Comments on: Daruieste

By: LENCA Predici

LENCA Predici — Tue, 30 Dec 2008 09:43:13 +0000

In primul rand ma bucur sa aflu ca locuiesc in aceeeasi
regiune cu tine.
Doresc sa-ti povestesc ceva:In 1993 am cunoscut niste surori de caritate care m-au “adoptat”pe mine si fiica
mea.Eram primite la ele acasa mereu cu bratele deschise.
Pt. mine era ceva deosebit:eu nu am avut o familie.
Doream sa le rasplatesc bunatatea si lucram cu o placere deosebita mici mileuri de macrame pe care le daruiam.
Imi amintesc ca in perioada respectiva daca se intampla sa raman fara bani pana la salariu intotdeauna se ivea
o rezolvare.Ori gaseam niste bani rataciti prin casa sau chiar pe strada in fata unei biserici.
Pentru mine era un miracol,dar prin articolul tau am inteles “izvorul” acestui miracol.
Multumesc Luca,permite-mi sa-ti spun asa pt. ca poti fi
fratele meu mai mic.
Iti doresc succes pt.scrierea cartii care va aparea in 2009.La multi ani!
Cu stima
LENCA Predici
cu sufletul deschis.

By: Daruieste (din nou) : Empower.ro | making the next step

Daruieste (din nou) : Empower.ro | making the next step — Fri, 19 Dec 2008 07:16:18 +0000

[...] Educatie, Educatie financiara, Educatie financiara si bani, Legea atractiei, Motivare | Actul daruirii se intoarce. De fiecare data. Daca iti formezi obisnuinta de a darui constant, vei experimenta [...]

By: Mirela

Mirela — Tue, 16 Dec 2008 22:06:06 +0000

Frumos si bun subiect. Dupa ce l-am citit mi-am adus aminte cum intr-o zi a sunat la usa niste nevoiasi care pe langa mancare eu le-am dat si niste haine, incaltaminte si au fost asa de bucurosi ca au venit si a doua zi la usa si mi-au mai cerut o patura. Le-am dat o patura aproape noua, nu o folosisem mai deloc. M-am gandit in momentul acela ca au mare nevoie din moment ce s-au intors la mine si ca se vor bucura enorm mai ales ca patura e noua si nu folosita. Poate asta a creat un gol cum spui tu. Peste cateva luni mi s-a intamplat si mie ceva frumos. Venise vara si toti din jurul meu vorbeau de plecari in vacante la mare in Bulgaria, la munte sau pe litoralul nostru. Noi nu ne puteam permite vacanta in anul acesta. Intr-o seara uitandu-ma pe net am dat peste un site in care se anunta un concurs. M-am inscris find ultima zi de participare. A doua zi am primit un mail ca am castigat concursul. Am fost foarte bucuroasa si nu-mi venea sa cred si ma intrebam cum de am castigat eu asa un premiu ca niciodata nu am castigat nimic. Era o vacanta de 6 nopti in Turcia. A fost superb. Oare sa fie legatura intre a darui si a castiga?

By: Bogdan Irimia

Bogdan Irimia — Mon, 15 Dec 2008 20:05:30 +0000

asta e parca ” The greatest money secret of all time” de Joe Vitale , acolo am citit despre acest exemplu al daruirii

