4

Dincolo de “terorismul relational”

Acest articol mi-a fost inspirat de povestea unui cuplu ajuns intr-un impas. La prima sesiune de consiliere, totul parea diferit – energia lor, amintirile lor, parerile lor despre aceleasi evenimente petrecute impreuna, dorintele lor… Exista insa un singur element comun, care mi-a atras atentia – niciunul nu vorbea despre sine. Fiecare vorbea despre celalalt si in locul celuilalt

Mi-am adus atunci aminte de ceea ce Jacques Salomé, psihosociolog francez care a dezvoltat metoda comunicarii relationale (ESPERE), numeste “terorismul relational”.

Ce este “terorismul relational”?

Terorismul relational este foarte raspandit si are multe fatete. Il intalnim atat la mesele de familie cat si in salile de sedinta ale marilor corporatii. Si ca orice forma de terorism, aduce violenta (fizica sau psihica) in relatii si genereaza insecuritate. Baza terorismului este teama, el activand atat temerile din interiorul nostru cat si temerile partenerului de discutie.

Poate cel mai frecvent exemplu de “terorism relational” este a fi mereu in capatul celalalt de relatie. Astfel, foarte des vorbim in locul celuilalt, gandim in locul lui. Mai mult, actionam in locul lui, manati deseori de cele mai bune intentii.

Un exemplu apare atunci cand il acuzam pe celalalt, facandu-l responsabil de tot ceea ce ni se intampla. In exemplul de mai sus, ea il acuza pe el ca nu ii “intuieste” dorintele, ignorand propria responsabilitate de a i le comunica. El o acuza pe ea ca se izoleaza si nu comunica, uitand de propria sa responsabilitate in “inghetarea” relatiei.

Este un caz relevant pentru asa-numita relatie “claxon” (tu, tu, tu!) in care cei doi vorbesc doar despre celalalt si nu cu celalalt.

Cand il acuzam pe celalalt, suntem pe moment eliberati de coplesitoarea intrebare: “Cum am contribuit eu la aceasta relatie?”. Ii dam celuilalt o senzatie de atotputernicie care ne ajuta sa ne deresponsabilizam. Fiecare doreste ca partenerul sa se schimbe, crezand ca asa “ne va fi mai bine”. Evident, celalalt nu se schimba niciodata la fel de repede asa cum ne dorim noi, ceea ce va genera multe frustrari subterane in relatie.

Si putem fi foarte inventivi – putem gasi combinatii infinite pentru a nu ne simti responsabili de ceea ce ni se intampla, pentru a gasi mereu o cauza exterioara si pentru a nu face o alegere sau a nu lua o decizie…

Prezentare care sa vanda

Descarca Ebook-ul Gratuit

"10 strategii simple pentru o prezentare care sa vanda" - aceste strategii iti pot salva zeci de ore de cercetare si incercare pentru a vedea ce functioneaza intr-o prezentare

Responsabilitatea, o arma sigura impotriva “terorismului relational”

Deseori ne este greu ca intr-o relatie sa admitem ca suntem responsabili de ceea ce simtim si traim. De fapt, poate mai corect ar fi sa spunem ca suntem “co-responsabili”, asa cum suntem si “co-autori” ai tuturor relatiilor noastre.

Devenim responsabili atunci cand acceptam ceea ce se intampla in interiorul nostru si nu ramanem blocati la nivelul vorbelor sau comportamentelor celorlalti. Si nu este usor, deoarece este necesar sa avem o buna relatie cu noi insine. Este nevoie sa ne definim, sa stim ce vrem, ce simtim, ce gandim, ce suntem intr-un anumit moment.

Suntem responsabili atunci cand ne asumam constient ceea ce aducem si ceea ce primim in relatie. Fiind responsabili, acceptam ca noi dam sens realitatii externe din relatie.

A “sta in capatul nostru de relatie” inseamna a avea curajul de a fi noi insine. A renunta la doua capcane majore ale oricarei relatii: aprobarea excesiva si opozitia. A-l aproba pe celalalt atunci cand de fapt nu suntem de acord este de fapt o atitudine pasiv-agresiva care incarca relatia cu multe frustrari subterane. La fel, a fi mereu in opozitie, a fi “eternul rebel” ascunde o dependenta la fel de mare: ma pozitionez mereu in functie de celalalt, doar complet diferit.

Daca vrei sa afli mai multe despre sa te pozitionezi in relatiile tale, te invit marti, 15 decembrie ora 18:30 la cursul deschis “Eu, tu si relatia noastra”. Mai multe detalii despre curs gasesti aici.

Comments are closed