Efectul Lucifer (I)
In 1971, psihologul Philip Zimbardo a selectat un grup de 24 de studenti la Stanford pentru un experiment al privarii de libertate, cunoscut ulterior sub numele de “Stanford Prison Experiment”.
Acest experiment si-a propus sa cerceteze modul in care un anumit context “malefic” poate determina oameni obisnuiti sa isi piarda umanitatea, proces cunoscut ulterior in psihologia sociala ca Efectul Lucifer.
In inchisoare…
Desi stiau ca sunt parte dintr-un experiment si primeau pentru aceasta participare 15 USD/zi, studentii au fost transportati rapid intr-o cladire foarte asemanatoare unei inchisori si au fost impartit in doua grupuri: “detinuti” si “gardieni”.
“Detinutilor” li s-au aplicat constant metode de depersonalizare, cunoscute in practica penitenciara. Nu mai aveau voie sa isi foloseasca numele, ci erau doar un numar. Singura metoda de adresare a celuilalt era cunoasterea numarului. Li s-a interzis sa poarte lenjerie de corp, au fost tunsi la zero si erau inlantuiti. Spatiul si stimularea senzoriala erau limitate: aveau voie sa se plimbe doar pe holurile “inchisorii” legati la ochi, nu existau ferestre si nici ceasuri care sa le permită sa masoare scurgerea timpului.
Un aspect interesant este faptul ca “gardienii” nu au avut reguli stricte. Li s-a cerut doar ca legile sa fie respectate si sa ceara un comportament adecvat din partea “detinutilor”. Au fost imbracati in uniforme kaki si li s-au dat fluiere, bastoane si ochelari de soare.
Rolurile se invata
In prima si in cea de-a doua zi, subiectii nu si-au luat in serios rolurile. Dar din a treia zi rolul a devenit mai important decat identitatea reala. Desi stiau ca se afla intr-un experiment, asumarea unui rol face ca valorile umane manifestate anterior sa dispara. Astfel, gardienii fac exces de zel si devin violenti. Studentii se revolta la inceput, dupa care devin depresivi si prezinta simptome de stres cronic.
“Gardienii” abuzeaza fizic si emotional “detinutii” mai ales in timpul noptii, cand credeau ca nu sunt supravegheati. Abunda comportamentele sadice, in care “detinutii” au parte de exercitii fizice extenuante, fortati sa curete toalete cu mainile goale sau sa doarma goi pe podeaua de beton.
Experiment cu final neasteptat
Datorita abuzurilor grupului de “gardieni”, Zimbardo a decis sa opreasca experimentul doar dupa 6 zile.
Iata o posibila concluzie a unui student cu rolul de “gardian”:
Dupa ce imbraci o uniforma si ti se da un rol, vreau sa spun o slujba, si ti se spune ca sarcina ta e sa-i tii sub control pe acesti oameni, nu mai esti, cu siguranta, aceeasi persoana care erai in haine civile. Chiar devii acea persoana dupa ce imbarci uniforma kaki, iti pui ochelarii, iei bastonul si joci rolul”.
Astept comentariile tale legate de acest experiment controversat si te invit sa parcurgi concluziile finale saptamana viitoare!
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
25 comentarii
pagini de comentarii: [1] 2 3 » toate paginile
pagini de comentarii: [1] 2 3 » toate paginile
Loading ...
3 November 2009 ora 3:06 PM
exista si alte studii / experiente / experimente care sa sustina concluziile trase in urma acestui experiment?
pot exista multi factori conjuncturali in desfasurarea unui singur experiment care sa duca la concluzii posibil gresite, de aceea as fi curios daca mai exista si alte materiale care sa ateste existenta si manifestarea `efectului lucifer`
multumesc
3 November 2009 ora 3:12 PM
Majoritatea oamenilor vreau “sa iasa in evidenta”… chiar prin acte inumanitare…
3 November 2009 ora 3:19 PM
cred ca atunci cind intri intr-un rol, indiferent daca ai sau nu si uniforma sau costumul adecvat,preiei si atitudinile/comportamentele specifice rolului sau ce crezi tu ca este legat de acel rol.Si ma gindesc aici la rolurile de parinte cu pachetul aferent de atitudini si comportamente sau pe cel de sef.Imbracam atuci ”haina” parintelui sau a sefului.Este vorba despre ce credem noi ca se asteapta de la noi si atunci livram pachetul in cauza.Oare am deveni mai buni daca ar trebui sa fim asistente medicale/ calugari/preoti/asistenti sociali pentru o saptamina cind am sti ca se asteapta de la noi compasiune, mila, bunatate, intelegere?sa livram pentru o saptamina si sa ne intram in rol?
