. Si e okay.
Deci:
1. e un articol foarte tare
2. multumesc mult si eu
5 July 2008 ora 6:36 PM
5 July 2008 ora 10:28 PM
Multumesc frumos – si pentru vizita, Gia. Ai un blog savuros, pe care l-am pus imediat pe bara mea de RSS! Scrii tare frumos
.
7 July 2008 ora 10:49 AM
Ne intrebi cui multumim… eu sunt un exemplu viu al articolului tau: tocmai am decis sa parasesc o companie dupa doar 4 luni – unul din motive este cel despre care ai scris. Diferit este, insa, ca acesti oameni au investit in mine dar au facut-o haotic, o bifare de actiune, planul pentru integrarea mea a fost facut pe coltul mesei. Recunosc, e neplacut sa stiu ca ei pierd banii investiti in mine dar stiu ca vor invata din feed-back-ul meu. Iar eu le multumesc. Pentru ca am descoperit ce nu vreau.
7 July 2008 ora 11:23 AM
Evident, ei au pierdut cel mai mult. Poate vor ajunge la articolul asta si isi vor da seama, sa nu mai faca aceleasi greseli in viitor. Ma bucur ca ti-ai dat seama ce vrei, chiar daca in urma unei experiente neplacute. Sunt, cum am vazut, si din cei care investesc in oameni, pe ei ii vom cauta si cu ei vom colabora. Sper sa gasesti cat mai repede pe cineva asa, sa lucrezi cu placere
7 July 2008 ora 1:14 PM
Frumos spus….Ei…ca sa investesti in oameni e nevoie sa iubesti oamenii. Ceea ce e foarte greu cand esti la conducere la nivel inalt…sa luam cazul companiilor mari…
Ai tendinta sa-i vezi pe oameni ca simpli ‘pioni’ in ‘afacerea’ pe care o conduci. ‘Investesti’ de fapt sa-i faci cat mai buni muncitori pentru tine (si bineinteles sa comenteze cat mai putin). Dezvoltare profesionala cat mai multa (ceea ce e o capcana, pentru ca esti fortat astfel sa ‘uiti’ cea ce esti tu cu adevarat – fiinta umana, nu salariat sau manager, simple functii). Dezvoltare personala cat mai putina sau zero (ca ai putea sa-ti ‘trezesti’ partea de fiinta umana din tine si nimeni nu are interesul asta…incepi sa vezi adevarul, sa comentezi, nu e ‘productiv). In ritmul asta, companiile se autodistrug desi pretind ca avanseaza.
Termenul meu : maxim 5 ani pana la crize profunde de constiinta. Sper ca atunci cineva sa investeasca in oameni cu adevarat.
7 July 2008 ora 1:58 PM
Termenul meu: pe parcurs, va fi o trezire lenta, pornind de jos si din margini spre centru, o trezire insa sigura si productiva
Mai ales daca cei care inteleg impartasesc oricui in orice moment 
7 July 2008 ora 2:17 PM
Gia cum vezi profilul managerului organizatiei militare, unei structuri militare, pe sleau comandantul militar, din punctul de vedere al subiectului abordat binenteles?
Eu fiind din “interiorul” sistemului pomenit percep problema asa cum o vede Marius. Si aceasta este realitatea, sistemul “meu” se autodistruge, simt, vad si se vede peste tot (de la cel mai proaspat soldat voluntar angajat si pana la ministrul ap.).
Ai analizat vreodata fenomenul militar? indiferent de punctul de vedere.
Pt. Marius. Nu vad nici un termen pentru trezirea celor din bransa mea.