Constiinta in companii – vis sau realitate? (II)
Oamenii sunt cel mai important capital
Veti gasi aceasta formulare probabil in toate companiile. Da bine la imagine, insa realitatea este ca, de cele mai multe ori, investitia in oameni e la coada listei de prioritati.
Data trecuta vorbeam despre provocari, indeosebi amintind si de strategii si management.
Consider ca in fata companiilor stau provocari ale pietei pe care acum ele nici macar nu le pot concepe. Tocmai de aceea probabil vor fi nepregatite in fata valului cel mare al crizei, ce pare a urma. La noi cu atat mai mult cu cat datoriile de zeci de miliarde de euro ale tarii vor genera haos in momentul necesitatii de a fi platite.
Si tocmai aici intervin strategiile.
Ce-a fost bun… nu va mai fi
Anul trecut, in fata crizei, companiile au reactionat indeosebi prin reducerea cheltuielilor – printre care, bineinteles, si cele legate de oameni. A fost o decizie buna, prima care se putea lua imediat. Au fost masuri nepopulare, insa necesare pe termen scurt.
Din punct de vedere al “resurselor umane” cred ca in majoritatea companiilor mari strategiile aplicate pana acum (cu rezultate bune) au vizat imbunatatirea conditiilor de munca, dezvoltarea profesionala a angajatilor, implementarea unui climat de cooperare si responsabilitate. Nu acelasi succes l-au avut insa in ceea ce priveste implicarea oamenilor in sustinerea reala a viziunii si valorilor declarate.
Si asta deoarece “strategia” esentiala in acest sens a fost ignorata inca de la inceput. A-i trata pe oameni nu ca “resurse logistice” ci ca “fiinte umane”. A pune accent in primul rand pe dezvoltarea lor personala, ca baza pentru cea profesionala.
Pentru a nu acuza companiile de rea-credinta, sa spunem ca mediul, contextul mondial nu au impus, ca necesitate, acest aspect. “Treaba mergea si fara”, asa e. Insa sunt mari sanse sa nu mai mearga si de-acum incolo. Si nu sunt semne ca cineva s-ar trezi la aceasta realitate.
Revenirea in prezent
Nu e o atitudine de condamnat. Companiile, ca si intreaga societate, functioneaza in virtutea inertiei, pe baza unul model invechit despre lume si viata. Fizica cuantica are inca prea putina relevanta in fata interpretarilor milenare specifice materialismului. Nu e exclusiv vina lor – sunt inca interese pentru a mentine lucrurile la acest nivel scazut… insa asta e o alta poveste.
Se spune ca intreaga lume e condusa de companii, multi politicieni fiind doar marionetele lor. Si companiile sunt insa marionetele altor forte despre care ele fie nu au cunostinta, fie ridiculizeaza informatiile despre acestea. O parte din ridicarea constiintei in companii o reprezinta acceptarea unor realitati mondiale curente, din care nu lipsesc manipularea, conspiratiile, distrugerea mediului si a oamenilor pentru profit, ascunderea unor tehnologii performante, folosirea “paranormalului” in mediul economic… si altele.
Ar fi un miracol, totusi, ca acest lucru sa se intample prea curand. Recunoasterea acestor aspecte de buna voie e putin probabila. Oamenii au tendinta sa se agate de realitatea lor chiar in prezenta unor dovezi zdrobitoare despre contrariu. Astfel ca, mai curand am putea asista la evenimente care sa forteze dramatic anumite structuri sa renunte la modul lor de a functiona, puse in fata perspectivei clare de autodistrugere sau chiar moarte.
Insa nu acestea reprezinta cel mai important aspect al constiintei. In aceste vremuri e nevoie indeosebi de dezvoltarea competentelor oamenilor astfel incat modul lor de a gandi si de a actiona sa fie adaptat noului model al vietii si universului. Despre acestea, data viitoare.
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
14 comentarii
pagini de comentarii: [1] 2 » toate paginile
pagini de comentarii: [1] 2 » toate paginile
Loading ...
