Motivele tale si scuzele lor
Ale tale sunt multe. Apar de peste tot. Parca ar fi agatate de tavanul casei. Danseaza in jurul tau intr-un ritm dracesc. Clocotesc si dau in foc la cel mai neinsemnat prilej. Sunt nemiloase. Si nu pleaca de langa tine pana nu te doboara. Definitiv. Pana cand nu te vad strivit de pietrele lipsei tale de incredere in propriile forte. Sunt motivele de a ceda. Puternic inradacinate in mintea ta. Si impreuna formeaza bomba ascunsa in propriul tau corp.
Adica e un razboi?
O, da! E un razboi permanent. Cand iti propui sa le alungi si chiar reusesti pentru moment, acestea incearca furioase sa revina. Ce nu stiu multi oameni insa este faptul ca propria lor minte este un teritoriu ce le apartine. Si ca nu trebuie cedat pentru nimic in lume! Trebuie aparat si securizat clipa de clipa. Cu orice pret! Si asta pentru ca de aici se da semnalul pentru a continua sa speri in indeplinirea unui obiectiv.
De aici se da imboldul de a lupta asa cum nu s-a mai luptat vreodata in aceasta lume! Totodata, aici incearca sa se cuibareasca soparla renuntarii. A cedarii in fata obstacolelor. Aici vor sa se adaposteaza motivele pentru a nu duce o treaba pana la capat. De a nu reusi.
De tine depinde sa iesi victorios de pe front. Ai sansa de a sparge barierele inamice. Astfel, atunci cand motivele renuntarii vor incerca sa se intoarca in locul din care au fost alungate, adica din mintea ta, vor gasi un mare lacat. Vor gasi liniste, siguranta si stapanire de sine. Si in plus, foarte mult entuziasm. Adica formula ta secreta pentru a avea succes in viata.
E usor de zis! Dar ce anume ar trebui sa fac?!
Sa exersezi victoria. Zi de Zi. Cum faci asta? Alunga orice gand negativ! Chiar acum! E mai bine, nu-i asa? Pastreaza in minte doar imagini pozitive. Nu te speria daca dusmanii vor sa revina. E in firea lor. E viata lor. Cu asta se ocupa. Chiar daca partial reusesc sa te mai enerveze, mergi mai departe! Lupta si exerseaza in mod continuu!
Gura lumii cea spurcata
Dupa ce ti-au oferit toate motivele din lume pentru a renunta, carbunii esecului nu pleaca de langa tine. Nu se multumesc sa te vada la pamant. Vor sa trimita remuscarile si regretele asupra ta. Vor sa te hartuiasca la nesfarsit. Vor sa te transforme in sportivul huiduit de un intreg stadion. Si care din cauza tensiunii insuportabile decide sa renunte la cariera.
Din momentul in care ai cazut, lumea va fi nemiloasa cu tine. Nu iti va accepta nici o scuza. Te va asocia cu incompetenta. Si cu lasitatea. Toate astea deoarece ai pierdut fara lupta. Spre deosebire de cei care fac totul pentru a castiga si care poate uneori nu prind cea mai buna zi a lor, cei care cedeaza din prima sau pe parcurs sunt aruncati in pivnita uitarii.
Barbatul care sunt astazi
Am progresat foarte mult (imi place sa cred) in ultimii 2 ani. Am accelerat dezvoltarea mea personala. Am invatat ca un om are succes atunci cand oportunitatea se intalneste cu pregatirea. M-am pregatit foarte mult. Apoi, intr-o zi, a aparut oportunitatea. Si mi-am dat seama ca mi-am dorit si m-am pregatit prea mult pentru a o lasa sa plece de langa mine!
Am crezut in lucrurile despre care scriu astazi. De asta ma si aflu aici.
“Avem 40 de milioane de motive pentru un esec, dar nici macar o singura scuza.” — Rudyard Kipling
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
31 comentarii
pagini de comentarii: [1] 2 3 4 » toate paginile
pagini de comentarii: [1] 2 3 4 » toate paginile
Loading ...
12 May 2008 ora 9:42 AM
“soparla renuntarii”
De acord cu “un om are succes atunci cand oportunitatea se intalneste cu pregatirea.”
Daca ai insa rabdare si esti perseverent, ai sanse sa obtii succesul si fara “oportunitate”, dar fara sa muncesti nu!
12 May 2008 ora 9:51 AM
Da, Alex
. Renuntarea este o soparla 
.Pare mica, dar tiptil tiptil ne strecoara indoiala in inima.
Sunt de acord cu ceea ce ai scris
. Sa ai o zi frumoasa! 
12 May 2008 ora 9:55 AM
Zambeam deoarece mi s-a parut una dintre cele mai amuzante metafore ale tale; foarte sugestiva imaginea
12 May 2008 ora 10:16 AM
Iti multumesc, Alex
.
12 May 2008 ora 10:22 AM
Cu placere! Iti doresc inspiratie!
12 May 2008 ora 10:25 AM
15 May 2008 ora 4:24 PM
Pentru gura lumii mi-am creat un scut si am observat ca deja sunt imuna. La ce m-am gandit atunci cand l-am creat ? Ca nu-mi da de mancare! (gura lumii)
)
Am scrasnit, m-am tarat, am luptat dar nu m-am lasat si intotdeauna am obtinut ceea ce mi-am planificat. Chiar si compromisurile le-am luat in calcul dar cu dramuire! Deh….nu asta am invatat la negocieri?
Totusi eu cred ca cel mai mare inamic este in noi. Este mintea noastra!
Da, Ovidiu! Ai progresat! (poate ti-au murit laudatorii?!
15 May 2008 ora 4:42 PM
Cateodata e bine sa te mai lauzi si singur
.Ce daca lumea spune ca nu e bine? 
. Oricum, nu de lauda am pus ultimul paragraf 
. Multumesc si iti urez sa ai parte de lucruri fenomenale, Carmen! 
15 May 2008 ora 4:43 PM
In privinta mintii
, da, sunt total de acord. Mereu scriu despre acest lucru 
.
15 May 2008 ora 4:53 PM
Am observat. Si daca tot veni vorba despre minte…poate imi dai un sfat…Cum as putea obtine “un pic de liniste” acolo? uneori e chiar obositor sa-ti monitorizezi acea voce interioara.