Ziua care nu mai vine
Va fi cea in care copilul tau va semana cu tine. Stiu, sunt antipatic si nesuferit. Dar nu poti fugi la infinit de ceea ce te urmareste. Constructia ta e subreda. Sta fix pe un pilon. Si acela e ros zi de zi de sobolanii constiintei tale. De rasuflarea ta plina de remuscari. Si de iataganul ce iti ameninta grumazul, precum un tigru ce se apropie de o gazela inmarmurita in linistea amurgului din jungla.
Povara educatiei
Ai preluat aceasta greutate din mos-stramosi. E piatra de moara pe care inconstient ai dus-o de gat ani la rand. Te-ai incovoiat si ai cedat plin de deznadejde, fara sa realizezi macar ce anume te-a impins aici. Cine este controlorul de tren corupt din viata ta? Sau vagonul care nu mai ajunge la destinatie.
Romania este tara in care educatia se face cu parul. Ne aducem aminte de copii, de 1 iunie. Le acordam atentie tocmai pentru ca noi sa ne simtim mai importanti. Iarasi, la nivel inconstient, astfel ne fabricam pretexte pentru propriile noastre frustrari si nerealizari. Romanii nu isi recunosc vreodata propria lipsa de educatie. E ceva prea dur pentru orgoliul lor de cetateni responsabili, nu-i asa?
Tremurul vocii copilului
Ai urlat vreodata la copilul tau? Ai zbierat precum un animal din padurile salbatice, descrise in povestile bagate pe gat cu forta copiilor la scoala? Ai eliberat monstrul diabolic si cretin ascuns in adancurile nebulozitatii ce iti ghideaza viata?
Asta te-a facut sa te racoresti si sa te simti mai stapan pe propriile forte. Ai afisat acel ranjet idiot care a dus aceasta tara acolo unde este in ziua de astazi. Ai aruncat asupra celor mici resturile gunoiului pe care ai uitat sa le arunci la cos. Le-ai improscat judecata cu incapabilitatea ta de a spera la mai mult. Incompetenta ta a fost proiectata asupra lor.
Daca intr-adevar ai facut toate aceste lucruri, atunci esti un nenorocit! Esti o mizerie. Si n-ai decat sa te superi pe mine! Daca nu am voie sa iti spun nici macar cine esti, atunci de ce au murit tinerii in ’89?
Bine, mai uratule! Dar copiii din ziua de azi mai ca ne dau in cap!
E scuza pe care o aud zi de zi. Multi parinti se plang de copiii lor. “Cand eram noi tineri se facea carte. Astia fac mofturi acum!” Ce carte se facea? Cea care a transformat Romania in polul saraciei Uniunii Europene? Sau in tara in care profesorii scot mai multe carti chiar si decat colegii lor din SUA, Franta sau Germania?!
Suntem o mare camera de gazare. Una in care copiii sunt bombardati cu teorie si notiuni lipsite de orice aplicabilitate practica. Suntem niste oi inchise intr-un tarc. Si amenintate de bocancul jandarmului.
Copilul care ajunge pe strazi drogat este rezultatul modului in care ai stiut sa comunici cu el. In care i-ai aratat ce inseamna viata. Te-ai gandit vreodata ca poate tu insuti nu esti suficient de bun ca sa-ti inveti copilul ce inseamna sa traiesti? Ai reflectat macar pentru un minut la modul in care ti-ai trait propria ta viata pana in prezent? De ce insisti ca urmasul tau sa fii tu de fapt, dar cu alt nume? De ce vrei sa traiesti in locul micutului tau? Ce te face sa crezi ca esti mai valoros si cu mai mult creier decat el?
Copilul din inima ta
Copilul tau va fi ceea ce el va dori sa fie. Cand vei intelege asta, aceasta tara se va dezvolta. Tu vei fi mai bogat si mai bine dispus. Iar copiii vor avea acea nebunie care le va permite sa vada dincolo de luna. Cand toti ceilalti isi vor dormi somnul mediocritatii.
