buy some google online
buy some bing online
buy some facebook online

Poti. Efectul Galatea.

Scris de
pe 11 June 2008

Saptamana trecuta am povestit despre Efectul Pygmalion – atunci cand altii cred in tine, ai sanse mai mari sa reusesti decat daca te descurajeaza. Cel de-al doilea efect… special este Efectul Galatea.

Spirala increderii in tine

Efectul Galatea este un Efect Pygmalion cu o singura persoana: tu crezi in tine si tot tu te descurci, din acest motiv, mai bine. Esti propriul tau Pygmalion.

Cand pornesti o activitate cu increderea ca vei reusi, pentru ca tu stii ca te descurci, declansezi puterea unei spirale: vrei sa faci lucruri din ce in ce mai bune si le abordezi cu entuziasm si energie.

Atitudinea deschisa si orientata spre succes se va reflecta in rezultatele foarte bune. Doua efecte decurg de aici: inveti mult mai mult din noua experienta si increderea in propriile capacitati iti este confirmata inca o data. Cand pornesti de la increderea in tine obtii in final si mai multa.

Vizualizezi cum urca spirala spre si mai multa incredere? Cum crezi ca arata spirala care porneste de la neincredere in fortele proprii? Raspunsul este ca o cam ia in jos…

Cand ai incredere in tine iti dezvolti eficacitatea personala. Caracteristica principala a eficacitatii personale este faptul ca poate fi dobandita, la fel ca optimismul. Eficacitatea personala este credinta ca tu esti la carma vietii tale, tu ai control asupra ceea ce ti se intampla si esti perfect capabil sa rezolvi situatiile cu care te confrunti.

Orice rezultat bun si orice abilitate nou dobandita duc la cresterea sentimentului eficientei personale. Pentru ca te percepi ca fiind mai capabil, mai eficient, iti vei stabili standarde mai inalte si vei cauta noi provocari. Si tot asa, urcand pe spirala increderii in tine.

“Convingerile oamenilor despre capacitatile lor au un efect profund asupra acestor capacitati”, spune Albert Bandura, psiholog care a studiat eficacitatea personala.

Ce poti face tu

Simplu, nu? Crede in tine!

Cand asta nu ti se pare prea simplu sau nu e o abordare cu care sa fii obisnuit, poti urma cativa pasi:

  1. Identifica pe care spirala a increderii te afli.
  2. Aloca timp pentru o analiza cu creionul in mana, timp in care sa raspunzi catorva intrebari. Care sunt realizarile mele din ultimii doi ani? Ce activitati ma umplu de energie? Ai mai putea sa-ti amintesti in detaliu ultima situatie dificila pe care ai depasit-o. Cum te-ai simtit la incheierea ei?
  3. In timpul zilei ia-ti cateva momente in care sa incetinesti putin ritmul, sa stai tu cu tine si sa te apreciezi. E important pentru echilibrul tau sa observi ceea ce faci bine si foarte bine. O sa-ti placa inca din prima zi, intr-o saptamana va deveni un obicei drag iar dupa doua saptamani… Dar mai bine te las sa descoperi cum e.
  4. Un proverb spaniol spune ca nu e prea intelept sa arunci cu pietre pe propriul tau acoperis. Cand vrei sa deschizi gura pentru a te plange cuiva ca nu stii, nu poti si nu o sa-ti iasa, deschide-o fara sonor: zambeste!
  5. Apuca-te de ceva ce-ti place. Partea cu adevarat placuta cu eficienta personala este ca se dezvolta la modul general prin abordari particulare: orice lucru nou pe care il inveti, iti place si-l faci bine iti va creste increderea in tine.

Daca ar fi sa retii un singur lucru legat de Efectul Galatea, retine imaginea unei ghinde (dealtfel, metafora pentru procesul de coaching): sigur crede ca are tot ce-i trebuie ca sa ajunga stejar.

Saptamana viitoare: Golem.

Coaching • Comunicare • Educatie • Gandire pozitiva • Motivare • Optimizare psihologica • Psihologie • Relatii
 
 

Ti-au placut articolele?

Aboneaza-te la blog prin RSS Aboneaza-te la blog direct prin email
Trimite articolul unui prieten:
 

22 comentarii

pagini de comentarii: [1] 2 3 » toate paginile

  1. 1
    Marius Stan a scris:
    11 June 2008 ora 1:12 PM

    Foarte frumos si adevarat ! Bravo ! Increderea in propriile capacitati e prima calitate pe care ar trebui s-o dezvoltam cu totii.

  2. 2
    gia a scris:
    11 June 2008 ora 3:33 PM

    asta e buna “Cand vrei sa deschizi gura pentru a te plange cuiva ca nu stii, nu poti si nu o sa-ti iasa, deschide-o fara sonor: zambeste!” m-am gandit si eu la asta lately, sa nu ma mai plang de nimic, sa schimb subiectul si lucrurile se vor imbunatati de la sine :)

  3. 3
    narciza a scris:
    11 June 2008 ora 6:05 PM

    Un dram de incredere purtam fiecare in noi. Numai ca sunt situatii in care o pierdem si suntem descurajati. Stiti ce fac eu? Ma incurajez singura:”hai Narciza, hai ca poti! Ai mai reusit si alta data, ai sa reusesti si acum! Hai gaseste o solutie!”
    Uneori o spun cu voce tare cand sunt singura acasa.
    Cand am reusit ma felicit singura:”ai vazut? n-a fost mare lucru, n-a fost asa greu”,etc Uneori imi cumpar ceva ,ce-mi dorem ,drept ”premiu”.
    Chestia cu zambitul e foarte adevarata, la inceput nu prea imi venea sa zambesc imi iesea mai mult un ranjet,”un ras stricat”, dar cu timpul a devenit obisnuinta. Apoi am vazut ce inpact are asupra celui ce-l ai in fata. E mai deschis fata de tine,devine mai cooperant si e dispus sa te saculte si asta are un efect pozitiv si asupra mea.Probati si voi!

