Contemplatia (I). Mai multa claritate.
In cuvantul inainte al unei carti minunate, Dalai Lama spune ca cea mai tare insusire a mintii este aceea ca poate fi transformata. Cartea minunata este “Alchimia Emotionala” a Tarei Bennett-Goleman si vorbeste despre cum sa transformi vartejul si confuzia care vin la pachet cu emotiile in claritate si patrundere, folosindu-ti mintea.
Contemplatia, asa cum o prezinta Tara Bennett-Goleman, este o constientizare meditativa. Imbina elemente ale practicii orientale de meditatie cu mult mai occidentala cautare a unei solutii. Contemplatia se deosebeste de meditatie prin scop: in contemplatie gandurile sunt urmarite din momentul aparitiei lor, pe durata desfasurarii pana la finalizarea lor organica.
Scopul este acela de a intelege lucrurile, emotiile si sentimentele asa cum sunt, fara a le deforma prin implusul si reactia inerente oricarei miscari sufletesti.
Vrajitorul din Oz
Radacina cuvantului “emotie”, motere, inseamna a actiona, a te misca. Orice emotie aduce si un impuls irezistibil catre o actiune: ma intristez si plang, ma infurii si ridic tonul, simt afectiune si vreau sa-l imbratisez. Pe obiectul afectiunii, adicatelea.
In cazul emotiilor neplacute, impulsul irezistibil nu va aduce decat si mai multa neplacere. Actionand in acel sens obtin deci neplacere. Si cine isi doreste mai multa neplacere? Prin contemplatie urmaresti emotiile si sentimentele pentru a le cunoaste si descifra. Eliminand reactia imediata si inlocuind-o cu un plus de atentie vei vedea clar ce anume a determinat emotia, vei intelege de ce ai nevoie de fapt si vei elimina tiparele de raspuns care nu iti fac bine.
Contemplatia propune inlocuirea actiunii cu atentia pentru a intelege cauzele neplacerii.
Iti amintesti cat se temeau Dorothy si prietenii ei de marele vrajitor din Oz? Asa vestit, asa puternic, asa inaccesibil… Pana cand catelusul Toto trage de perdeaua in spatele careia se ascundea un batranel care se juca cu niste aparate de fum, de amplificare a vocii si cu o masca mare.
Daca dai perdeaua si urmaresti cu atentie, intelegi. Cand intelegi, tu hotarasti, fara a te mai lasa dus de valul emotional care pare irezistibil. Pana ii rezisti. Subtitlul lucrarii Tarei Bennett-Goleman este foarte sugestiv in acest sens: “cum poate mintea sa vindece inima”.
Cum se face?
Poti incepe sa practici contemplatia urmarindu-ti cu atentie procesul natural al respiratiei: ritm, succesiunea miscarilor, etape, evolutie. Revino pe respiratie de fiecare data cand iti dai seama ca iti zboara gandurile in alta parte. Exerseaza si observa complexitatea unui proces atat de banal si vei beneficia de o reprezentare la scara redusa a gandurilor si emotiilor.
Cand stapanesti contemplatia respiratiei, iti poti directiona atentia catre alte aspecte: mersul, sunetele care te inconjoara (chiar propria ta voce), senzatiile fizice. Orice poate fi obiectul contemplatiei tale, de la gestul de a-ti spala mainile (foarte bogat la nivel senzorial) pana la a manca un mar.
Uite, incearca chiar acum sa-ti constientizezi mana pe mouse: pozitia fiecarui deget, incheietura pe suprafata mesei, temperatura, gradul de relaxare, presiunea degetului aratator pe butonul de scroll…
Dupa ce te joci asa o perioada, imbogatindu-ti viata cu senzatii care pana acum treceau neobservate, incearca sa-ti contempli gandurile si emotiile, fara a le evalua, controla sau justifica. Doar urmareste-le cum se contureaza, cum se dezvolta si cum se estompeaza, intr-un mod natural.
Un secret mic
Secretul se cheama adnotare. Cand observi un anumit sentiment, cand percepi un gand, spune-i pe nume, scurt si concis: “tristete”, “furie”, “iritare”, “durere”, “caldura”, etc. Fa o scurta nota mentala. Cand spui pe nume sentimentului/starii/senzatiei, il/o constientizezi in primul rand. Din constientizare, daca astepti putin, decurg asumarea (“EU simt asta…”) si acceptarea (“… si e OK sa simt asa”).
Contemplatia, un instrument pentru drumul TAU
Doar atat. Nu e Graalul, nu e Secretul. Este un instrument in plus pe care il poti folosi in eforturile tale de a te cunoaste, de a te vindeca, de a fi mai bun. Eforturile raman. Drumul de parcurs ramane al tau.