“Majoritatea oamenilor asteapta in mod inconstient aparitia unei crize externe, cum ar fi falimentul, un jaf in plina strada, incendierea propriei lor case, un divort neasteptat sau un razboi, pentru a incepe sa gandeasca cu intreg creierul.”
— Steve Chandler
Concurs
Empower.ro, Editura Cartea Copiilor, BookBlog.ro si Taraba cu Carti ti-au pregatit un concurs!
Tu, cititorule, vrei sa schimbi ceva in educatia copilului tau? Vrei ca acesta sa isi indeplineasca propriile vise? Si nu pe ale tale. Daca da, atunci posteaza un comentariu la acest articol. Spune-mi cat sunt de penibil cu ideile mele cu tot!
Dar, ceea ce va conta in primul rand pentru concurs, vor fi solutiile pe care tu le propui pentru o educatie mai buna a copiilor din Romania.
Cei care vor sa participe la acest concurs vor trebui sa posteze comentarii de maxim 5 randuri. Data limita de postare este vineri, 6 iunie 2008, ora 24:00. Cele mai bune 2 comentarii vor fi premiate fiecare cu cate o carte a Editurii Cartea Copiilor. S-a dat startul!
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
37 comentarii
pagini de comentarii: [1] 2 3 4 » toate paginile
pagini de comentarii: [1] 2 3 4 » toate paginile
Lumea inca n-a ajuns la un grad destul de inalt de...
Loading ...
2 June 2008 ora 2:20 PM
Ovidiu, lumea nu este perfecta si nici noi nu putem fi niste parinti perfecti, dar putem incerca.
IDEEA este ca trebuie sa avem grija sa nu transmitem copiilor nostri frustrarile sau nemultumirile noastre.
Echilibrul este trasatura perfecta pentru educatia copiilor nostri.
Felicitari pentru articol!
2 June 2008 ora 3:25 PM
Am 18 ani dar sper ca ideile mele vor fi luate in seama
In primul rand, sistemul de educatie trebuie sa fie schimbat din temelie, cum a spus si Georgiana in http://www.empower.ro/gandire-pozitiva/originali-sau-de-succes/ sa privim la sistemele din alte tari de succes si sa invatam din ele, sa le adaptam la tineretul din Romania. Din ce in ce mai multi profesori ne spun noua, celor de a 12-a, ca elevii care incep liceul sunt din ce in ce mai nepregatiti, ca sa ma exprim frumos. Parintii ar trebui sa se implice mult mai mult in educatia copiilor, sa nu fie ocupati doar de serviciu si sa il lase pe copil in compania calculatorului (rezultatul fiind asa zisa “generatie hi5″) si cand vorbesc cu copilul lor sa nu le transmita grijile lor cotidiene.
Eu am avut noroc, parintii mei imi sunt foarte aproape si ma sustin in tot ce fac, si asta se datoreaza in mare parte ca si ei au recunoscut ca au multe de invata si citesc carti de self help si de dezvoltare personala.
Foarte bun articol, era nevoie de o exprimare directa pentru a realiza un impact asupra cititorului
2 June 2008 ora 3:35 PM
Nu am pretentia ca vin cu o solutie, dar… Primul pas – pentru noi, tinerii, viitori parinti – ar fi sa investim in propria educatie. De cele mai multe ori, familia isi pune decisiv amprenta asupra unui copil, foarte putini fiind aceia care reusesc sa faca diferenta si sa invete din exemplele negative. Eu insa as prefera sa plec din tara, sa-mi cresc – atunci cand voi avea – copilul departe de mult blamata ‘mentalitate tipic romaneasca’.
2 June 2008 ora 3:38 PM
P.S. Just in case… Ovdiu, nu vreau cartea, daruieste tu cartea mea (daca o castig
) unui copil/parinte pe care-l cunosti. Multumesc!
2 June 2008 ora 4:56 PM
Multumesc, Flory
.
