Intre a fi si a face
Invatam sa facem…
Traiam intr-o lume care ne invata cum sa facem lucruri, sa finalizam proiecte si sa indeplinim responsabilitati. Mai mult, “facem” investitii, ne “facem” casa, “facem” cumparaturi.
Auzim zilnic despre cum sa actionam eficient, invatam despre importanta obiectivelor (SMART – specifice, masurabile, posibil de atins, realiste si incadrate in timp), despre “to do list” sau prioritizari. La scoala, la serviciu, dar si acasa suntem “evaluati” (si “recompensati sau sanctionati”) in functie de cum “facem” ceea ce avem de facut.
Dar stim oare sa fim?
Intr-o lume a vitezei, suntem deseori ocupati si ne aglomeram viata cu lucruri care trebuie “facute”. Pe nesimtite, “a face” substituie nevoia de “a fi”. Fugim de a fi si ii luam in ras pe “cei care nu fac nimic”.
A face inseamna a actiona si este in esenta un act de creatie. Insa, a “face” in exces, a avea mereu si mereu lucruri de facut inseamna a tese o perdea dincolo de care nu mai vedem si nici macar nu ne mai banuim Fiinta.
Si astfel ma intreb (si va intreb): cum mai avem timp sa FIM pur si simplu intr-o lume care alearga dupa A FACE?
Cum putem invata sa fim?
1. Sa fim cu noi inseamna sa traim in prezent, fara a evada in nostalgia trecutului sau in proiectia viitorului. Astfel, ne acceptam existenta si participam la viata noastra atat cu mintea cat si cu sufletul. Intr-un cuvant: suntem vii!
A fi inseamna a intelege nu doar ce ai de facut dar si de ce vrei/alegi sa faci acele lucruri. A fi inseamna sa treci de la o lunga lista de “to do list” (sarcini de indeplinit) la ceea ce vrei cu adevarat. A fi inseamna sa descoperi cu adevarat valorile tale si nu doar sa declari ceea ce ai fost invatat de catre familie si societate ca este important pentru tine.
A fi inseamna ca din cand in cand sa te opresti si sa incetezi goana. Sa te observi (sa iesi din EU-ul traitor in cel observator, dupa cum ne invata psihanaliza) si sa intelegi ca esti mult mai mult decat faptele, gandurile si emotiile tale.
A fi inseamna sa te bucuri si sa iti manifesti recunostinta – dupa cum spunea Tony Robbins: “In fiecare dimineata sunt fericit ca ma trezesc deasupra Pamantului, restul il iau ca pe un bonus”.
2. Sa fim cu ceilalti inseamna sa participam in relatia cu lumea cu toata fiinta noastra, ceea ce este mult mai mult (si mai greu) decat sa facem lucruri pentru ei. In rolul de parinte, pe langa lucrurile pe care le facem pentru copii, sa invatam sa fim impreuna cu ei. Ca prieteni, pe langa ajutorul practic pe care il oferim celuilalt, sa putem fi si sa putem intelege. Cu partenerul nostru, sa il acceptam si sa ne desavarsim impreuna “la bine si la rau”.
Pana saptamana viitoare, cand vom vorbi despre coaching ca mod de a “a fi”, va urez sa FITI… prezenti, autentici si bucurosi!
Te-ar mai putea interesa:
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
20 comentarii
pagini de comentarii: [1] 2 » toate paginile
pagini de comentarii: [1] 2 » toate paginile
Loading ...
23 August 2008 ora 12:50 PM
Oamenii fericiti sunt oamenii care “sunt”(era sa ma iau dupa primari si sa scriu “care este”
).
Cred ca aici avem de a face cu lupta dintre linistea sufleteasca si eficienta(sau cei care urmaresc eficienta sunt linistiti din punct de vedere sufletesc in momentul in care o ating? – grea dezbatere
).
Exceptional citatul din Tony Robbins!
Si minunat articol!
Il astept cu mare interes pe cel de saptamana viitoare, Raluca!
23 August 2008 ora 8:28 PM
Vrem sa facem tot timpul ceva pentru a construi EU-ul de succes definit de societate. Suntem pusi in situatia de a alege sa fim ceea ce simtim noi sau sa fim asa cum trebuie. Si cel mai rau e sa nu ne dam seama ca avem de ales intre cele doua cazuri, pierzand astfel sansa de a fi autentici si cu adevarat fericiti.
Multumesc pentru articol, Raluca
23 August 2008 ora 11:13 PM
Inlocuirea notiunii de “a face” cu “a fi” este doar o abordare (de tip alb-negru). In opinia mea, mai sunt insa si altele. Spre exemplu, abordarea evolutiva: “facem” cat mai multe pana ce acumulam experienta si incepem incetisor “sa fim”. Sau alta, cea simultana: incercam “sa fim” in timp ce “facem”. Asta chiar mi-ar place!
24 August 2008 ora 8:42 AM
Ce te faci cand ‘EU”-ul unanim acceptat in mediul in care lucrezi contravine cu ceea ce simti ca reprezinti si ai de ales intre a fi “ceea ce trebuie” sau a fi autentic – cu riscurile de rigoare.
Raspunsul pe care mi l-as da eu ar suna cam asa: “iti asumi riscurile, daca esti in stare”. Majoritatea accepta compromisuri, ca locuri de munca nu se gasesc pe toate drumurile.
?
24 August 2008 ora 7:17 PM
Cum sa fac, SA FIU?
25 August 2008 ora 1:19 PM
A FI = a mentine pe termen lung stari inalte + constienta lor.
Practica energetica diversa , repetata, continua. Altfel…se pierde. Ramane filozofia, vorbaria.
26 August 2008 ora 12:46 AM
super tare articolul!!!…mi-am dat seama ca mai mult “fac” decit “sunt”… abia astept urmatorul articol
)
26 August 2008 ora 12:02 PM
Draga Kati,in primul rand sa te observi,sa-ti observi starile ,emotiile,fizicul si psihicul.Te-ar mai putea ajuta mult yoga.Dar cel mai important este sa traiesti “clipa de acum”!!!Si SA IUBESTI!!!
26 August 2008 ora 6:14 PM
http://andreirosca.bookblog.ro/2008/08/19/dincolo-de-proiecte-si-eficienta/
30 August 2008 ora 9:16 AM
[...] Comunicare, Educatie, Optimizare psihologica, Psihologie | Daca saptamana trecuta am vorbit despre a fi si a a face, astazi voi descrie un domeniu care alege atat sa fie cat sa si faca. Acesta este coaching-ul. [...]