Oamenii sunt buni. Efectul Pygmalion.

Scris de Daniela David

pe 4 June 2008

Bine ai venit pe Empower! Multumim pentru vizita. Daca iti sunt utile informatiile din aceasta pagina, atunci aboneaza-te la Empower prin RSS sau prin email (coltul din dreapta-sus) pentru a primi articole gratuite noi si interesante in fiecare zi.

Acesta este primul articol dintr-o serie de trei, in care povestim despre… efecte speciale. Si cum ne influenteaza ele.

Povestea lui Pygmalion

Pygmalion era un rege din Cipru. Deznadajduit ca nu gasea o femeie asa cum isi dorea el, hotaraste ca nu se va casatori niciodata si se apuca sa sculpteze in fildes idealul sau feminin. Statuia iesita din mainile lui e atat de frumoasa, asa de perfecta ca Pygmalion se indragosteste de ea. O numeste Galatea.

Pygmalion incepe sa o roage cu cel mai mare foc pe Afrodita, zeita Iubirii, sa ii aduca pe cineva la fel de minunat. Rugile si pasiunea cu care Pygmalion se indragostise de Galatea o impresioneaza pe zeita, care ii da viata statuii. Asa cum se intampla mereu, cei doi traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Cum altfel?

Profetiile se autoimplinesc

Un faimos experiment a aratat puterea nebanuita a profetiilor. Intr-o scoala elementara, cercetatorii au ales aleatoriu cativa copii si le-au comunicat profesorilor acestora ca respectivii copii au un IQ mult peste medie, deci sa se astepte numai la lucruri grozave de la ei. Dupa numai un an performantele scolare ale copiilor prezentati drept mici genii s-au imbunatatit uimitor de mult, acestia fiind acum cei mai buni copii din scoala.

De ce s-a intamplat asta? Profesorul Robert Rosenthal explica: atunci cand li s-a comunicat faptul ca unii copii sunt mai buni decat altii, prin comportamentul lor profesorii au facilitat reusitele copiilor respectivi. Probabil ca le-au acordat mai multa atentie, i-au incurajat mai mult si prin semnale constiente sau inconstiente le-au transmis mesajul ca au incredere in potentialul lor, ca sunt facuti pentru succes.

Ideea e ca acesti elevi s-au descurcat mai bine doar pentru ca asta se astepta de la ei. Efectul Pygmalion e atat de puternic pentru ca nu presupune doar laude ocazionate de un eveniment de succes. Secretul sau sta in atmosfera generala de incredere in potentialul unei persoane, in miile de moduri subtile prin care o transmitem.

Lipim etichete

Atunci cand invatam ceva nou, prima noastra reactie este de asociere – incercam sa vedem cu ce anume seamana informatia noua din ceea ce stim deja. Practic, ii lipim o eticheta ca sa o recunoastem ulterior si sa o accesam mai usor. E normal sa lipesti etichete, e o parte a procesului de socializare, de cunoastere a lumii care ne inconjoara.

La fel facem si cu omuletii din jurul nostru: ii etichetam in functie de ce impresie ne fac. Cand ne plac, ei simt asta si fac numai lucruri bune. Iar noi inchidem cercul si concluzionam ca sunt tare buni. Atunci cand nu ne plac, suntem ostili si inchisi iar asta se simte. Ei se vor comporta in consecinta si ne vor intari parerea initiala.

Efectul Pygmalion asta inseamna: lipirea unei etichete pe care celalalt o internalizeaza. Indeplineste profetia si devine pe atat de bun pe cat se asteapta de la el. Elevii de la care se asteapta o performanta exceptionala o vor avea iar intr-o echipa membrii vor avea exact rezultatele pe care liderul sau managerul le asteapta.

Cum aplici

Efectul Pygmalion este folosit foarte mult ca metoda de management. Ai o echipa sau doar un subordonat. Crezi in ei, le arati asta si le-o spui.

Cand au un succes, le spui ca tu te asteptai la asa ceva. Pe un ton natural, pentru ca ei sa nu perceapa cuvintele tale drept manipulare, presiune sau conditionare (probabil ai mai auzit genul de exprimare “si stim ca X o sa faca o treaba buna”, prin care se pune pe umerii bietului X o piatra mare-mare).

