6

O poveste despre atitudine: sus de pe creanga!

Am auzit odata o poveste despre un rege care a primit in dar doi vulturi superbi, cele mai frumoase pasari pe care le vazuse pana atunci. Incantat, regele i-a cerut ingrijitorului regal de vulturi sa le antreneze pentru ca zborul lor sa fie pe masura frumusetii lor. Dupa cateva luni, ingrijitorul il informa pe rege ca unul dintre vulturi zboara magnific si se aventureaza in inaltimea cerului, pe cand celalalt vultur nu s-a miscat deloc de pe creanga pe care s-a asezat in ziua in care a fost adus.

Intrigat, regele a chemat la curte intelepti, vindecatori si vrajitori din tot tinutul pentru a incerca sa faca pasarea sa zboare, insa niciunul dintre ei nu a reusit. Pasarea tot nu se misca de pe creanga pe care statea. Dupa ce a incercat tot ceea ce se putea, regele s-a gandit ca poate este nevoie de cineva care cunoaste mai bine firea pasarilor si care ar putea intelege mai bine natura acestei probleme. Asa ca a cerut curtii: “Mergeti si aduceti un fermier”.

In dimineata urmatoare, spre surpriza regelui, si cel de-al doilea vultur zbura deja sus deasupra gradinilor palatului. Bucuros, regele a cerut sa se prezinte in fata lui cel caruia i se datoreaza acest miracol. Cand fermierul a venit inaintea regelui, acesta l-a intrebat: “Spune-mi, cum ai reusit sa faci vulturul sa zboare?”

Cu capul plecat si plin de modestie, fermierul i-a raspuns regelui: “A fost foarte usor, inaltimea voastra. Pur si simplu am taiat creanga pe care statea”.

… fiecare cu atitudinea lui

Finalul povestii mi-a adus imediat un moment de “aha!” si am inceput sa ma gandesc…

Cei doi vulturi erau amandoi extraordinar de frumosi si amandoi aveau in mod egal potentialul pentru un zbor magnific. La fel ca si oamenii. Cu totii ne nastem fiinte minunate, complete, daruite cu capacitatea de a visa, de a crea si cu potentialul de a ne trai viata exact asa cum o dorim.

Pentru a-si descoperi si a-si dezvolta capacitatea de a zbura, ambii vulturi au avut nevoie de antrenament. Si exact la fel se intampla si cu oamenii. Antrenamentul pe care il primim fiecare dintre noi consta chiar in insiruirea de secunde, minute, ore, zile, ani, oameni, vise, intamplari si provocari pe care ne-am obisnuit sa o numim simplu “viata”. Iar scopul acestui antrenament nu este altul decat acela de a ne descoperi, de a ne redescoperi si de a ne dezvolta.

Diferenta intre cei doi vulturi a aparut exact acolo unde apare si diferenta dintre oameni: in atitudinea fata de antrenament, respectiv in atitudinea fata de viata. Si daca primul vultur a invatat cu usurinta sa zboare, situatia a fost diferita pentru cel de-al doilea.

Prezentare care sa vanda

Descarca Ebook-ul Gratuit

"10 strategii simple pentru o prezentare care sa vanda" - aceste strategii iti pot salva zeci de ore de cercetare si incercare pentru a vedea ce functioneaza intr-o prezentare

Creanga sau zborul?

Printr-un exercitiu de imaginatie putem intui in ce a constat dialogul lui interior, in timp ce il privea (probabil chiar putin incruntat) pe ingrijitor. “Cine este el sa imi spuna mie sa incep sa zbor cand eu nu am mai facut asta niciodata? Si daca o sa cad? Cine imi garanteaza mie ca nu o sa se intample asta? Sa zboare si sa vada lumea cine vrea, eu raman aici.”

Si chiar asa: cine ne poate obliga sa ne descoperim si sa ne folosim talentele sau sa ne urmam visele? Cine ne poate spune ca temerile noastre nu sunt reale? Si cine ne poate asigura ca, daca incercam, vom reusi? Ei bine… nimeni. Si de aceea de multe ori ne petrecem viata pe o creanga, cu ghearele incordate si aripile stranse, ca nu cumva ceva sau cineva sa ne ia sentimentul nostru de aparenta siguranta.

Si atunci viata, din intelegere pentru ceea ce suntem si din incredere in ceea ce putem fi, mai face inca o incercare: ne taie creanga pe care stam. Iar noi, ca si vulturul din poveste, poate ne revoltam, ne intrebam de ce, suferim, ne speriem si ne intrebam ce facem mai departe.

Intr-o astfel de situatie avem doua optiuni.

Putem de exemplu sa ramanem pe creanga cu ghearele incordate, cu aripile stranse si sa ne prabusim impreuna cu ea. Sa ne agatam de trecut, de ceea ce stim si de ceea ce ne este frica.

Sau sa dam drumul crengii, sa ne deschidem aripile si sa descoperim ca putem zbura. Sa constientizam ca am primit aceasta provocare ca sa intelegem ceva, ca sa facem o alegere, ca sa ne dezvoltam, ca sa ne descoperim aripile si sa ne perfectionam zborul pana cand acesta este pe masura frumusetii noastre.

Niciuna dintre cele doua optiuni nu este neaparat mai simpla decat cealalta, fiecare dintre ele insa conduce la un rezultat diferit. Depinde de tine ce alegi.

Comments are closed