4 February 2010 ora 12:54 PM
Cred ca mai degraba vor aparea noi structuri, formate din oamenii care s-au trezit, decat sa se schimbe radical cele vechi. Cele din urma ar trebui practic sa renasca, sa se transforme la 360 grade – si aici vorbim de oameni, care pana la urma sunt celulele organizatiilor, de orice fel ar fi ele. Or asta mi se pare, privind in jur, semi-imposibil raportat la cel putin 90% dintre oameni. Unii vor face fata cu brio schimbarilor, altii – cei mai multi – se vor prabusi din cauza ca nu se pot adapta.
Sau, cine stie, poate va fi ca in 1984 a lui Orwell: 99.9% vor slavi sistemul, restul de 0.01% vor fi ei insisi, dar in secret, nu la suprafata. Doamne-ajuta totusi sa nu fie asa!
In orice caz, oricare ar fi ”deznodamantul”, sunt perfect de acord cu vorba ta: fiecare sa lucreze cu el insusi si cu cei care sunt pe aceeasi unda. E singura alternativa posibila -si zic asta din convingere si din experienta, nu din auzite.
5 February 2010 ora 9:55 AM
In situatia economica in care ne aflam astazi, firmele nu isi mai permit sa investeasca in dezvoltarea personala a angajatilor. Cost saving-ul rade tot, incepand cu trainingurile candva platite de companii, pentru ca angajatii sa fie motivati si sfarsind cu oprirea oferirii de tichete de masa. In aceste vremuri, angajatii care raman in picioare sunt cei care aleg sa isi ia viata in frau, care actioneaza pentru a deveni mai buni; sunt cei care reusesc sa se autmotiveze, incercand sa aduca solutii la problemele actuale ale firmei.
Un loc de munca e foarte greu de gasit astazi. Privesc site-urile de recrutare si nu gasesc nici un job care sa imi atraga atentia in mod deosebit. De ce? Pentru majoritatea dintre noi facem tot ce putem sa tinem de jobul nostru astazi. Indiferent ca nu ne mai simtim motivati, trebuie sa avem o sursa sigura de venit. Si asta facand orice sacrificii.
Ideea este ca sistemul actual e imposibil de schimbat pe timp de criza. Cand cifra de afaceri e in cadere, din cauza ca cererea scade, nu isi poate nimeni permite sa investeasca in oameni. Care ar fi sensul sa motivezi acei oameni sa faca o treaba mai buna, sa se simta mai impliniti ca lucreaza pentru o companie cu valori marete, atata timp cat ceea ce fac (produc) ei nu se mai cumpara?
5 February 2010 ora 10:31 AM
excelent articol ! ma intreb insa, ce fel de evenimente ar putea duce la renuntarea la vechile sisteme/? ce vom pune in locul lor, cand acestea vor fi nevoite sa dispara sau sa se reprofileze?
5 February 2010 ora 12:38 PM
Foarte bune cele 3 comentarii. Fiecare are dreptatea sa. De asta am si numit seria “Constiinta in companii – vis sau realitate ?”. Pentru ca incercam sa aducem idei pentru care acest lucru poate fi sau nu poate fi posibil acum, sau macar in urmatorii 3-5-maxim 10 ani, sa zicem.
Alexandru a exprimat foarte bine de ce acest lucru pare a nu fi posibil acum. Atata vreme cat profitul scade, nimeni nu e atat de ‘nebun’ incat sa mareasca acele cheltuieli cu oamenii. Insa exact aici e si cheia succesului si a iesirii din criza (strict pentru acea companie) – doza de ‘nebunie’ (sau de geniu) a liderilor care fac exact invers decat piata.
E atat de mult de spus la asta incat voi scrie un articol separat (probabil peste 2-3 saptamani) in care voi exprima in detaliu ideile mele. Am sa spun in avans doar ca ma indoiesc ca in acest moment exista macar un astfel de lider in Romania (si poate extrem-extrem de putini in lume) – insa nu se stie niciodata cand poate apare si la noi…
5 February 2010 ora 2:27 PM
Oare noi suntem in stare sa “lucram” cu noi, sa ne adaptam si mai ales sa ne privim ca un produs?!
Sicer, in momentul in care ma privesc ca pe un produs pe care ar trebui sa il vand (sau sa-l cumpar) nu identific foarte multe “atribute” pe care alte persoane nu le-ar avea, deci, sunt din masa mare a oamenilor obisnuiti. Meseria mea nu este una liberala, nu pot fi decat o rotita intr-un angrenaj. Este greu sa vinzi/folosesti o supapa a unui motor (de exemplu Renault) la alt motor (de exemplu Volvo).
