Atacul la Amygdala
Imi propusesem ca, in articolul de astazi, sa incep sa integrez intr-o forma originala teoriile, metodele si conceptele despre creativitate si problem-solving de care am luat cunostinta in ultimii aproximativ 10 ani.
Din pacate, doar in week-end am timpul necesar pentru a lucra la proiecte personale ceea ce ma face oarecum vulnerabil. Vulnerabil, de exemplu, la starea de spirit a vecinului! Probabil ca, patruns de spiritul competitiei de la Euro 2008, s-a hotarat sa ne familiarizeze cu muzica popoarelor – niste melodii ciudate, pe care nu le-am mai auzit niciodata si care, date la maximum, devin deosebit de iritante.
Nici in parc nu am gasit linistea necesara, insa am reusit macar sa-mi ascult gandurile si mi-am zis ca trebuie sa extrag o semnificatie din ceea ce se intampla. Asa ca, astazi, vom vorbi despre cum afecteaza stresul creativitatea si capacitatea noastra de a solutiona probleme.
Stresul decupleaza arii importante ale creierului
Cred ca ar fi util sa prezint in aceasta privinta atat aspecte teoretice cat si un caz concret. Cu totii stim ca, atunci cand primim o veste foarte rea sau cand resimtim o stare intensa de stres ne adunam cu greu. Trec ore bune pana cand reusim sa punem niste idei cap la cap si sa ne putem face un plan de actiune.
Ce se intampla, de fapt, la nivelul creierului nostru? In zona mediana a lobilor temporali exista o arie corticala numita Amygdala. Aceasta structura face parte din sistemul limbic – cel raspunzator de emotii, comportament si memorie pe termen lung.
Omul este o masina de invatat inzestrata cu emotii. In cele mai importante momente intalnite de-a lungul vietii noastre lasam niste jaloane, niste stegulete emotionale, pentru a putea memora experientele respective. Asta ne ajuta ca pe viitor sa recunoastem instantaneu situatiile potential periculoase si sa le evitam.
Ei bine, frica, starile de panica, stresul intens, sunt rezultatul a ceea ce specialistii neurologi numesc “atac la Amygdala”. Practic, la acest nivel, sunt eliberati o serie de hormoni – printre care si dopamina – care pregatesc organismul pentru o eventuala lupta (sau pentru fuga – “fight or flight”). De regula, “atacul” dureaza circa trei ore.
In asemenea situatii, intram pe pilot automat: actionam instinctiv. Aceasta ca rezultat al evolutiei de mii si mii de ani a speciei noastre. Daca imi este ingaduita o analogie, stingem lumina in casa si ne refugiem in beci – evident ca si computerul (cea mai noua achizitie a noastra) ramane deconectat.
Cam asa este si cu creierul: arii importante in mod normal, care au aparut recent pe scara evolutiei speciei, sunt decuplate. Creativitatea este sacrificata supravietuirii. Totusi, in asemenea situatii, eforturile de gandire sunt foarte bine rasplatite (eu cred ca, de cele mai multe ori, oamenii mor pentru ca nu gandesc!).
Cel mai exemplificativ caz mi se pare cel pe care l-am vazut pe National Geografic intr-un documentar despre porci. Printre altele, era vorba despre niste experimente care aratau care sunt efectele unor traume si ale stresului asupra creierului si capacitatilor acestuia. Bineinteles, concluziile sunt valabile si in ce-i priveste pe oameni.
Pe o platforma de lemn, ridicata la aproximativ un metru de sol, in forma de cruce, avand in lateral pereti de plexiglas, este asezat un porcusor stresat. Nu este o gluma!
Acest pui fusese intarcat si separat de mama sa dupa doar cateva zile de la nastere si crescut intr-un mediu stresant. Doua extremitati opuse ale platformei au pe margini pereti de plexiglas, dar nu si in capete. Celelalte doua brate ale platformei sunt inchise in intregime. Se dorea observarea comportamentului puiului de porc si compararea lui cu comportamentul unui porcusor care nu fusese stresat.
Ceea ce avea sa se intample este uimitor: imediat ce a fost adus, porcusorul stresat a inceput sa tipe de frica si a inceput sa alerge haotic intre capetele inchise ale “labirintului” fara a se opri in zona de mijloc pentru a observa si celelalte doua cai de acces si – eventual – pentru a le explora si pe ele. Puiul nestresat (care nu fusese separat de mama sa prematur) a inceput sa exploreze pas cu pas intregul teritoriu, sigur pe el, calm si curios si – in cele din urma – a ajuns si la una dintre iesiri.
Concluzie: traumele si stresul te “orbesc” – iti afecteaza capacitatea de a judeca clar si de a vedea solutiile situatiei.