  4. 4
    Daniela David a scris:
    11 June 2008 ora 7:40 PM

    Total de acord, Marius :) Sa stim ca putem fi stejari :)

    Hihihi, ar fi dragut sa se imbunatateasca lucrurile de la sine, Gia :) Hai sa le mai impingem si noi… Din pacate, cand ne plangem consumam energie degeaba, si pe-a noastra si pe-a celui care ne asculta; chiar daca e un prieten care ne asculta cu drag, se va simti si el putin deznadajduit dupa ce incetam noi cu lacrimatul pe umaru-i :P

    Narciza, eu as merge si mai departe si as spune ca increderea in noi este starea naturala, “normalitatea”. Strategia ta de a te incuraja cu voce tare e grozava, folosesti principiul afirmatiilor care devin paradigma proprie. Cat despre strategia de auto-rasplatire… :D (iti doresc sa faci numai lucruri bune si sa rezolvi toate problemele :P )

  5. 5
    Elena a scris:
    11 June 2008 ora 7:48 PM

    Bine te-am regasit Daniela! Si azi ne ajuti sa mai punem o floare in buchetul intelepciunii! Adunam de la fiecare,de la Marius,Ovidiu,Ionut,Radu…etc.Si citindu-i pe fiecare invatam ,suntem ”elevi”silitori si uite asa incet,incet poate reusim sa luam examenul numit”Viata”.Sper ca si noi sa ne ridicam la nivelul profesorilor nostri online.

  6. 6
    Daniela David a scris:
    11 June 2008 ora 7:54 PM

    Elena, ce ma rasfeti tu cu aprecieri :) Imi cam place :) (si eu adun fire de intelepciune de la colegii mei, nu-i asa ca sunt fabulosi?)

  7. 7
    Cristiana a scris:
    12 June 2008 ora 8:33 AM

    Galateea era omul care nu facea nimic, pentru ca nimeni nu o dorea… Cineva a dorit-o si i-a dat viatza… Depindem mult de lumea in care traim… dar daca Pigmalion peste cativa ani avea sa descopere ca Galateea lui era iar de piatra, si-ar fi pus problema daca nu cumva ea devenise asa pentru ca era folosita la bucatarie, la shmotruiala, ca nu mai era asa de frumoasa, etc.? Cred ca este important sa ne implicam TOT TIMPUL , nu numai la un moment dat al vietzii noastre, sa ramanem fideli actiunii de inceput, sa incurajam si pe altii – sa ne sprijinim pe cei pe care ii incurajam, nu sa-i consideram concurentza si sa le taiem aripile. Nu se stie niciodata cine ne poate ajuta si cum se poate lansa un grup care a depasit partea intunecata a concurentei. Adica cam ceea ce observ si la voi.

  8. 8
    Maria a scris:
    12 June 2008 ora 9:56 AM

    Felicitari pentru articol Daniela. Eu as continua ideea Elenei, *punem o floare in buchetul intelepciunii! * – *sa plantam o ghinda pentru a devenii stejar- (ghinda reprezinta copilul, care daca este educat.. devine omul maret asemeni unui stejar.)

    *Cand vrei sa deschizi gura pentru a te plange cuiva ca nu stii, nu poti si nu o sa-ti iasa, deschide-o fara sonor: zambeste! Imi place acest indemn, o sa-l transmit mai departe unei colege care se plange persoanelor pe care eu le consider principalii ei dusmani. In ochii acestora , (care chipurile te compatimesc), esti subordonata lor si subiect de discutii , nu?

    O zi buna in continuare!

  9. 9
    Vero a scris:
    12 June 2008 ora 1:52 PM

    Superb! Mersi, Daniela. Pana la urmatorul articol voi fi deja stejar hahaha…

  10. 10
    Daniela David a scris:
    12 June 2008 ora 8:00 PM

    Cristiana, evident :) Nu ca trebuie, ci vrem noi sa ne implicam tot timpul cand putem vedea care ar fi consecintele implicarii partiale. Gasesc interesant ce spui tu despre Galatea, care poate redeveni de piatra daca Pygmalion nu o mai pune la fel de sus in lista lui de prioritati… Oare Galateei nu i-ar fi mai bine dotata cu un fel de perpetuum mobile pe care sa-l intretina chiar ea, crezand in sine? :) Sa fie mai putin dependenta de Pygmalion pentru a putea exista? De acord, Pygmalion o ajuta crezand in ea, dar sa fie oare dator si cu existenta ei? Intreb si eu…. Tu ce zici?

    Maria, adica mai multi oameni care stiu ca au in ei tot ce le trebuie pentru a fi mai buni sunt ca o padure? :) Tare frumoasa imagine, imi inspira multa forta si constanta in planuri. Cred ca si tu ai avut o zi buna, caci ai inceput-o prin a crea o “Empowering paradigm”, un gand care iti da forta. Si pentru asta noi iti multumim :)

    Vero, adica ai sa te intorci stejar? :P

pagini de comentarii: [1] 2 3 » toate paginile

Comenteaza si tu