2 June 2008 ora 4:58 PM
Ma bucur ca ti-a placut, Andrei
. Totusi, nu uita ca aceasta generatie “hi5″ cum este numita este cea care are si foarte multe calitati fata de cele anterioare.
2 June 2008 ora 4:59 PM
Alex, esti in competitie
. Multumesc pentru opinie 
.
2 June 2008 ora 8:49 PM
Ei da…^_______^
“Copilul care ajunge pe strazi drogat este rezultatul modului in care ai stiut sa comunici cu el.”
Uneori cand nu reusesc sa comunic cu parintii mei, sau nu mentin o comunicare activa cu mine, sau nu au timp, imi vine sa fac ceva similar cu citatul de mai sus.Adica sa fac ceva, sa le atrag atentia, dar ma gandesc apoi”Daca ei nu
receptioneaza mesajul asa cum vreau eu?daca interpreteaza altfel?
Atunci imi concetrez atentia asupra scopurilor mele, desi in astfel de momente imi vine sa dau de pamant cu tot si toate, dar mereu imi aduc aminte de Thony Robbins, care zicea de luarea hotararilor ce ne ajuta sa ne controlam viata.
Cat despre ce a spus Flory:”IDEEA este ca trebuie sa avem grija sa nu transmitem copiilor nostri frustrarile sau nemultumirile noastre”Vezi tu, multi sunt care spun asta, insa cati sunt care si pun in practica acest lucru?Cati parinti care ( de exemplu) vin de la servici obositi si frustati isi lasa probleme la usa, indeparteaza orice legatura cu ceea ce i-a nemultumit si inttra inauntru zicand “Copii mei, va iubesc!.Sunteti minunati!.Ce viata minunata!”
Eu am citit despre un om, care avea destule probleme la servici, iar seara cand venea acasa, se oprea in curte privea copacul si isi imagina ca-si agata acolo toate probleme si grijile care le-a avut in acea zi.Se simtea dintr-o data mai usurat, mai liber si intra in casa cu zambetul intiparit pe buze.Isi imbratisa sotia, copiii si restul serii si-o dedica familiei.A doua zi, isi “lua” inapoi problemele din copac, si cauta o solutie pentru rezolvarea lor.
Si inca ceva care tot Flory a spus”nu putem fi niste parinti perfecti, dar putem incerca.”
Verbul asta”a incerca” duce pe multi in eroare.Adica spre exemplu:Incearca sa sa citesti 40 de articole intr-o zi de pe empower.Sa zicem ca citesti 30, iti spui”Aaa dar n-am reusit sa citesc 40 de articole,am citit 30 dar macar am incercat”
Pe cand daca iei o decizie, o hotarare ferma si spui”vreau sa citesc 40 de articole de pe empower.”, apoi iti duci pana la capat ceea ce ai decis.^__^
Nu stiu cat de bine explic eu astfel de lucruri dar na`
Imi place mult si ultimul citat al lui Steve Chandler.La ceva in genul asta, ma gandeam si eu acum cateva saptamani insa nu reuseam sa scriu intr-o ordine si intr-o masura care sa aiba acceasi putere de convingere.
Articolul e super Ovidiu, oricum ca celelalte ale tale dar asta e a doua parte
B-)
2 June 2008 ora 10:11 PM
Exthauhelmet , ma bucur ca ti-a placut. Multumesc mult pentru aprecieri!
3 June 2008 ora 9:25 AM
Mama nu e o nenorocita !
Citind articolul si apasand pe Rewind-ul din mintea mea , nu m-am regasit in articol ca si copil. Nu mi s-a impus nimic de mic pana astazi , inca ce amprente si–a lasat asupra mea , au fost fara ca ea sa vrea. Prin felul de a reactiona la probleme, gandire la scara mica si condamnare la mediocritate. Dar e bine ca le-am realizat si acum cand aud ma zgarie pe “Creer ”
Multumesc,
SereMi