Eu as aduce un comentariu observatiei lui Liiceanu: nu e greu sa-ti imaginezi tranzitivitatea raului. E mai complicat sa te dai cativa pasi in spate si sa vezi imaginea de ansamblu.

Si eu iti multumesc pentru comentariul tau intelept si concentrat

Lebedele si pelicanii par a fi fiinte zburatoare diametral opuse, dar au destule lucruri in comun. Sunt pasari de stufaris, sunt foarte atente la familiile lor, au un fel de tandrete pe care din nefericire nu o vedem decat la lebede… si un fel de ingenuitate… nu stiu cum… Au fost oameni care au considerat ca sunt o ciudata pt ca iubesc saurienii si pelicanii… De ce nu caprioarele si paunii??!!
Normal ca le iubesc pe toate, si antilopele, si nostimii pecari (porculetii salbatici aceia mici dar extrem de curajosi !!! Doamne, scumpi rau mai sunt !!!)…
Dar stingerea saurienilor si zborul greu al pelicanilor… Am facut un eseu despre saurieni si cineva care ii privea cu repulsie a plans… Pana atunci imi fusese rusine (de ce nu stiu) sa vb despre ei… de atunci vad ca se inmultesc prietenii lor prin mana mea… Stii ce mult ma bucur ??!!!!!

Dupa hohotele si tavalelile pe jos de ras de rigoare, scarba generata a fost de proportii astronomice.

Un pelican nu ar face asta, nu-i asa, Cristiana? Un pelican si-ar pastra durerile inauntru si le-ar transforma in energie cinetica pentru zborul urmator. Si cu inertia tot noi decidem ce facem.

Repet, tare am prins drag de pelicani

Mi-am dat seama de asta nu mai stiu la ce replica data intr-un film de aventuri… Dintr-o data mi-am dat seama ca de fapt noi ne balacim in strivirile noatre, in supararile noastre, in ne-iertarile noastre cu o miscare inertiala care ne taraste dincolo de spasmele evenimentului… Mai si vorbim de cele petrecute, si retraim parca cu si mai mare intensitate – de parca nici nu ne-am dat seama de … anumite aspecte care erau si mai al dr… dar nu le-am vazut atunci … ca altfel ii spuneam… si ii dregeam… si o fi… si o pati…
Stii??!! Ti se pare cunoascut ??!!
Si-i mai tragem si o barfa… ca asa ne invata si televizorul asta, cu reclamele lui !!! Mai nou se dau si acatiste…
Inertii…

Este, sigur ca este ne-simtire, nu simtim (decat poate, foarte tarziu… sau de loc… sau poate doar dupa ce se termina exercitiul vietii acesteia…) cat de mult rau ne facem singuri ne-iertand, ne-simtind si durerea celuilalt, frica lui din care poate sa fie si agresiv, si rau, si spurcat la gura (scuze !! dar cam asa stau de multe ori lucrurile – omul nu este rau de fel, dar e taaare spurcat la gura !!) Boxam in draci unul in altul, cu inertia aceea ‘ Daca a dat el…am dat si io !! Ce, sa stau ca prostu’n drum ??’

Nu??!!

Vezi, unii oameni spun ca, daca nu zbiara unul la altul si nu tin supararea aia pana ce se satura tot satul – spun ca nu au o traire neaosa, autentica… mi-a placut termenul… Nu simt ca traiesc daca nu se cearta un pic, daca nu se dau ei in spectacol… ca scorpionul, sa intepe un pic… ca asa ii e obiceiul… Mai ales in familii, unde se duc certurile din tata’n fiu .. Si-ar trada familia daca ar ierta… Si cu cata furie se arunca noroi peste dulcele balcon al Julietei… Noroi?? Otrava…
Daca citim in Wikipedia ce inseamna inertie… acolo spune ca miscarea inertiala dureaza pana ce o forta mai dura sparge, intrerupe miscarea… (cuvintele mele, sunt obosita de mor acum, nu ma mai duc sa iau alesaturile lor !!!) Julieta a trebuit sa moara, Romeo la fel, cati ca ei de milenii, pana sa ajungem la iertare…

Mai este si uitarea… Dar …slaba nadejde… chiar foarte slaba…
Da, noroc cu speranta… Poate dupa 2012 s-o mai schimba ceva in lumea asta a noastra… Ne-o scurta Dumnezeu zilele cele grele si ni le-o da pe cele frumoase…

N-am vazut cum se pregateste un pelican de zbor, tare frumos l-ai descris Cred ca tocmai mi se par brusc tare simpatici pelicanii, sigur isi valorizeaza zborul mai mult ca altii