Contemplatia este de fapt despre tine si despre realitatea ta interioara, nu e despre exercitiu, nu e despre postura. Carl Gustav Jung spunea ca “pentru a poseda trebuie mai curand sa invatam sa dobandim”. Contemplatia este despre dobandire.
5 motive pentru a practica contemplatia
Inveti despre tine. Contemplatia presupune sa acorzi timp si atentie gandurilor si emotiilor tale. Sa le urmaresti desfasurarea fara a judeca si fara a reactiona.
Vezi mai bine. Traindu-ti din plin emotia insa eliminand reactia transformi confuzia in claritate. De multe ori reactia deformeaza perceptia, fie doar si pentru faptul ca actionezi in lipsa unor informatii importante despre nevoile tale reale.
Iti stimulezi creierul. Fiind atat de atent vei observa multe detalii pe care inainte nici nu le vedeai. Pentru creierul tau, asta inseamna noutate deci interes sporit. Creierul va comanda si obtine un plus de energie pentru a analiza noutatile si a se asigura ca nu te pandeste niciun pericol. Tu vei resimti tot acest proces sub forma unui plus de vitalitate si placere.
Ai mai multa liniste. Mai multa atentie si mai putina reactie inseamna mai mult calm.
Rezolvi problema, nu o ascunzi sub pres. Cand te concentrezi pe sursele emotiei tale ajungi mai repede la nevoile reale. Daca insa alegi sa reactionezi, vei genera un lant de actiune si reactiune care te va retine o perioada. Iti vei folosi energia si resursele pentru a gestiona efectele in loc sa iti gasesti cat mai repede acea nevoie importanta si sa vezi cum o poti satisface.
Data viitoare povestim despre cum putem folosi contemplatia pentru a ne vindeca juliturile si vanataile sufletesti inerente unei vieti traite “pe teren”, nu in randul spectatorilor. Joaca-te de-a contemplatia si sa ai o saptamana bogata!
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
20 comentarii
pagini de comentarii: [1] 2 » toate paginile
pagini de comentarii: [1] 2 » toate paginile
Loading ...
21 January 2009 ora 10:29 AM
faina expunere.
21 January 2009 ora 10:40 AM
Foaret frumos , bravo !
Genul acesta de constientizare reprezinta un exercitiu simplu ce poate fi practicat oricand. E nevoie doar sa depasim automatismele care se opun. Cu practica zi de zi, e posibil !
Sa vedem si urmatorul exercitiu…
21 January 2009 ora 11:04 AM
Foarte bun articolul, ca de obicei:-)
Am 2 comentarii:
- contemplatia, ca si meditatia ne pot ajuta sa nu ne identificam cu emotiile, mai ales cele negative. Intr-un moment dificil, simtim uneori ca suntem acea emotie, si detasarea (“sunt mult mai mult decat frica/ anxietatea/ furia pe care o simt acum”) ajuta.
- iata un citat pe care l-am citit de curand in “Puterea intentiei” (Wayne Dyer): “Contempla-te ca si cum ai fi inconjurat de conditiile pe care vrei sa le produci”
21 January 2009 ora 3:25 PM
Daniela draga, din nou vii ceva tare drag mie!
Despre contemplatie, cu ceea ce aduce ea, este mult de spus dar si mai bine de facut!
Beneficiile ei sunt fantastice, si de ar fi doar cele pomenite de tine, si tot ar fi mult!
Imi permit sa subliniez ceva ce ai atins aici si care mi se pare de mare folos: atentia si respiratia.
Punerea in aplicare a ceea ce ai povestit aici are un efect instantaneu. Spre deosebire de multe alte practici si tehnici, astea sunt cele mai simple si cu rezultatele cele mai complexe!
Despre respiratie au tot pomenit multi, de-a lungul secolelor, si urmarirea ei te aseaza instant in atentie. Iar asta, atentia, e numero uno, in a fi prezent!
Am povestit si eu despre asta, cu drag, cu ceva timp in urma. Si ca sa vezi, Daniela, cum iara suntem pe acelasi val… povesteam acolo de spalatul pe maini, marea “tehnica a spalatului pe maini”…
http://www.humanitysteam.ro/Din-Conversatii-cu-Dumnezeu/Momente-de-gratie-III.html
Astept sa vedem urmarea, cea cu vindecarea…
21 January 2009 ora 6:30 PM
Imi permit sa exemplific doar cu articolele scrise de mine: sunt mai pline de sens si mai “rotunde” (atentie, TM Raluca
) in urma comentariilor. Doua completari utile de la Raluca si o descriere detaliata in linkul din comentariul Mihaelei-Mikka, care faciliteaza intelegerea si mai ales trezeste curiozitatea in legatura cu exersarea contemplatiei.
