Gandirea pozitiva

Am trait in ultimele saptamani intr-o atmosfera mustind de ideea “gandirii pozitive”. Momentul in care am luat contact cu semnificatiile gandirii pozitive, semnificatii dezvoltate de la Dale Carnegie si pana la The Secret, a corespuns cu momentul in care o serie de ganduri s-au condensat, ganduri care nu sunt dintre cele mai “pozitive” la adresa numitei idei.

Impresia pregnanta cu care am ramas in urma acestui contact,a fost ca, in urma stradaniilor de a ne face sa gandim pozitiv, acest, hai sa-i zicem curent, rateaza tocmai obiectivul de prima instanta: acela de a gandi.

Sa o luam pe rand

A-ti propune sa vorbesti despre ceva si avand dispozitia de a admite rolul important si benefic al acelui ceva si a incepe prin a rasturna tocmai subiectul discutiei poate parea contradictoriu. Se va dovedi ca nu este, fiindca ceea ce combat aici este intelegerea simplista si comerciala a gandirii pozitive.

In primul rand, pornesc de la presupozitia ca ma adresez unui public cititor activ intelectual, pentru care a gandi pozitiv inseamna mai mult decat a sta si a se gandi cu ardoare la bunuri de toate felurile in speranta ca acestea se vor intrupa intr-un fel sau altul.

Se zice: “Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune in traista”. Am ramas cu puternica impresie ca gandirea pozitiva, la originile ei, pune accentul tocmai pe “pusul in traista”. Cum asa? The Secret – care ne explica cum datorita legii universale a atractiei, a-ti dori intens un lucru inseamna a-l atrage – s-a vandut in 6 milioane de exemplare (informativ va spun ca “Orbitor” a lui Mircea Cartarescu a fost tiparita in 10.000 de exemplare). Daca interesul prim se justifica economic, colportarea ideii se justifica doar prin credulitate.

In al doilea rand, dezideratelor de fericire, sanatate si bunastare prezentate de gandirea pozitiva li se pot opune teorii precum celor ale psihoterapeutului german dr. Giinter Scheich, care spune ca aceasta tehnica de gandire poate fi extrem de daunatoare prin negarea unor sentimente perfect umane precum ura, tristetea, teama etc, si prin cultivarea fanteziilor de omnipotenta.

In al treilea rand, a gandi pozitiv este bine. Dar a GANDI pozitiv. Daca tehnica luata in discutie mai sus este o suspendare a gandirii, gandirea pozitiva despre care vreau sa vorbesc, nu este un panaceu, nu este o reteta de reguli si nu face trimiteri la tratamente medicamentoase. Este perfect normal sa ne stabilim obiective, sa ne gandim la ele, in sensul “limitei de atins-limitei de depasit” a lui Gabriel Liiceanu, insa a crede ca a te gandi este echivalent cu a reusi este o greseala.

Gandirea pozitiva despre care vreau sa va vorbesc se intemeiaza pe ratiunea celor care o cauta si are la baza nu sloganuri de genul: „vezi partea plina a paharului” sau „imagineaza-ti evolutii favorabile”, ci valori precum traditia, ratiunea, bunul simt, iar lista este perfectibila.

Vreau sa discutam despre gandire pozitiva nu in sensul expeditiv, de reteta farmaceutica. Gandirea pozitiva este mai mult decat o fraza repetata habotnic si nu are o solutie universala. Asa ca, in locul insirarii unor fraze frumos sunatoare dar lipsite de miez, va voi invita la o discutie legata de valorile care pun baza unei veritabile gandiri pozitive.