Comments on: Darul primit si darul pierdut

By: camelia

camelia — Tue, 23 Feb 2010 18:26:08 +0000

Foarte adevarat. Binele care vrem sa il facem noi nu e mereu un “bine”, decat atunci cand ajutorul ne este cerut. Altfel e energie irosita.
Foarte frumos articolul/

By: Alina Buzatu

Alina Buzatu — Wed, 11 Nov 2009 20:02:13 +0000

@Daniel: Da, cu siguranta tratam tot ce ni se intampla prin prisma perceptiilor, asteparilor si a interpretarilor personale. Cred insa ca ceea ce ne ajuta sa-l intelegem pe celalalt prin toata acesta plasa de filtre, este tocmai comunicarea, exact ce a facut si tatal din povestea ta: nu si-a aparat fiul si nici nu a argumentat de ce se comporta asa, pur si simplu a spus ce a simtit si ce il afecta cel mai tare in momentul respectiv. Comunicand, s-a facut inteles si cu siguranta a reusit sa treaca peste orice bariera ridicata de perceptiile si judecatile celorlati.

By: Daniel

Daniel — Mon, 09 Nov 2009 20:20:21 +0000

Foarte interesant pusa problema. Eu o sa insist putin pe energia risipita: conteaza in primul rand ca e energia TA cea risipita si puteai sa faci altceva cu ea. Daca extrapolam, trebuie sa invatam ca in viata sa ne risipim energia in acele lucruri care sunt cu adevarat importante pentru noi.
In alta ordine de idei, mi-ai adus aminte de un exemplu (furat dintr-o carte) care ilustreaza foarte bine felul in care noi oamenii judecam un anumit context prin prisma asteptarilor, conceptiilor si perceptiilor noastre:
In metrou urca un barbat ravasit cu copilul sau. Barbatul se aseaza resemnat pe o banca in timp ce copilul incepe sa se comporte necivilizat, alearga, hartuieste calatorii, tipa. La un moment dat unul din ei, nemaisuportand comportamentul copilului, il ia la rost pe tata. Acesta repllica: “ne intoarcem de la spital, unde sotia mea si mama lui tocmai a murit. Credeti-ma ca nu stiu ce sa fac.”

By: Alina Buzatu

Alina Buzatu — Sun, 08 Nov 2009 14:36:58 +0000

@Carmen: Multumesc pentru comentariu! Da este greu sa alegem “bine” timpul si persoana. Cateodata ne poate ajuta intuitia, alte dati experienta de viata, alte ori pur si simplu norocul. Partea buna a lucrurilor este ca acel “consum” nerecompesat, risipit, de care vorbea si Ioan, se poate regenera si nu este “un ceva” pe care odata ce il pierzi, nu-l mai poti avea inapoi. Traim, invatam, crestem si reusim sa alegem mai bine, timpul locul si persoana.

By: Alina Buzatu

Alina Buzatu — Sun, 08 Nov 2009 14:28:20 +0000

@Ioan: Mi se par foarte potrivite cuvintele pe care le-ai ales in intrebarea finala: “a te consuma” versus “atractie”. Pana la urma fiecare actiune pe care o facem implica un consum: de timp, de sentimente, de “noi”.
Bine ar fi daca fiecare actiune a noastra ar putea sa atraga in mod spontan si necalculat acea energie compensatoare care ne confirma ca nu ne-am risipim degeaba.

By: Alina Buzatu

Alina Buzatu — Sun, 08 Nov 2009 14:16:16 +0000

@Andra: Multumesc pentu comentariu, ce spui tu se gaseste foarte frumos transpus in tema filmului “Pay it forward”. Filmul naste un concept interesant, cel al lantului de lucruri “bune” primite si date mai departe sub orice forma: gesturi, cuvinte, ajutor, prietenie, intelegere, suport. Oare cum ar fi lumea daca fiecare dintre noi am pune o zala in lantul asta ?

By: Carmen

Carmen — Fri, 06 Nov 2009 07:40:11 +0000

Foarte frumos spus Alina!
Dar cat e de greu uneori sa alegi timpul sau persoana

By: ioan

ioan — Fri, 06 Nov 2009 06:56:32 +0000

E ca la terapie sau coaching cand vrei sa-l ajuti pe cineva, fara sa vrea sa participe…

E ca si cum iubesti pe cineva, care n-are nevoie de dragostea ta.

E ca si cum vinzi o chestie care n-are nicio valoare in zona cumparatorului…

Ideea e VREI atractie? Sau vrei sa impingi, sa (te) consumi?

By: andra

andra — Thu, 05 Nov 2009 20:16:35 +0000

Interesant articolul tau.M-a pus pe ganduri….Cred ca nici mie nu mi-ar aduce bucurie banii oferiti doar asa,desi m-ar bucura sa pot oferi eu si sa aduc bucurie,dar unui om care sa dea si el la randul lui mai departe(intr-o alta zi) daca intalneste oameni care au nevoie…