Optimism, lectia 1: “Ce mai faci?”
Afirmatie
Optimismul nu e o doar o calitate a unor oameni, in general veseli si care cred ca lor le ies lucrurile intotdeauna. Optimismul e o abilitate care se invata. La fel ca mersul pe bicicleta, nodul la cravata, crema de zahar ars per-fec-ta si vorbitul in public, optimismul se invata prin practica.
Printre primele cuvinte pe care le schimbam cu un interlocutor sigur auzim si un “Ce mai faci?”. Asta este punctul pe care ma concentrez azi: o ocazie, care apare des pe parcusrul unei zile, de a exersa pentru optimism.
Primul pas spre cultivarea optimismului este felul in care raspunzi la aceasta intrebare banala si aproape mecanica. Raspunsurile sunt deja testate si aplicate de mine. Functioneaza iar efectul este garantat. Arata cam asa:
Ce spui
Asadar, esti intrebat “Ce mai faci?”. Tu raspunzi, cu zambetul pe buze:
- “Numai lucruri bune!”
- “Numai ce vreau.”
- “Imi merge nemaipomenit! Ba chiar imi alearga!”
De ce sa te plangi? De ce sa incepi sa-ti insiri neplacerile? Brian Tracy spune ca 80% din cei care te intreaba nu sunt interesati de fapt iar restul de 20% s-ar putea sa se bucure.
Trei efecte
Cand raspunzi astfel, spre deosebire de clasicele “bine-multumesc-si-tu” sau “nu-atat-de-bine-ca-tine” obtii trei efecte:
- Celalalt zambeste sau chiar rade de-a binelea. Probabil ca i-ai inseninat ziua. Starea de buna dispozitie duce la intensificarea activitatii neocortexului. Practic, creste numarul de legaturi intre neuroni, ceea ce duce la un plus de energie nervoasa, la gasirea de solutii, la aparitia de idei noi.
- Tu te simti mai bine. Pe langa faptul ca si la tine apare buna dispozitie cu aceleasi efecte fantastice, tu te mai bucuri si de bucuria lui!
- Devii mai optimist ca ieri. Deoarece i-ai transmis interlocutorului tau ca esti o persoana vesela si bine dispusa, vei tinde sa-i confirmi acest mesaj de fiecare data cand veti mai interactiona. Pentru ca adezivul cel mai rezistent se afla pe etichetele pe care ni le lipim noi insine.
Ti-am prezentat acum trei raspunsuri optimiste, altfel, la intrebarea pe care sigur o auzi de cateva ori pe zi. Foloseste-le chiar acum cu prima persoana care te intreaba ce mai faci.
Si cand iti vin in minte (ca doar rasul activeaza neocortexul) si alte variante de raspunsuri vesele, spune-mi-le si mie. Ca sa-mi mai diversific expresiile, zic…
(Lectia 2 va fi Zambetul. Larg.)
Te-ar mai putea interesa:
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS
Aboneaza-te la blog direct prin email
25 comentarii
pagini de comentarii: [1] 2 3 » toate paginile
pagini de comentarii: [1] 2 3 » toate paginile









4 May 2008 ora 12:12 PM
Felicitari pentru articol, Daniela!
Cand citesc asemenea ganduri alese ziua mea este pur si simplu extraordinara!
. Astept cu mare interes articolul despre zambet!
Larg!
6 May 2008 ora 4:02 PM
Felicitari! Interesant articolul si imi dovedeste ca fac bine atunci cand nu raspund cu un simplu “bine”. Am sa tin cont de faptul ca trebuie sa dau raspunsuri pozitive, ca asta mai scap din vedere cateodata
.Ca si Ovidiu, astept cu nerabdare articolul despre ZAMBET!
6 May 2008 ora 8:06 PM
rapunsurile sunt inspirate!! este un articol foarte potrivit!! multumesc
))
6 May 2008 ora 9:57 PM
Si mie mi-a placut articolul mai ales pentru faptul ca el contine adevaruri vitale. Foarte frumos ca are cine sa ne aminteasca faptul ca civilizatia superioara inseamna in primul rand o gandire pozitiva insotita de zambetul din priviri si de pe buze. Felicitari.
6 May 2008 ora 11:12 PM
Ovidiu, multumesc! Si zilele mele sunt extraordinare cand primesc felicitari
Laura, tu ce raspunsuri folosesti? Adica, tu ce mai faci? Cat despre articolul despre zambet, il astepti nemaipomenit de bine asa
Monica, ba eu iti multumesc pentru entuziasmul din semnele de exclamatie.
Sa mai vii!
6 May 2008 ora 11:49 PM
Daniela:
7 May 2008 ora 1:47 PM
Gabi, multumesc tare frumos
E interesant ca ai mentionat zambetul din priviri, o sa povestesc si despre asta in articolul urmator.
7 May 2008 ora 4:05 PM
Te felicit pentru subiectul ales.
Prima data cand am testat raspunsurile tale, am facut-o la “sugestia” unei ancore lansate de bunica mea: “De cat sa-ti planga unul de mila, mai bine o suta de invidiosi!”, apoi cu trecerea timpului mi-am dat seama ca in general nu prea intereseaza “ce si cum mai fac” ci este doar o modalitate de abordare apoi… cu trecerea si mai mult a timpului (sic!) am zis sa fac din intrebarea asta retorica un lucru in beneficiul meu si al altora. Deci….”Ce mai faceti voi?!”….”Numai bine, rau nimanui!”
Sa aveti zile insorite si pline de iubire!
8 May 2008 ora 10:58 AM
Carmen, multumesc frumos pentru varianta ta, tocmai am incercat-o. Am ras,a ras, e perfecta!
Urarile tale se vor intoarce, stii?
8 May 2008 ora 11:38 AM
Da,stiu. Confirmare imi este fiecare zi ce trece si fiecare clipa viitoare. Caci acum sadesc ceea ce voi culege. Asa ca trag din “greu” la ceea ce vreau sa fiu maine!
)