De fapt, poate ca esti doar pe o pozitie executiva. Chiar si asa poti folosi Efectul Pygmalion, crezand in bunele intentii si in abilitatile deja demonstrate sau pe cale de a se dezvolta ale colegilor tai. Pana si tu ajungi sa crezi ceva daca il auzi repetat de suficiente ori. Si mai ales cand il simti. De ce altii nu ar functiona pe acelasi principiu?

Unele echipe sunt mai mici si mai dragi: fratele sau sora ta, iubitul sau iubita ta, familia, grupul de prieteni. Datorita apropierii mai mari, intimitatii, timpului mai indelungat petrecut impreuna, Efectul Pygmalion are mediul perfect pentru a se face simtit. Pentru ca si parerile tale conteaza mult mai mult aici. Asa ca incurajeaza, lauda gesturile frumoase si crede in ei din tot sufletul. Asta se va vedea.

Articolul urmator este despre Galatea, eu cred rau de tot ca o sa-ti placa.

Ti-au placut articolele?

Aboneaza-te la blog prin RSS

Aboneaza-te la blog direct prin email

Trimite articolul unui prieten:

36 comentarii

pagini de comentarii: [1] 2 3 4 » toate paginile

1
Radu Stanciulescu a scris:
4 June 2008 ora 10:55 AM
Multi barbati care au sau au avut (trecuti in ne-fiinta) succes, au multumit pentru aceasta femeilor (sotii sau prietene sau mame) care le-au fost aproape si au avut incredere in reusita/potentialul lor. Incepand cu Mircea Eliade si terminand cu Adrian copilu minune (manele).
Unii mistici sunt de parere ca aceasta incredere in puterea de reusita a lui X, le transmite acestora niste energii subtile care… “le da aripi”.
2
Ovidiu Miron a scris:
4 June 2008 ora 11:10 AM
E vorba de energia sexuala . E un fenomen natural .
3
Radu Stanciulescu a scris:
4 June 2008 ora 12:28 PM
Energia sexuala nu-i chiar asa subtila
4
Lia a scris:
4 June 2008 ora 3:07 PM
Daca este sublimata devine subtila. Mai multe amanunte la Napoleon Hill.
5
Daniela David a scris:
4 June 2008 ora 4:35 PM
Da, Radu. E ca si cand, prin increderea lor, ceilalti genereaza energie pe care noi o utilizam. Indiferent de cine sunt acesti ceilalti dar cu atat mai utilizabila cu cat ne sunt mai apropiati.

Ovidiu, poate ca in eforturile sotului de a atinge imaginea ideala pe care o are sotia despre el incape bine si elementul sexual. Insa in increderea dintre prieteni, dintre elev si profesor, dintre mentor si… invatacel ( :p, amuzant cuvant), crezi tu ca si acolo? Si-apoi, piramida nevoilor e destul de dezvoltata deasupra treptei de la baza…

Lia, I’m no Napoleon Hill, dar cred ca e loc pentru ambele manifestari ale energiei sexuale si inca destul. Multumim de recomandare
6
Ovidiu Miron a scris:
4 June 2008 ora 5:20 PM
7
gia a scris:
4 June 2008 ora 7:58 PM
super super, atat am incercat sa explic efectul asta unor oameni, in legatura cu mine… atat le-am spus ca ei ma creeaza, o sa mai insist frumos scris si foarte util
8
Ionut Ciurea a scris:
4 June 2008 ora 8:46 PM
Da, Daniela scrie foarte, foarte bine. De fapt, toti cei 7 rezidenti sunt oameni foarte valorosi. Noroc pe capul meu ca am dat de voi.

Se aude Ovidiu acolo in spate?
9
Ovidiu Miron a scris:
4 June 2008 ora 10:09 PM
O vorba de cand eram mai mic era ceva de genul, “lasa vrajeala” .
10
Ovidiu Miron a scris:
4 June 2008 ora 10:10 PM
In privinta Danielei si a colegilor sunt de acord. De owneri nici nu mai zic. Ei sunt in fruntea listei .

pagini de comentarii: [1] 2 3 4 » toate paginile