Pana saptamana viitoare, va doresc vecini linistiti, claritate in gandire si viziune!
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
29 comentarii
pagini de comentarii: [1] 2 3 » toate paginile
pagini de comentarii: [1] 2 3 » toate paginile
Lumea inca n-a ajuns la un grad destul de inalt de...
Loading ...
15 June 2008 ora 11:01 AM
Genial articol!
Duminica de duminica invat lucruri noi din articolele tale
.
Octav, totusi ar exista o posibilitate(cat de mica) ca oamenii sa se comporte diferit fata de animale? Porcii sau alte animale se comporta astfel. Si noi stim ca stresul nu ne face bine, ca ne afecteaza procesul de gandire. Dar exista baze stiintifice care demonstreaza aceasta legatura dintre comportamentul unui animal stresat si cel al unui om stresat?
15 June 2008 ora 11:09 AM
A, si inca ceva
.
Vreau si eu cartea ta. Sa ma anunti te rog cand iese pe piata
.
15 June 2008 ora 12:14 PM
Multumesc mult pentru aprecieri, Ovidiu! Si tu scrii cel putin la fel de bine!
Oricat ar parea de ciudat, intre oameni si porci exista foarte multe asemanari.
Ma pufneste si pe mine rasul cand scriu asta dar, fara nici o gluma, aceasta fusese si una dintre concluziile documentarului. Este evident ca porcii sau alte animale se comporta diferit fata de om, dar exista baze stiintifice in ce priveste faptul ca sistemele noastre nervoase reactioneaza similar la factori cum ar fi frica, panica, stress-ul prelungit, traumele. Concluziile experimentului sunt intru totul valabile in ce ne priveste. Eu as trage un semnala de alarma cu privire la cum noi oamenii ne crestem puii! Vad exemple nefericite in fiecare zi, din pacate. Observ cum multi parinti aplica doze zilnice de violenta, criticism si respingere. Cand acesti copii vor creste, vor fi la fel de lipsiti de incredere ca si porcusorul stresat, vor fi incapabili sa exploreze, vor avea un orizont mult ingustat. E ca si cum parintii le-ar taia aripile.
A propos de porci, sunt cca 6 miliarde pe planeta. Cam tot atat cat noi, oamenii. Asta spune si despre “viabilitatea” speciei. Ne sunt foarte folositori in multe privinte. Nu ma refer numai la hrana noastra, ci si la transplanturi de organe; mai sunt si alte exemple.
Am retinut si ce-mi spui legat de carte! Totusi, ca sa nu existe o confuzie, cartea ce urmeaza sa apara nu se refera la creativitate! Este vorba despre o lucrare oarecum tehnica, in domeniul psihologiei sociale, care o sa apara in tiraj restrans in limba engleza, in State. Cartea referitoare la creativitate si problem solving nu are inca o forma. Exista numai cuprinsul si cunostintele din capshorul meu… Sper sa reusesc sa o scriu, ca sunt deosebit de ocupat cu alte proiecte.
15 June 2008 ora 12:43 PM
Octav, ma intereseaza orice carte scrii
. Pishologia sociala e un domeniu fascinant 
.
Cat despre parinti, sunt de aceeasi parere.
15 June 2008 ora 1:20 PM
Foarte interesant articolul!
Sunt sanse sa apara si la noi cartea?
Cat despre vecini, cred ca-i cea mai buna urare dupa cea legata de sanatate!
15 June 2008 ora 1:35 PM
@Alexandru
Eu folosesc cartea ca sa-mi cresc sansele de admitere la doctorat. Nu stiu cum o sa se rezolve cu drepturile de editare pentru Romania si nici daca o sa existe vreun interes pe aici, in conditiile in care ar fi vorba si despre un efort financiar. Pentru prieteni, insa, o sa fac un lucru: o sa dau versiunea in romana in format digital, doar pentru uz personal.
15 June 2008 ora 1:39 PM
Bafta la admitere si inspiratie pentru viitoarele articole!
(M-as bucura mult sa pot citi cartea!)
15 June 2008 ora 2:30 PM
Felicitari pentru articol ! Imi este de ajutor la o tema legata de acest aspect al creativitatii. Succes in obtinerea doctoratului, si astept cu nerabdare articolele viitoare!
15 June 2008 ora 4:04 PM
Si atunci solutia ar fi sa nu luam decizii cand suntem stresati. Intrebarea e: daca pentru a scapa de sursele stresului trebuie sa luam decizii, atunci ce facem?
15 June 2008 ora 6:21 PM
da, andrei, am descoperit ieri
cand esti stresat singura decizie pe care e bine sa o iei e sa taci sau sa schimbi subiectul 