Nicio palma de pamant inapoi!
Fii comun si vei avea o viata comuna. Fii comod, iar fericirea va fi si ea comoda fata de tine. Respecta intotdeauna regulile si vei trai o mare frustrare.
Teme-te de parerile celor din jurul tau si in scurt timp iti va fi teama sa traiesti. Fii mereu acea “persoana de treaba” si vei trai o mediocritate greu egalabila. Aproba-ti intotdeauna profesorii la scoala sau sefii la serviciu si vei deveni un aplaudac pentru totdeauna. Refuza-ti orice pornire umana si fireasca, sacrifica-te zi de zi pentru cei din jur si vei ajunge o epava fotografiata de niste turisti curiosi.
Barba, tamaia si credinta
Ieri dimineata, am ajuns in Bacau cu o ora si jumatate inainte de examen. Urmez cursurile unui master pe Marketing in cadrul Universitatii din localitate. Am decis sa ma plimb putin (Bacaul e un oras frumos).
Intamplator, am trecut si pe langa o biserica. Din difuzoare se auzea o voce de preot care parea sa spuna ceva interesant. Mi-am zis ca n-ar strica sa intru cateva minute. Nu sunt genul care sa aprinda lumanari inainte de examene, dar nu am de ce sa ascund faptul ca duminica imi place sa merg din cand in cand la biserica. Cand am intrat insa, mi-a pierit tot cheful de a asculta slujba!
Era un miros puternic de tamaie, de parca atunci voiau sa-l scoata pe dracu’ (scuze pentru cei care vor fi deranjati) din noi! In jurul meu, numai oameni care aveau priviri de parca atunci venea sfarsitul lumii (cu exceptia unei domnisoare). Un barbos (da’ barbos, nu gluma!) tot n-avea stare si cara o masa pe care sa puna fructele si cozonacii adusi de credinciosi. Am avut un sentiment ca acolo nu-i de mine, mi-am facut cruce si am iesit afara. Sper ca odata si odata Cel de Sus sa ma ierte pentru aceasta obraznicie! Recunosc fapta si n-o regret!
Ce inseamna sa crezi?
Te-ai intrebat vreodata? Oare pe ce bazeaza credinta si increderea? Intr-o forta absoluta, in oamenii din jurul noastru si in noi insine. Se bazeaza pe sentimentul ca te poti baza la greu pe acea persoana. Ca, intr-o forma sau alta, va fi cumva langa tine, te va ajuta, te va sprijini si iti va oferi elanul necesar pentru a cuceri lumea!
Pai cum sa creada oamenii intr-un Creator Suprem si Bun, atat timp cat preotii tot ameninta ca in caz de nesupunere vom ajunge in iad?! Asta nu prea seamana a comunicare orientata catre client! Cum poate pretinde cineva de langa tine sa ai incredere in el, atat timp cat iti tine prelegeri despre corectitudine si el face exact invers?!
Am fost acuzat de faptul ca nu am incredere in cei din jurul meu, ca imi place excesiv de mult stilul precaut si pragmatic al lui Donald Trump. Sa fie sanatosi cei care acuza! Nimeni nu ma poate convinge de faptul ca nu am dreptate, pana cand nu inteleg un lucru esential. Si anume ca, increderea se si construieste. Nu poti sa ii reprosezi cuiva pur si simplu ca nu are incredere in tine, fara ca tu sa iti pui macar cateva intrebari asupra activitatii tale!
Fie ca recunoastem sau nu, cu totii suntem egoisti. Si foarte bine ca suntem asa! E nevoie si de o doza de egoism pentru a ajunge in varf. Probabil ca voi fi acuzat acum de faptul ca incurajez egoismul. Am incredere insa ca cititorii mei au inteles ce am vrut sa zic. Pentru ca, la naiba, avem nevoie sa spargem barierele! Avem nevoie sa fim nebuni din cand in cand! Si este chiar indicat sa ii scandalizezi pe cei din jurul tau prin ceea cea faci!
“Majoritatea autorilor de carti pe teme de afaceri nu vor fi atat de directi si cinstiti cu tine. Stiu ca acesta este adevarul, dar nu ti-l vor spune, deoarece vor ca lumea sa-i considere niste persoane dragute!”
— Donald Trump
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
30 comentarii
pagini de comentarii: [1] 2 3 » toate paginile
pagini de comentarii: [1] 2 3 » toate paginile
Loading ...
7 July 2008 ora 1:04 PM
Eu nu am incredere in cei care zic : iti spun eu adevarul fara ocolisuri, verde in fata, nu ca ceilalti. Nu am incredere in cei care zic “lucrurilor pe nume” de parca asta ar fi calitatea suprema. Folosesc cuvinte fruste si apoi isi cer scuze, in mod jignitor fata de “sensibilii” care nu ar suporta sa le auda.
Am cunoscut multi oameni de genul asta si ei prin atitudinea lor sfidatoare ii fac pe ceilalti sa se comporte prosteste, sa se inchida. Si oamenii de care vorbeam raman cu parerea lor ca sunt singuri si putini isi dau seama, ca ei, ce este important. Asa ca nu ma impresioneaza Donald, din punctul asta de vedere. Cred ca prin forma lui bruta de a livra un mesaj coboara standardele si daca-l asculti prea mult, apoi nu mai faci diferente intre nuante.
Sunt de parere ca cele mai adevarate lucruri se pot spune si subtil, si nu e o dovada de slabiciune.