By: Luca

Luca — Mon, 15 Dec 2008 20:00:43 +0000

@ Cristiana

n-ai cum sa deranjezi

@ Mikka

multumesc la fel

By: Mikka

Mikka — Sun, 14 Dec 2008 12:42:34 +0000

Draga Luca,
De data asta… no (more) comment!
Pot doar sa multumesc! E asa de plin, de rotund si de frumos darul tau – articolul fiind doar o reflexie a pasilor facut de tine, dupa cum imi dau seama, si conteaza enoooorm drumul parcurs – ca nu pot decat sa spun:
MULTUMESC!
Am primit asa un sac maaaare de Bine, citind ce ai povestit, ca deja imi iau portie uriasa de cadou de Craciun, pe multi ani! Si bineintles ca dau si altora, si ajunge, ba se si inmulteste!
Si tie, si tuturor celor care se ating de Empower, va urez cat mai multe revarsari de blandete si bucurie, in toate zilele ce vor urma!
O vreme, voi fi cam departe pentru a mai citi, dar abia astept continuarea!
Drum bun si luminat, oriunde veti fi, orincotro veti pasi!
Si pentru cine are o clipa de daruit siesi, poate veti respira cateva minute pentru voi, in liniste, in Inima voastra, la Solstitiu, pentru a va umple de Infinit… Veti fi cu totii adunati in inima mea, spre a va imbraca in stralucire, in Poarta Soarelui: Intipunktu

By: Cristiana

Cristiana — Sun, 14 Dec 2008 12:34:42 +0000

Daca am deranjat, imi cer scuze – era un comentariu la altul, scris aici. Sunt adepta simtirii mai presus de orice, chiar pregatesc un articol pe blogul meu acum, referitor la multe imprastieri mentale – in locul simtirilor directe, si lansarilor din toata inima catre un gest frumos, o traire minunata direct cu sufletul nostru, dincolo de artificiile mintii..

Dar avem nevoie si de explicatii. Se pare ca avem…
Altfel, care mai este rolul nostru aici??

..Sau poate nu am voie decat sa citez din carti??… Nu pot sa fac asta. Acesta este rolul altora. Chiar am scris un articol despre ‘autentic’ si ‘purtator’. Apreciez clar ambele feluri.
Spune daca deranjez, ar fi culmea sa.. simtim jena – eu sau tu!!! Oricum foarte rar citez din carti… Nu prea sunt un om cuminte – in sensul de a inghiti oficialitatile!!!

De fapt am vrut de la inceput sa scriu ceva, dar nu am vrut sa postez, caci as avea senzatia ca trec de limitele modestiei… Nu stiu daca fac bine ceea ce fac acum, dar m-am hotarat sa scriu, totusi (cred ca am mai scris pe undeva, pe aici): Luca, cu toata modestia, iti scriu ca ceea ce fac eu porneste din ceea ce mi-a spus cineva cu sufletul rupt de dezamagire: ca nu va avea bani in veci sa cumpere toate cartile pe care le scriu eu. Asa incat de 8 ani scriu in continuare mii dupa mii de pagini sa le pun pe un site de pe care lumea sa citeasca fara sa plateasca ceva inafara abonamentului de net. As putea sa castig fantastic din fiecare lucru pe care stiu sa il fac (contabilitate, grafica, scrieri psiho-filo-etc), dar mi-am dedicat viata acestui tel. Nu conteaza nimic altceva pentru mine. Sunt de acord ca altii trebuie sa castige , sa lupte sa castige, multi oameni de acest fel ma sprijina financiar, si le multumesc din tot sufletul meu – dar misiunea mea este exact asa, intr-un fel – harica… chiar daca nu sunt religioasa catusi de putin… SA DARUIESC… FARA SA PRIMESC NIMIC IN SCHIMB…si este inimaginabil totusi cat primesc in schimb… mi-e si rusine, zau !!!..

Iertare… inca o data..
Cu drag, si mai ales cu apreciere, Cristiana

By: Luca

Luca — Sun, 14 Dec 2008 11:52:06 +0000

@ Elena, Marius, Vero

multumesc pentru laude! ma bucur si sper ca ati simtit acelasi lucru pe care l-am simtit eu cind am scris articolul: faptul ca a darui fara a astepta nimic este una din caile prin care un om se poate implini.

@ Cristiana
dincolo de teorii si posibile explicatii ramine actul in sine. daruirea este un act de conexiune mai mult decit o miscare unilaterala.