In cazul asta, desi nu intotdeauna ma simt comoda in compania in care lucrez, nu stiu daca o schimbare rapida si radicala a politicii comp. ar fi benefic pe termen scurt pentru firma. Sunt multe rotite care mie mi se par inutile sau pot fi inlocuite, dar poate nu am o privire de ansamblu, poate nu am toate informatiile pentru o imagine globala iar pdv al meu este ingust.
De aceea ma intorc la singura persoana pe care pot “lucra”: eu.
6 February 2010 ora 8:01 AM
Oameni si Companii…Companii si Oameni…
Ce sunt Companiile? Sunt un concept, o structura, o creatie a omului, modalitate pt ca unii sa se imbogateasca, un loc unde unii sa castige resursele financiare necesare vietii, un loc de socializare, un loc in care poti face ceea ce iti place,(desi din ce in ce mai rar ii vezi pe oameni alegand sa lucreze intr-o comapnie petre ca le place), si de ce nu un loc de joaca al copiilor care acum au crescut si se numesc oameni mari, maturi(vorba vine).;)
si sa fim seriosi, majoritatea companiilor sunt in asa fel structurate, incat pentru a functiona este nevoie sa produca si nu oricum ci sa produca cu profit. si cum companiile sunt create, organizate, conduse, intretinute de oameni, cu cat acestia isi fac mai bine treaba cu atat comapnia va suprevietui, creste dezvolta sau ba…
6 February 2010 ora 11:38 AM
Eu vad astfel lucrurile:
Sistemul social si financiar in care traim prin institutiile sale (inclusiv companiile) au ca principal obiectiv afisat cresterea economica ..din care s-ar deduce si celelalte “cresteri”. De fapt aceste cresteri nu sunt decat niste ideii fara continut si aici Marius ai dreptate cand spui ca totul se desfasoara inertial. La o analiza sumara nu descoperim nici un scop real al sistemului.
Avand in vedere ca pe acesta planeta suntem singura forma de viata (vizibila) dotata cu inteligenta si constiinta proprie ar fi logic ca totul sa se centreze in jurul nostru …pentru a ne ajuta. Fortele ce conduc cu adevarat pamantul stiu acest lucru si-l exprima indirect in mesajele institutiilor tocmai pentru a creea o anumita unitate intre oameni …macar la nivel ideologic. Cu totii, putem realiza la un moment dat ca in aceasta viata este foarte dificil de trait tocmai pentru ca ajungem sa consumam energie foarte multa pentru a ne a asigura, in fond, baza materiala absolut necesara. Astfel, minciuna devine foarte vizibila si dureroasa deoarece ne dam seama ca nu mai avem timp si energie sa devenim creativi…asa cum suntem cu adevarat ca spirite. Suntem intr-o bucla in care, real, generam multa energie negativa prin starile limita in care suntem prinsi.
Citind “Protocoalele Inteleptilor Sionului” mi-am dat seama cat de actuale sunt ideile scrise acolo si mai ales cat de pervers si complex este tesut acest sistem care ne tine prizonieri intr-o iluzie devenita “realitate” pentru cei mai multi dintre noi.
De ce am ajuns sa cred ca doar niste evenimente brutale (nu neaparat fizic) si neasteptate ne mai poate trezi la adevarata realitate? Tocmai pentru faptul ca acest sistem in care traim a ajuns desavarsit in viziunea celor care l-au gandit si numai ceva neprevazut si brutal ne mai poate trezi din iluzie cu adevarat (ma refer la cei mai multi dintre noi).
Pentru a se schimba ceva in sistem ar trebui sa existe un grup de lideri cu o forta aproximativ egal dar de sens opus cu a celor care ne-au creeat matricea. Trebuiesc dezvaluite adevaratele intentii. Trebuie “atacata” cauza pentru ca tratand doar efectele, cauza ramane intacta si genereaza aceleasi efecte. Cu alte cuvinte trebuie schimbata ideologia sistemului insasi. Abia dupa schimbare ne va fi cu adevarat bine.
Sunt unul din cei multi aflati in asteptare. Imi doresc din tot sufletul aceasta schimbare de perspectiva pentru ca m-am saturat de minciuna plantata in oameni. Ma doare de fiecare data cand o vad si imi dau seama cat de greu este sa o fac vizibila.
