Iubeste-te pe tine insuti…
Nu exista decat un singur TU. Este o singura fiinta pe acest Pamant care are istoria ta, familia ta, genele tale, calitatile tale, insusirile tale fizice, aptitudinile tale, mintea ta, sufletul tau.
Iar tu esti singurul care te poate cunoaste cu adevarat. Este o sansa extraordinara pentru tine de a te descoperi si valorifica. Mai mult, as spune ca poate fi o misiune personala – sa fii cel mai bun TU cu darurile pe care le-ai primit.
Iubirea – conditionata sau neconditionata?
Pentru a te desavarsi, este necesar sa te descoperi si sa te accepti.
Iar acceptarea inseamna in sine iubire neconditionata. Iubirea are foarte multe definitii, dar am ales-o aici pe cea a lui Wayne Dyer:
Capacitatea si dorinta de a ingadui celor la care tii sa fie ceea ce aleg, fara a insista ca ei sa te multumeasca.
Foarte multi dintre noi suntem invatati cu iubirea conditionata, astfel incat ni se pare singura forma de iubire posibila, atat pentru noi cat si pentru ceilalti. Am fost invatati sa credem ca e nevoie sa “castigam” iubirea sau sa “meritam” dragostea celorlalti.
In acest caz, am primit afectiune doar daca am avut anumite comportamente, am raspuns la anumite asteptari sau am adus anumite rezultate (“esti un copil bun doar daca ai note de 10”). O astfel de presiune aduce a adus copilului din noi o confuzie majora intre sentiment (iubire) si comportament (rezultate scolare).
Asteptarile celorlalti au devenit asteptarile noastre si am construit an dupa an, un “Eu idealizat” care contine tot ceea ce “trebuie” si “este bine si frumos” sa fim.
De ce (uneori) nu ne iubim?
Evident, este imposibil sa fim la inaltimea unor asteptari idealizante. Suntem departe de perfectiune si din cand in cand constatam ca suntem mai grasi decat ne recomanda revistele de moda, avem o cariera mult diferita de filmele americane iar deseori sfarsim sambata seara singuri…
In momentul in care consideram ca nu suntem la inaltimea a ceea ce am hotarat ca “trebuie sa fim”, apare conflictul interior si relatia cu sine se poate deteriora.
Cand suntem intr-o relatie disfunctionala cu noi, nu ne mai vedem, auzim sau simtim. Nu ne vedem in plenitudinea noastra, pentru ca ne este greu sa ne acceptam cu calitatile si cu zonele noastre de “umbra”. Ne vorbim urat, pe un ton rastit si critic. Ne acuzam, ne desconsideram, ne diminuam meritele. Ne distantam de corpul nostru, cu care nu suntem niciodata multumiti – este prea gras, prea slab, cu prea mult par, cu prea putin par fata de canoanele modei…
Nu ne oferim placerile vietii. Mancam prea mult sau ne privam de alimente si devenim anorexici. Nu ne bucuram de sexualitatea noastra si ne este dificil sa atingem orgasmul. Respingem semnele de atentie si afectiune ale celorlalti. Negam complimentele spunand ca “nu e mare lucru”. Nu ne recunoastem contributia la o reusita, plasand altora meritele muncii noastre.
Ce inseamna sa te iubesti pe sine?
Intampina-te cu bucurie si intelegere. Bucura-te cand te reintalnesti cu tine si ofera-ti timp pentru tine. Ai rabdare cu tine, ai calm si tact in a-ti explora nevoile, dorintele, ambitiile. Asculta-te cu atentie; asculta mesajele tale explicite dar si cele implicite ale inconstientului tau.
Ofera-ti compasiune. Sustine-te, ofera-ti confort si alinare. Ia-te in brate, creeaza-ti un mediu de sustinere pentru tine; iarta-ti greselile si accepta ca ai si defecte.
Iubeste-ti corpul asa cum este el acum. Ai un corp si esti (si) un corp. Ai grija de corpul tau si simte semnalele sale.
De ce sa te iubesti pe tine?
Aminteste-ti ca nimeni nu te poate iubi mai mult sau mai bine decat te iubesti tu pe tine. In plus, a putea sa iubesti “din tot sufletul” pe cineva incepe cu a te putea iubi pe tine…
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
20 comentarii
pagini de comentarii: [1] 2 » toate paginile
pagini de comentarii: [1] 2 » toate paginile
Loading ...
26 May 2009 ora 3:25 PM
Este un articol foarte binevenit. Putini acordam suficienta atentie iubirii adevarate de sine. Si putini stiu ca iubirea de sine sta la baza tuturor relatiilor sanatoase. Pentru ca cea mai importanta relatie este relatia cu tine insuti:) De multe ori cel care nu se iubeste ii cere celuilalt sa il iubeasca in locul lui! Ciudat, nu?
26 May 2009 ora 7:01 PM
Pentru mine articolul a venit ca un raspuns la intrebari. Multumesc!