Mikka si Raluca, multumesc si ma bucur ca v-a fost pe plac articolul
Marius, si e un exercitiu placut, care aduce cel putin mai multa bucurie si pofta de viata
Vasile, multumesc punct
21 January 2009 ora 10:21 PM
buna sa-ti fie inima Daniela, Comunitate,
Am citit si eu curios, articolul pe care l-am gasit la “intamplare” divina.
Eu cred cu ultimul meu atom ca exista Dumnezeu si-n astfel de clipe, mi se intareste credinta.
Vorbind de emotie, din emotie, si-acum cand scriu aceste cuvinte, simt emotie puternica, in zona inimii,
aceeasi emotie pe care o simt cand cineva imi zambeste, sau cand se lipeste catelul de mine, sau cand sunt surpins de o pasare care zboara libera pe cer, sau poate cand galopez vara pe atmosfera caldutza si calul imi multumeste pentru bucuria pe care mi-o creaza, sau poate atunci cand ma simt un pic mai intelept, sau atunci cand imi vad un client de coaching ca a facut ceva ce-l implineste si cand in sfarsit sunt impacat asa cum sunt.
Sunteti fatastici indiferent de ce mai scrieti pe-aici.
Felicitari,
i
22 January 2009 ora 11:58 AM
Ioan, comentariul tau este impresionant pentru mine. Stiam ca articolele de pe Empower sunt bine primite, ma gandeam ca ii ating sufleteste pe prietenii-cititori… totusi o descriere asa miscatoare a emotiei resimtite nu-mi imaginam.
Imi doresc ca toti colegii mei sa citeasca acest comentariu, sa se bucure si sa zambeasca si ei incontinuu de zece minute incoace, cum fac eu acum
22 January 2009 ora 1:08 PM
Daaaaaaaaaaaaaaaa!
)
Asa este! Emotie din emotie, inima din Inima…
Ce minunat e, TOOOOOOOOOOOOOOT!
Ionut, Daniela, dragii mei toti, ce bucurie ca suntem impreuna!
Stii, Ioan, asa de frumos ai descris, ca am vazut pajistea aia unde tu si calutzul tau va impartasiti din bucuria fiecaruia. Fericiti cei care stiu gusta ceea ce ne inconjoara! Norocosi “clientii tai de coaching”…
Vezi, Daniela, ce bine ca ai scris articolul, ce bine ca s-a facut Empower, ce bine ca a povestit si Ioan, ce bine ca am net! Asa se face acel “magic” de care ma incant iar si iar… Si ma duc sa dansez din nou pe “it’s a kind of magic”… (aici imi trebuiau zambilicii aia dansareti
22 January 2009 ora 1:18 PM
Stii ceva,Daniela? Pentru mine,cei care scriu un articol,pe blog,pe site,intr-un ziar,se impart in doua categorii;cei care ma plictisesc inca de la citirea primelor fraze,si cei ale caror cuvinte “traiesc”si vibreaza .Acestia din urma ,reusesc sa incarce cu energie fiecare rand pe care-l scriu.Pe masura ce iti citeam articolul intram ,fara sa vreau, in meditatie ,percepeam fiecare cuvant intr-un mod cu totul deosebit,plin de viata si culoare.Da,plin de culoare! Ce faci cand meditezi? In primul rand iti stimulezi creierul! dupa citirea acestui articol,creierul meu ,dar sigur si al altora va arata putin altfel,schimbat in bine!
22 January 2009 ora 8:42 PM
Articolul asta scris de Daniela este un exemplu perfect pentru ce inseamna articolele Empower: au si inspiratie, au si “how to”/”cum sa”, au si experienta personala a autorului, au si experienta marilor specialisti internationali, nu e nici prea mic, nici prea mare, este exact cum trebuie.
Este un exemplu foarte bun dupa care se pot inspira autorii Empower
Si nu numai! Cine are urechi de auzit sa auda…
In ultima perioada raman fara replica la calitatea articolelor scrise de cei 7 autori rezidenti. Exceptional. Stiu ca-mi laud echipa, chiar nu ma pot abtine. Daca-mi voi aratati in Romania un alt grup de 7 oameni care scriu pe dezvoltare personala mai bine intr-un proiect asemanator Empower, atunci nu mai zic nimic.
Pana atunci, bravo Daniela si toata echipa.
Ma inclin.