Cele spuse mai sus imi taie orice speranta de a mai fi originala, dar articolul mi-a placut mult, am simtit in el curaj si determinare. Si speranta ca pot sa fac si eu asta, sa pun in practica indemnurile tale. E deosebit!

Si totusi……Asta seara, aflandu-ma intr-o stare de relaxare vecina cu somnul, mi-a venit in minte ideea sugerata de catre Delia in acest articol. Mai mult de amuzament, mi-am zis “ia hai sa-mi pun imaginatia la incercare”

Maestrul Octavian Paler spunea ca singurul loc si timp in care omul se simte cu adevarat fericit este Trecutul, pentru ca numai acolo are depozitate amintirile frumoase, imagini, situatii si senzatii care ii confera o stare de multumire sufleteasca, de linsite si de siguranta. Numai acolo sufletul se simte la adapost, pentru ca stie ca acolo nimeni nu-i mai poate rapi acea fericire pe care a trait-o deja in viata sa si stie care a fost gustul ei. Asta in timp ce viitorul este incert, imprevizibil, la fel ca si planurile si visele ce le facem cu ochii deschisi si mintea plina de sperante.

So…..Am inceput sa caut si eu o imagine frumoasa si reconfortanta din trecutul meu, ca o contrapondere la imaginile, situatiile si personajele care m-au facut sa agonisesc atat de mult praf si mizerie peste sufletul meu in ultima vreme. Nu mi-a trebuit mult timp ca sa o gasesc.
Eu mi-am petrecut copilaria la tara, intr-o zona cu peisaje superbe, in Banatul de munte. Incep vizualizarea : ma si vad copila de vreo 12-13 ani, undeva pe malul unui paraias asupra caruia stau aplecati niste salcami inalti si batrani ce revarsa o ploaie inmiresmata de petale in parul meu, peste sufletul meu. Ce aud in jurul meu ? Multe pasari care canta fiecare pe limba ei, un vant usor printre frunze si suntele primaverii in departare. E sfarsit de mai si soarele se pregateste sa apuna dupa un deal acoperit de gradini inflorite. Ma simt impacata si mi-e bine.:)

In paralel, vizualizez si cealalta imagine, cea care in mod constant imi aduce durere si furie si frustrare in suflet, atunci cand imi aduc aminte de situatia nedreapta prin care am trecut, de El si de Ea si de masinatiunile lor perfide care mi-au adus depresia din prezent. Vad ambele imagini, ca doua tablouri pe un perete. Incerc sa le suprapun. Si stiti ce se intampla ? Paraiasul de care vorbeam mai sus se transforma subit intr-un rau mare, nervos si involburat, care vine peste cei doi, ii darama de pe scaunele lor, ii ia si ii duce departe, cu tot cu birourile si calculatoarele si termopanele lor, apele acestui rau distrug totul in cale si purifica peisajul, curatind tot praful si mizeria care mi-a ingreunat si mi-a intunecat sufletul de atata timp.

Si ce ramane in urma ? Apele se domolesc incet-incet, nu se mai aude vuietul raului involburat, doar un susur usor si cantecul pasarilor la sfarsit de mai. Acum vad pietrele de rau si petalele florilor de salcam purtate de vantul de seara pe suprafata apelor linistite.
Nici nu mai conteaza viitorul, important este ca in Prezentul sufletului meu s-a facut lumina si curatenie de primavara. It smells so fresh !

P.S. Sa nu radeti de mine, dar am citit undeva ca puterea autosugestiei poate fi fantastic de mare. Iar de data asta…..I really want to beilve.

P.P.S. Delia, multumesc pentru articol.

Acum vine cel mai interesant moment. Chiar si in articolul dat, este mentionat Vizualizarea, in “The secret”, la Npoleon Hill este este mentionat vizualizarea, si in multe alte carti este mentionat acelas lucru, ca sa obtii un lucru in mina trebue sa-l vezi mai intii in gind, vizualizindul. Dar cum?
Eu folosesc vizualizarea de citiva ani, si o faceam in mod haotic, si fara vre-o structura… Doar sind am dar de Jose Silva, doar atunci am inteles cum lucreaza vizualizarea. Si incepusemsa fac vizualizarea dimineata si seara, cu ochii inchisi, … cu explicatii dece fregventa de percepere creste de 10 de ori cind vizualizezi in liniste si facind careva exercitii de relaxare … adica nimic deosebit, si diferit, doar ca sa fac acea vizualizare in careva circumstante in care totul devine mult mai accesibil.
Ceea ce vreau sa zic eu cel mai tare, e ca vizualizarea functioneaza foarte bine. Am obtinut totul ce mi-am dorit, totul, casa-jobul-friend si tot asa. si citeodata obtineam un pic altceva decit ce am vrut, dar, doar dupa ceva timp imi dadeam seama ca e mult mai bun.

Ceea ce sugerez eu tuturor celor din jurul meu e ca sa atraga o atentie ma mare asupra conceptului de vizualizare, sa il practce prin exercitii si totul se va schimba, imediat va veti da seama ce insemna fraza pe care atit de mult o intilniti “Totul depinde de tine”, fiecare cuvint din aceasta expresie este adevarat, si am incercat sa va explic cum… sper ca am fost deajuns explicit, daca nu, mai intrebati … am exemple din viata proprie ….

Totdeuna mi-au placut profesorii la universitate care veneau din vre-o companie dar nu cei ce au invatat sa fie profesori. Exemplele practice din companiile sau sfera de unde veneau profesorii schimba totalmente perceperea informatiei. Asa ca v-as sugera sa includeti citeva exemple personale sau pe care leati auzit de la prieteni in articolele dumn ca sa ajute cititorii sa faca primul pas, “Da sa incerc, dece nu”

Sunt foarte multumit ca tot mai mule persoane gindesc asa cum ai relatat in acest articol, bravo delia.
Cu stima,
Vadim (once, a very small child