26 May 2009 ora 10:48 PM
Buna Gabriela,
Multumesc pentru comentariu! Foarte interesant punctul ridicat de tine: daca eu nu ma iubesc pe mine ii cer celuilalt sa ma iubeasca in locul meu … si de aici pot aparea multe frustrari, tensiuni, invinovatiri.
26 May 2009 ora 10:51 PM
Multumesc Ina Rodica,
Si ma bucur ca ai intrebari; cred ca de fapt intrebarile sunt mult mai importante decat raspunsurile…
27 May 2009 ora 1:02 AM
Foarte frumos articolul si mai ales foarte necesar…tuturor, fara exceptie, chiar si celor care se iubesc pe ei insisi.
Wayne Dyer are niste definitii dementiale, in general
Mai zice el: “Everything you are against weakens you. Everything you are for empowers you.”
Asa ca hai sa fim empowered incepand cu iubirea de sine
27 May 2009 ora 8:30 AM
Frumos… intr adevar…
Am sa fac un comentariu cu drag si respect pentru intreg poporul american…
Imaginati-va un strigat soptit care vine acum de la mine… nu altceva…
PANA SI IUBIREA TREBUIE SA O INVATAM DE LA AMERICANI???
NOI NU STIM CE ESTE IUBIRE?? IUBIREA NOASTRA UNDE ESTE???
O VEDE CINEVA?? STITI CANTECUL NOSTRU DE CIOCARLIE, CARE SE RIDICA DIMINEATA IN TARIILE CERULUI???
Cred ca da…
Iertati-ma, eu iau doar cuvintele TALE de aici, Raluca, cele iesite din sufletul unui om care stie ce este iubirea si o da tuturor… o iau de la cuvintele prietenelor noastre Mikka, Delia, Daniela… cuvintele lor personale, pentru ca se simte SIMTIREA lor, cum iubim tot ceea ce este sub soare si dincolo de soare, toti oamenii de pretutindeni, toate fiintele de sub soare, si nu numai de la gargarita din varful firului de iarba pana la perdelele de stele care ne arunca in infinit!!!
Stiu ce subiect este aici, dar SI romanul stie SA SE PRETUIASCA SI SA IUBEASCA CU RESPECT, STIE CE ESTE ACELA SUFLETUL LUI PE CARE IL OFERA TUTUROR…. ASTA INSEAMNA IUBIRE DE SINE, SI DE BINE, SI DE ALTUL, SI DE DORUL LUI SI DE DRAGUL TUTUROR…
Iarta-ma Raluca, daca poti.. Uneori ciocarliei i se mai frang aripile, dar si asa are putere sa se inalte cu sufletul dincolo de orice…
27 May 2009 ora 8:46 AM
Ralu’, indiferent si independent de ce zice americanu’, simt ca aici scrie inima ta si nu mintea ta care a citit din carti…
Salut Omul iubitor care ESTI, care te iubesti pe tine, si ai iubire si pentru noi.
Cu Drag,
Ioan
27 May 2009 ora 9:34 AM
Buna, Raluca, felicitari pentru articol, este foarte interesant si util …de aplicat!
Foarte bine ca ai postat si un citat pe aceasta tema,indiferent ca apartine unui american, pana la urma au printre cele mai interesante carti pe psihologie practica,in opinia mea, iar asta nu exclude faptul ca si romanii stiu a iubi.
Pe tema asta pot recomanda si eu 2 carti care pe mine m-au ajutat : “Cum sa te iubesti pe tine,pt a te intelege mai bine cu ceilalti” – Francois Lelord si “Arta de a fi egoist” – Josef Kirschner.
Uite un si link cu un video interesant pe tema asta:
http://horoscoptv.ro/0_136_cersetoria-sentimentala-si-iubirea-de-sine.htm
La mai multe articole interesante !
Cu drag,
Irina
27 May 2009 ora 9:48 AM
@ Vero, foarte interesanta paralala – cred ca pentru a fi “empower” primul pas este sa ai o relatie buna cu sine.
@ Cristiana, total de acord cu faptul ca iubirea de sine nu are nationalitate…
Cred ca ai ridicat un punct de vedere interesant – care sunt de fapt cuvintele noastre, care este glasul nostru? Din punctul meu de vedere, vocea mea este atat ceea ce “vine din mine” dar si ceea ce am internalizat de la mentorii mei (persoane sau carti…).
@ Multumesc Ionut
27 May 2009 ora 10:45 AM
Credeam ca, daca iubesc oamenii, prietenii si incerc sa ii ajut cand sunt la necaz, pana la a uita de mine sau problemele mele e bine ce fac. Nu am reusit intotdeauna sa ii ajut si acum cred ca incep sa inteleg de ce, nu ma iubesc pe mine sau nu suficient de mult. Si eu am un fost sot, am reusit sa ramanem prieteni si nu avem resentimente, ne intalnim uneori la o cafea si discutam, ii admir inteligenta. Poate privind retrospectiv voi intelege daca nu trebuia sa ma iubesc mai mult pe mine mai intai…