3 November 2009 ora 3:23 PM
@Stefan : cauta pe google “the Milgram experiment”. Este unul dintre clasice.
Cele mai multe persoane gandesc si functioneaza conform creierului “mijlociu” numit “sistemul limbic”. Aceasta parte a creierului este responsabila de emotiile noastre de “mamifere”, si anume : dorinta de a face parte din grup, de a avea grija de cineva, de a avea copii,de a avea un partener stabil,de a avea o viata social activa. Atunci cand suntem sub presiune, activitatea sistemului limbic este suspendata, lasand loc celei mai vechi parti ale creierului,popular numita “creierul reptilian”. Acest creier reptilian, este responsabil pentru toate atrocitatile comise vreodata de oameni.
Aceasta parte veche a creierului este total reactiva,paranoica si interesata de un singur lucru: “supravietuirea”. Pentru acest creier “scopul scuza mijloacele”. Ceea ce este extrem de interesant la aceasta parte a creierului este faptul ca nu poate invata nimic nou, nu poate judeca logic si se bazeaza pe programe extrem de vechi si de baza : “supravietuire si reproducere”.
Creierul mijlociu nu are nici-o sansa in fata creierului vechi,iar neocortexul (cea mai noua parte din creierul uman), si mai ales lobii frontali, sunt singurele parti care pot supra-scrie programele antice de comportament (agresivitatea si supravietuirea).
Lobii frontali ne dau voie noua,oamenilor , sa facem alegeri noi, sa decidem alt raspuns. Se poate spune ca transforma reactivitatea in activitate.
Hmm..poate am sa scriu un articol detaliat pe blog, multumesc pentru insipratie!
4 November 2009 ora 7:51 AM
Foarte interesant…
Ma intrebam si eu candva, cand “eram la corporatie”, daca eu sunt un rol… Eu stiu ca nu suntem roluri… suntem mult mai mult de-atat.
Cred ca putem sa ne-alegem “rolul” pe care vrem sa-l jucam…
multumesc,
i
4 November 2009 ora 9:32 AM
s-au facut si 2 filme dupa cazul asta:
pe primul l-am vazut si mi s-a parut uluitor:
Das Experiment(2001) http://www.imdb.com/title/tt0250258/
si vad ca a mai aparut unul:
The Stanford Prison Experiment (2009) http://www.cinemagia.ro/filme/the-stanford-prison-experiment-33515/
4 November 2009 ora 9:57 AM
Articolul este incomplet, trunchiat si chiar interpretat. Consider ca nu s-a surprins decat pe alocuri esenta, reactiile si concluziile experimentului.
Daca scriem un articol hai sa-l scriem cum trebuie!
4 November 2009 ora 11:41 AM
aici gasiti discursul lui Philip Zimbardo in care descrie experimentul si abuzurile din inchisorile din Irak http://www.ted.com/talks/lang/rum/philip_zimbardo_on_the_psychology_of_evil.html
4 November 2009 ora 2:44 PM
foarte multi dintre noi suntem foarte “alunecosi”, fara personalitate, fara verticalitate, fara vise, nu ne cunoastem scopul in viata,suntem simpli actori intr-o mare turma si ne urmam rolul dictat de Alexandru,Napoleon sau Hitler…iar pentru o bricheta si o punga de orez i-l alegem pe oprescu, basescu,antonescu….functioneaza, este mai mult decat adevarat iar aceste experimente sunt doar o dovada in plus cat de “inteligenti” si “usor” dresabili suntem in arena vietii!
4 November 2009 ora 2:48 PM
@Mushi Poti sa fii mai explicit? Sa ma ajuti sa inteleg si eu mai mult? Ce i-ai da tu Mushi, din locul din care vezi tu, articolului, ca sa fie perfect, sa-ti placa tie?