Si apropos de asta, un mic gand pe care a trebuit sa il exprim cu voce tare la un moment dat pentru ca oarecum am ajuns in cealalta extrema

“Nu ignor problemele, doar ca gandesc in solutii.”

Multumesc Daniela, multumesc mult de tot… Ceea ce vine din partea ta este ceva special pentru mine… Sper din tot sufletul sa nu dezamagesc … De muncit – nu ma dau in laturi, asa incat ‘la tortue’ merge cu siguranta si drept pe drumul ei…

Va doresc un week end frumos !!
Cu drag, Cristiana

Scriptum cu placere!!
Este greu sa delimitez tot ceea ce am invatat de ceea ce am de consolidat, dragele mele (dragii mei). Din sfatul tau, Miruna Tataru (mai avem o Miruna printre noi, sa ne traiti amandoua !!) a trebuit sa aleg repede intre 2 lucruri: ideea pe care o sustin de multa vreme si care a dat aripi multor oameni la scris: a scrie cat vrei; si a raspunde la obiectul discutiei.
Scrie cat vrei… cine te opreste?? daca un moderator te opreste – atunci te opresti acolo – in alta parte s-ar putea sa te ia cineva in brate si sa te stranga cu bucurie la piept… dar nu am auzit de astfel de cazuri de oprire din partea moderatorului, pana acum, decat daca se folosesc lovituri sub centura… Unii oameni nu scriu 2 randuri pt ca in 2 randuri nu se pot cuprinde cele pe care doreau sa le spuna (extras tot din studiul cu 15 oameni de mai sus). Le-am spus ca este … atat de frumos sa vezi cum curg scrierile una din alta… ‘Oameni buni… dar voi nu scrieti… voi faceti eseuri… aceasta este literatura…’ De ce sa aibe drepturi numai unii sa faca asta?? Toti avem drepturi, lumea iti contribuie la retineri pt ca nu se suporta pe ea… nu pe tine… Nu se cunoaste pe ea… cand se va cunoaste pe sine, te va cunoaste si pe tine… Atunci hai sa invatam lumea sa se suporte pe ea insasi: incurajati lumea… Batranul Norman, la 87 de ani ‘Indrazniti sa ratati !!’

Dar, sa ma strang totusi un pic…
AICI ESTE PARTEA MEA: de dimineata a trebuit sa aleg intre a spune ceea ce am spus mai sus si a spune ceea ce vreau sa spun acum: am ales sa le spun pe amandoua.
Dar in mod normal, cand nu am in mod expres ce sa incurajez, o trimitere directa, trebuie sa tin cont de mesaj: de PRIORITATEA mesajului. Acum, relaxata, cu cafeaua in mana scriind 2-3 cuvinte din sfert in sfert de ora, imi permit sa aleg prioritatile. Ideile. Transmiterile.

1. Ideea este sa NU ma arunc in raspuns. Am invatat asta. Acum consolidez, cu ajutorul tau. Trebuia sa le fi scris pe toate impreuna. Nu pe fuga, cu o mana pe blugi si cu alta pe tastaura.
Putem face si asta. Depinde unde.
Tocmai asta spuneam mai sus: cu prietenii iti permiti ORICE. In public – nu. E drept, voi sunteti prietenii mei. Dar totusi…
Am invatat sa nu-mi mai permit orice nici cu prietenii mei. Daca ei isi permit, nu ma deranjeaza, chiar imi face placere. Chestie de optiune. Ei spun ca … sunt mai maleabila acum… E bine.
2. A fi la obiect: NU am fost la obiect cu raspunsul pe care l-am oferit de dimineata – dar am folosit prilejul de a comunica ceva. Vorba lui Ouspensky: avem semitonuri in care putem introduce o gama noua, cupland-o pe aceea permisiva, pe semitonurile proprii.
Nut si feder.
Sunt situatii in care trebuie sa ma refer la obiectul discutiei. Iar in cadrul ei sa aduc in mod elegant atentia asupra celuilalt element. Este, daca vreti, rafinarea prioritatilor. Nu m-a invatat nimeni. Sunt economist cu talent la scris, atat. Nu face nimic, invat acum.
Invit si pe altii sa invete.

Multumesc, Miruna Tataru !!!
Multumesc, Raluca Mohanu !!!
Multumesc, Empower !!!

Post scriptum: Zau ca mai putin de atat nu pot… acum!!! Dar cred ca voi reusi, caci fac in alte parti sinteze peste sinteze. O sa incerc chiar aici. Ureaza-mi spor !!!

Un text este o avutie… Dati din avutia interioara a voastra, fara frica, fara teama… Nu va fie rusine, nici sa dati, nici sa luati. Fiti mandri ca puteti…

PENTRU CA AVETI FORTE, AVETI PUTERE…
Doar ca nu prea stim asta… Sa acceptam sa invatam…
Cu drag, Cristiana

P.S. Iti mai scriu ceva cand ajung la serviciu… Am intaaaaaaarziaaat !!!!!

Multumesc pentru comentarii si mai ales pentru CURAJ!

Cu admiratie,

Raluca