Trebuie sa nu pierdem din vedere ca nu suntem “resurse logistice” ci suntem oameni. Daca talentul pe care-l avem fiecare ne ajuta profesional (si este daruit pentru a ne gasi locul in societate) tot ce putem schimba in noi este caracterul si viziunea asupra vietii. Nimic din ce ne reprezinta nu poate fi cuantificat.
6 February 2010 ora 11:52 AM
AL II-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC (sinteza)
“Toate razboaiele economice sunt de fapt temelia suprematiei francmasonice. Administratia vizibila si “Consilierii francmasonici secreti care actioneaza din umbra”. Succesul foarte mare al tuturor doctrinelor distrugatoare. Asimilarea anumitor principii francmasonice în politica. Rolul de manipulator eficient al maselor care revine presei. Pretul socotit al aurului si valoarea victimelor omenesti. Este în interesul nostru ca razboaiele sa nu urmareasca, daca se poate, câstiguri teritoriale. Razboiul fiind astfel mutat pe terenul economic, natiunile vor simti puterea stapânirii noastre si situatia va pune pe cei doi vrajmasi la dispozitia agentilor nostri internationali, care au mii de ochi pe care nici o granita nu-i poate opri. Atunci drepturile noastre internationale vor covârsi drepturile nationale, în adevaratul înteles al cuvântului, si ele vor guverna popoarele la fel cum reglementeaza dreptul civil al Statelor legaturile dintre supusii lor.”
Sistemul insusi…
7 February 2010 ora 10:29 AM
Biona si Cryistyian – asa este, si ideal ar fi ca oamenii sa fie priviti ca si resurse umane, nu resurse logistice. La toate nivelele de conducere si executie. Schimbarea asta de perspectiva ar fi benefica in orice scop…
Marius – o, dar exista un scop real al sistemului – altfel, cei care l-au pus in practica de mii de ani nu si-ar fi pierdut timpul. Scopul este cum sa genereze cat mai multa energie care sa mearga acolo unde e nevoie de ea. Un desen animat nevinovat, ‘Monster’s Inc’ prezinta o alegorie a procesului…
Nu sunt doar acele protocoale…cate manipulari or fi…si oricum putini le iau in seama si le cred…de asta sistemul se si perpetueaza.
“Pentru a se schimba ceva in sistem ar trebui sa existe un grup de lideri cu o forta aproximativ egal dar de sens opus cu a celor care ne-au creeat matricea” – buna ideea ta. Probabil ei deja exista in plan non-fizic – acolo se duce adevarata lupta – am mai scris despre asta.
http://www.empower.ro/spiritualitate/stapanii-tinuturilor-subtile/
7 February 2010 ora 11:45 AM
Intradevar este un scop al sistemului dar este atat de bagatelizat incat nu-l ia mai nimeni in seama. Uriasa energie negativa generata de mase incarca bateriile cuiva de milenii…
Un indiciu despre acel “cineva”:
“Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpînitorul lumii acesteia. El n’are nimic în Mine” Ioan 14:30
Ma refeream la faptul ca scopul pentru care muncim in aceasta viata, din punct de vedere economic si social, nu este definit. Muncim doar pentru ca suntem educati de mici sa facem asta, gandim doar ce ni se spune sa gandim, ne rugam doar pentru ca ni s-a inoculat o frica de ceva…
Din punct de vedere logic oamenii chiar nu vad minciuna pentru ca le sunt stimulate acele parti din ei care nu-i lasa sa vada cine sunt cu adevarat.
Totul se rezuma la niste scopuri mici si neinsemnate care ne ocupa intreaga viata pana la identificare. In acest timp, adevaratul scop al sistemului se desfasoara nestingherit.
In mod sigur exista in plan non-fizic o lupta continua…
Cred ca peste tot in univers unde sunt scoli de evolutie iesite din armonie exista aceasta lupta. Totusi, de departe e tinuta sub control …
Protocoalele sunt doar o mostra de gandire ce sta la baza modului cum vad arhitectii acestui sistem problemele …in general. Ar trebui sa ni se ridice parul in cap si sa luam atitudine la aceasta perspectiva. Dar…