Conteaza cine ESTI
V-ati gandit vreodata sa le spuneti celor din jurul vostru cat de mult apreciati influenta lor in viata voastra? Ati actionat astfel incat toti cei pe care ii apreciati sa afle ca si datorita lor ati ajuns persoanele de AZI?
Oare de ce ne este greu sa facem acest lucru? Oare de ce este atat de usor sa criticam si atat de greu sa fim recunoscatori? Oare de ce avem in jurul nostru atat de multe persoane care se devalorizeaza si care se simt fara vreun rost in viata?
Oare de ce atunci cand primim ceva pe gratis, o imbratisare, un cadou, chiar iubirea, o luam ca pe o fotografie pe care o punem in rama si uitam de ea? Oare de ce ne cenzuram cand vrem sa oferim iubire, o imbratisare, tandrete etc.?
E simplu… nu stim sa fim recunoscatori
Nu stim sa multumim, nu stim sa oferim si sa primim. Suntem prea prinsi in cercul vietii: cand suntem jos, ne este prea greu sa ne ridicam, cand suntem sus, suntem prea ocupati sa avem succes.
Povestea din filmulet (finalul articolului) m-a impresionat de prima data cand am vazut-o pe blogul unei prietene. O perioada lunga din viata mea mi-am cenzurat imbratisarile pe care doream sa le daruiesc, tandretea pe care vroiam sa o ofer, iubirea care clocotea in mine, aprecierile pe care azi le ofer familiei si prietenilor mei minunati. Inclusiv ma cenzuram in a oferi din cunostintele si experienta mea necrezand ca am ceva de spus sau ca acestea vor face diferenta in viata cuiva. Am gresit!
Dragii mei, conteaza cu siguranta cine esti si cu siguranta faceti diferenta in viata multor persoane. Cineva a avut nevoie de sfatul vostru si voi ati fost alaturi de ei, cineva a avut nevoie de o imbratisare si voi i-ati oferit-o, cineva avea nevoie sa il ajutati sa urce in autobus si voi ati facut acest lucru, MULTI va aprecieaza si se bucura ca existati.
Ganditi-va la persoanele carora vreti sa le multumiti si comunicati-le asta
Nu e de ajuns sa gandim ci trebuie sa si actionam ca acele persoane sa stie ca le apreciati si sa fie constiente ca viata lor conteaza. Asa cum zice William Arthur Wade “a avea sentimente de recunostinta si a nu le exprima este ca si cum ai impacheta cu grija un cadou si nu l-ai da”. Nu lasati sa fie prea tarziu…
In incheiere eu vreau sa imi exprim recunostinta fata de toti autorii Empower si fata de cititorii nostri care fac diferenta in viata mea. Fiecare in parte imi oferiti cunostinte noi, incredere, credinta, imi transmiteti ganduri bune – ceea ce ma implineste. Multumesc pentru aportul vostru in viata mea!
Daca nu apare (mai sus) clipul direct in RSS sau email, intrati pe site ca sa il vedeti.
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
23 comentarii
pagini de comentarii: [1] 2 3 » toate paginile
pagini de comentarii: [1] 2 3 » toate paginile
Loading ...
25 April 2009 ora 10:52 AM
Daca intr-adevar nu stim sa fim recunoscatori si cu voce tare, putem invata. De exemplu, astazi. Si putem aplica. Tot astazi
Eu iti multumesc, Delia, pentru clipul fabulos si emotionant. Si pentru reamintire.
25 April 2009 ora 1:25 PM
Delia, tu esti o femeie impresionanta si un om fermecator!
Multumiri nenumarate, si din suflet, pentru ca si tu faci o diferenta in multe vieti! Eu citesc saptamana de saptamana articolele tale, pe care le astept cu sufletul la gura, si care fiecare in parte ma imbogateste! Si pentru ele, si pentru tine, pentru ca te imparti cu noi, multumesc enorm!
25 April 2009 ora 3:41 PM
@ Daniela – Asa-i ce impresionat e videoclipul? De fapt actiunea intreprinsa de acesti oameni este demna de toata aprecierea. Ma inclin in fata lor. Ma gandeam ce minunat ar fi sa facem o astfel de actiune in Romania, ce ziceti?
Ar fi bine sa nu uitam acest lucru si totul porneste de la NOI.