7 July 2008 ora 1:11 PM
Sigur ca nu e o dovada de slabiciune, Gia.
Nici nu sustin asta. Dar, atentie! Sunt multi, foarte multi! oameni care tin discursuri despre incredere si care apoi fac exact pe dos. Ma bucur ca nici tu nu ai o parere prea buna despre stilul domnului Trump(pentru mine e un mare domn)
. Nu ma simt bine atunci cand sunt aprobat 
.
Dimpotriva, ma simt excelent intr-un mediu ostil
.
7 July 2008 ora 3:08 PM
Asa sefu, ia-te de biserica ! Vezi ca al de sus nu prea iarta ! Apropo, domnisoara ce privirea avea ?
(hihihihihi hai c’am glumit)
Aia cu egoismul ca sa ajungi in varf e super OK. Ideea e ca multi raman asa cand ajung acolo si uita de unde au plecat….Trebuie sa dai inapoi altora…si prea multi uita…
7 July 2008 ora 3:45 PM
Domnisoara arata foarte bine, in primul rand
.
Marius, eu cred ca iarta
. Nu ma iau de biserica 
. Ma iau de anumite traditii care de multe ori alunga credinciosii. Cand spun egoism nu spun ca trebuie sa le dai in cap celor din jur. Ma refer la un sentiment uman si firesc de a-ti dori si obtine lucruri pe care le meriti pe deplin.
Sunt de acord ca sub o forma sau alta trebuie sa ii ajuti pe cei din jur.
7 July 2008 ora 4:52 PM
De acord cu ideea ta despre egoism.
P.S. Salut-o pe domnisoara cand o mai vezi.
7 July 2008 ora 4:56 PM
Asa voi face, Marius
.
7 July 2008 ora 8:58 PM
Ovidiu,daca n-ai fi precizat undeva ca iti place sa fii contrazis poate ca n-as fi comentat aici.Iti place asa de mult,incat te contrazici si singur:
1.Preotul ala nu ti-a cerut sa ai incredere in el,ci oferea o alternativa credinciosilor de acolo pentru a crede in Dumnezeu(dovada si contradictia dintre vorbele si faptele lui).
2.Increderea si credinta sunt doua lucruri diferite,iar tu nu ai intrat pentru niciunul dintre ele in biserica,ai intrat pentru ca ti s-a parut ceva interesant din ceea ce spunea preotul la un momentdat .Asa ca el si-a facut treba chiar si in privinta ta:te-a inspirat;prin urmare nu e de criticat.
7 July 2008 ora 9:07 PM
@ Ionescu
Nu e adevarat
. Dar iti multumesc mult pentru comentariu si opinie 
.
1. Era o contradictie aparenta. Una se aude de afara si alta este imaginea din interior.
2. Eu am intrat acolo pentru ca de obicei intru duminica
. Ce daca sunt preoti? Pe ei nu are nimeni voie sa ii critice? Poate ca ar trebui sa tina cont de faptul ca lumea este in plina schimbare. Asta nu inseamna ca nu ii respect. Credinta nu se masoara neaparat in a fi de acord cu un preot si cu modul in care isi organizeaza slujba. Depinde si el de niste norme si conventii pe care trebuie sa le respecte, asta e adevarat. Eu am spus ca nu sunt de acord cu aceste conventii. E dreptul meu sa cred si sa spun asta cum de altfel e si dreptul tau sa ma critici 
.
3. Esenta articolului nu e despre preoti
. Din contra, am o parere buna despre multi dintre ei.
Crezi ca nu stiu la ce ma expun in momentul in care imi scriu articolele?:) E alegerea mea. Sa ai parte de lucruri frumoase
.
8 July 2008 ora 8:28 AM
Splendid! ‘Asta nu prea seamana a comunicare orientata catre client!’ Pai eu cred ca atat timp cat biserica nu va recunoaste deschis ca este un comerciant de reguli de buna cuviinta nu va recu noaste nici ca noi suntem clientii ei… Asa este, articolul vorbea de incredere, iar cei care isi prezinta lumea in mod ambiguu isi pierd in timp credibilitatea… Doar daca privim orice manifestare ca fiind un baston de care nu mai avem nevoie la un moment dat, atunci putem privi lucrurile in liniste, chiar daca ei au tendinta de a specula nelinistile noastre ancestrale…
Dar asa cum iti scriam si tie, Marius, candva: ce ne facem (ce se fac alte factziuni) daca descoperim (si se va descoperi, va spun io.!..) ca nu numai ca nu suntem pacatosi, dar am fost si mai-presus-de-orice-foarte-altruisti la inceputul vremurilor de dupa potop? Adica, sa descoperim ca multi ‘gradinari’ au primit ‘castraveti’ de la comercianti care le prezentau marfa cu gunoi de grajd cu tot? Este drept ca atunci gradinarii isi vor arata acea marinimie ancestrala si ii vor mangaia pe comerciantii mititei, care doar au fost ajutati de gradinari sa isi intareasca si ei increderea de sine…Cred ca este valabil pentru orice alt tip de grupuri umane.
8 July 2008 ora 8:51 AM
Iti multumesc, Cristiana!
E posibil sa se descopere multe lucruri. Si da, cred ca observatia ta e valabila si pentru alte tipuri de grupuri umane.
Increderea se cucereste greu si cine nu e constient de asta se va pierde in manifestari care vor starni doar nedumerire.