Si eu imi amintesc ca imi imaginam o groaza de lucruri cand eram copil si era foarte misto pentru ca credeam in ele. De exemplu, visam sa am un aparat cu care sa vad ce fac oameni care nu sunt langa mine la un moment dat. Cred ca e actuala teleconferinta. E buna intrebarea ta: cu ce am inlocuit jocul? Cred ca am devenit pragmatici si am dobandit o gandire limitata, influentata de tot felul de norme si ingradiri . Prin joc nu aveam limite, puteam fii printi si printese, mama si tata, doctor. ORICE. Incet, incet am invatat cum sa ne purtam astfel incat sa nu parem caraghiosi.

Si cred ca cheia e sa reusim sa ne regasim visele din copilarie si credinta ca orice e posibil. E primul pas.

Inca ceva: daca vezi un om ca vorbeste singur, ca “se joaca” , il banuiesti de boli ciudate si-l trimiti sa se caute. Cu bilet catre psihiatrie. Hm, oare e bine asa?

Frumos articol, e foarte multa lume care vorbeste de tehnici de vizualizare si relaxare la capitolul de minimartieni si cai verzi pe pereti. SI daca preludiul pica bine, actiunea trebuie ca este fenomenala Asteptam cu interes.