@ Maverik
problema coincidentelor este una foarte spinoasa. orice cinic va spune ca noi credem ceea ce vrem sa credem si “potrivim” detaliile pentru a ajunge la o concluzie.

nu poti sa-ti formezi o parere despre acest fenomen decit in momentul in care ai in spate o experienta de zeci de ani. atunci poti vedea mai clar.
ceea ce vad eu este ca exista persoane nodale in viata mea (care se interconecteaza cu alti cunoscuti si creeaza un fel de retea) si exista succesiuni rapide de evenimente , care nu depind de mine (evenimente pozitive si negative) care mi-au schimbat radical viata.

spune-i coincidenta daca vrei.

By: Vero

Vero — Sun, 14 Dec 2008 11:35:58 +0000

Este unul din cele mai bune articole pe care le-am citit vreodata. Si nu cred ca e o coincidenta ca l-am citit tocmai acum, intr-un moment in care aveam atata nevoie sa citesc tot ce ai scris, Luca.

Mie mi se pare ca actul de a darui ne aduce cea mai mare satisfactie interioara, si nu ma refer la acea recompensa tarzie care vine intr-adevar inzecit, cum bine a observat Dana. Ma refer la bucuria atat de pura pe care o creeaza in noi. Mi se incalzeste sufletul la propriu cand daruiesc ceva dezinteresat, cand vad reactia acelui om, bucuria lui de a primi ceva ce are nevoie.

Mi se intampla deseori sa ajut “prieteni” care se folosesc de bunavointa mea pentru ca sunt interesati, si am un gust amar cand ma gandesc ca acest gen de persoane nu au idee macar despre ce inseamna sa daruiesti dezinteresat, ce fericire vine din asta. Ei doar primesc si se gandesc cum sa ia si sa primeasca mai mult, ei neoferind nimic, interesul lor personal fiind unica satisfactie. Ce trist!

Dar ce conteaza, daca pot sa-i ajut, atunci o fac. Nu pierd nimic.

By: Cristiana

Cristiana — Sat, 13 Dec 2008 06:36:17 +0000

Nu este vorba despre un metabolism, ci despre un ‘mecanism’ care presupune de fapt un lucru ne-oficializat pana in prezent: existenta unui sistem corporal,si nu a unui singur corp (cel solid, pe care ni-l percepem cu simturile sale proprii), un sistem format din mai multe trepte corporale, de vibratii diferite, din ce in ce mai inalte. Deschiderea omului catre exterior – prin actul de daruire, apoi deschidere prin daruire altruista (ceea ce presupune universalizarea relatiei om-exterior, nu numai dualitatea dau:imi dai, care este prima treapta de deschidere) presupune o folosire din ce in ce mai complexa a acestor corpuri, specializarea lor progresiva. Treptat senzorii acestor alte corpuri (eteric, astral, mental, cauzal si spiritual cu mai multe trepte de vibratie) se deschid, se specializeaza la nivele din ce in ce mai subtile, se formeaza legaturi asemanatoate sinapselor cerebrale – dar intre corpuri si intre fiecare in parte si corpul solid prin care ne manifestam direct.
Exista o experienta anterioara a omului in acest sens, pe care se bazeaza deschiderea rapida catre adaptarea din ce in ce mai profunda la primirea exteriorului.
Senzorii cauta – creierul decodifica – tocmai decodificarile acestea le numim : intuitie, apoi clar-intuitie (intuitie avansata, clara), clarviziune (vedere astral-mentala), clarauz (decodificarea vibratiilor coerente exterioare) – clar-simturi pe scurt.
Asa ca tot ceea ce a expus Luca aici poate fi un fel de mecanism – dar nu este metabolism, desi se bazeaza pe metabolismul interior al fiecarui corp in parte.
Sigur ca trebuie sa avem grija la ce oferim acestui metabolism foarte complex, dar si foarte elastic. In sensul ca o greseala poate sa nu distruga (dar persistenta – da) si o revenire constienta poate sa dezvolte. Vibratiile de frecventa inalta intretin aceasta configuratie, cele frecventa joasa o pot distruge.
De fapt – explicatiile pe care le-am dat aici sint foarte sintetice, detalierile fac obiectul unei literaturi vaste. Si in continua dezvoltare.