Eu iti multumesc tie Daniela pentru mesajul minunat pe care il transmiti de fiecare data prin articolele tale. Esti un om deosebit!
@ Cristina – Oare ce as putea sa spun decat ca m-ai facut sa ma emotionez! Multumesc din suflet pentru aprecieri, am ramas fara prea multe cuvinte. (si se intampla cam rar asta
)
25 April 2009 ora 7:53 PM
Ar fi o idee excelenta pornitul unei astfel de actiuni precum in filmulet! Eu astazi am raspandit la toti cunoscutii emailuri de apreciere si filmuletul acela atasat, cred ca este un mic pas. Si asta multumita tie, Delia!
26 April 2009 ora 12:27 AM
Intr-adevar, ascunzandu-ne adevaratele sentimente, pierdem mult prea mult timp…pierdem oameni, pierdem oportunitati. E pacat sa ne irosim aceste resurse cand, de fapt, culegem doar roade pozitive imprastiind in jur bunavointa!
26 April 2009 ora 2:05 PM
@Cristina – MULTUMESC. Nimic nu poate fi mai gratificator decat faptul ca ce ai redat tu (ideea e a altora nu a mea) impinge la actiune.
@Auras – asa e.. pierdem in felul asta multe “lucruri” pretioase. Nu imprastiem numai bunavointa, ci mult mai mult decat atat, chiar mai mult decat apreciere, recunostinta, in felul asta imprastiem iubire.
26 April 2009 ora 4:24 PM
Delia draga,
M-am uitat la film… si m-am uitat… si m-am uitat…
Bineinteles ca am plans… Asa, de bine si de drag. Aduce un pic cu “Alegerea” lui Og Mandino, intr-un anume fel.
E foarte adevarat ca e greu sa fim recunoscatori, mai ales cand ani de zile am avut implementata “lectia” “non-valorii” noastre.
Si cand inca omul si cauta, isi culege frimituri de aprecieri, asteptand sa fie plin pentru ca apoi sa dea, vine foarte greu sa daruie, cand el tot asteapta sa primeasca, fiind convins ca el nu are si nu e valoros.
Frumoasa pilda, si minunata mecanism, acela in care, cand ti se arata recunostinta, esti indemnat sa oferi si tu recunostinta, fiindca te vezi, in fine, valoros, si muti privirea spre ceilalti, vazand ce au adus in viata ta cei din jur. Ca in “da mai departe”, a functionat fantastic aceasta impartasire a recunostintei.
La urma urmei, un simplu si frumos act de iubire.
Multumesc de dar, draga noastra!
Te mai asteptam cu asa bucurii!
Dau si eu filmul mai departe… si nu doar filmul.
Din nou, multumesc!
26 April 2009 ora 5:50 PM
Da, Delia. Spre exemplu eu spun frecvent “te iubesc” dar pe unii oameni ii sperie afectivitatea manifestata “gratuit” sau ca semn al recunostintei pentru faptul ca ei ne inspira. Sunt oameni pentru care anumite expresii au devenit tabu iar manifestarea iubirii se face strict in cadrul familiei. Insa eu am o banuiala vis-a-vis de acesti oameni in ce priveste potenta emotionala si cred ca totul tine de zona de confort pe care o pretuiesc prea mult.Oricum confort nu e egal iubire (poate doar iubire de sine).
Si eu iti multumesc pentru prezenta ta in viata mea si te imbratisez tare, tare
26 April 2009 ora 8:12 PM
Nesiguranta tulbura bucuria de a iubi, punandu-ne fara vreun indiciu din afara, in garda.
26 April 2009 ora 9:23 PM
asa e, Delia! >:D<
este un clip minutat ( http://jaysarah.blogspot.com/2008/12/today.html ) am dat si eu peste el de curand!
si pe site-ul de origine (http://www.makeadifference.com), gasim multe alte filme care ne reamintesc diferite lucruri pe care pe uitam, prinsi in meandrele cotidianului: http://www.makeadifference.com/movies/index.htm
iar aici alt film, care la fel, valorizeaza persoana, oricare ar fi aceea! esti minunata, Delia!
http://jaysarah.blogspot.com/2009/01/you-are-great-d.html
suntem minunati, cu totii si cu siguranta ca facem diferenta pentru cei din jur in fiecare zi, daca suntem chiar si putin atenti!