Jocuri in trei. Triunghiul Dramatic.
Daca ti se pare ca relatiile intre doua persoane sunt complicate, stai sa le vezi pe-alea triunghiulare… Diferenta dintre a jongla cu doua mere sau cu trei.
Iti spuneam saptamana trecuta (articolul despre pozitiile perceptuale) ca o sa povestim azi despre Triunghiul Dramatic. Ei bine, Triunghiul Dramatic nu mai este un joc de training. Este un joc inconstient si manipulativ la care recurgem pentru a ne implini niste nevoi mai degraba disfunctionale si pe care, sa vezi aici surpriza, nu vrem nici in ruptul capului sa le recunoastem ca atare.
Triunghiul slabiciunilor
Triunghiul Dramatic este un alt concept grozav de important in AT – Analiza Tranzactionala. Inventatorul Triunghiului Dramatic este Stephen Karpman si de-aia o sa mai gasesti acest concept si sub denumirea greu de imaginat de Triunghiul Karpman.
Karpman a descris un model de interactiune intre oameni atat de real ca se vedea de pe atunci: se pare ca Eric Berne (“parintele”, fondatorul AT) l-a avertizat: “You’d better get it right, they’re gonna quote you 150 years from now.” Se pare ca noi oamenii avem cate ceva in comun cu lupii si acel lucru nu este parul…
Fiecarui varf al triunghiului ii corespunde cate un rol. Astfel, avem Persecutorul pe care il putem asemana Parintelui Critic. Persecutorul acuza, ataca, nedreptateste, e furios si ne spune ca e numai vina noastra. Persecutorul e lupul cel mare si rau care rade de noi si ne fura sandvisurile.
In cel de-al doilea varf sta Salvatorul – un alt nume pentru Parintele Grijuliu. Salvatorul ne ajuta si ne preia din responsabilitati fie ca vrea fie ca nu vrea. Ne spune ca putem sta linistiti, rezolva el… Salvatorul nu salveaza pentru a face un bine ci pentru ca simte nevoia sa ingrijeasca o faptura dependenta. Cu cat mai dependenta cu atat mai bine. Si sa nu cumva sa indrazneasca sa se emancipeze ca altfel ne transformam in Persecutor cat ai zice “peste”.
Ultimul si absolut deloc cel din urma unghi este Victima. In AT se spune ca “Victima face jocurile” pentru ca fara ea Salvatorul si Persecutorul ar soma. Victima cauta trei lucruri: pe cineva sub aripa caruia sa se poata ascunde, pe altcineva spre care sa arate cu degetul si evitarea responsabilitatii pentru propriile actiuni. Refrenul preferat al Victimei este “bietul de mine!”.
Triunghiul asta se misca. Asta e specificitatea sa: faptul ca cele trei roluri se schimba intre cei trei actori pe masura ce se desfasoara actiunea. Ca intr-o drama la treatru. In care Victima are rolul principal. Fiecare intra in joc in pozitia lui predominanta si apoi topaie prin triunghi.
Trei unghiuri, trei exemple
Nimic nu ilustreaza mai bine Triunghiul Dramatic decat o serie de exemple, dintre cele mai banale, care sigur s-au intamplat macar unor prieteni de-ai nostri.
Adolescenta care fuge de-acasa dupa Fat-Frumos. Tanara noastra Victima, satula de parintii-Persecutori cauta pe cineva care sa o salveze de la constrangeri si nedreptate. “Biata de mine, uite ce-mi fac, vreau sa fiu libera!”.
Apare Fat-Frumos si adolescenta fuge de-acasa in bratele Salvatorului. Dupa o vreme Salvatorul nu mai este Fat-Frumosul de la inceput si se transforma cate putin in Persecutor, luand rolul parintilor. Deznodamantul fericit pentru Victima este cand se intoarce acasa la parinti, deveniti dintr-o data Salvatori. Cel mai putin fericit este cand isi gaseste un alt Salvator Fat-Frumos. Si asa mai departe.
Inceputurile triunghiurilor conjugale. Am sa le numesc asa indiferent de gradul de formalizare si oficializare a relatiei. Unul dintre cei doi parteneri nu se mai simte confortabil in relatie si se apropie de un tert. Fata de acesta incepe sa joace rolul de Victima. “Bietul de mine, nevoile mele nu-mi mai sunt satisfacute, numai tu ma intelegi.”
Cand partenerul joaca Victima, cel de-al treilea este investit in rolul de Salvator. Acest lucru nu tine seama de faptul ca in cuplul initial partenerul care incepe sa-si caute satisfacerea nevoilor in afara poate fi cel dominant.
Deznodamantul e si aici bifurcat. Tertul Salvator poate redeveni lupul cel rau si prea-curiosul se va intoarce spasit (Victima care va spune “Ia uite ce m-a ademenit sa fac, nu a fost vina mea.”) la partenerul altadata repudiat si acum imbratisat ca Salvator. A doua optiune este construirea unui cuplu pentru scurta vreme cu Salvatorul apoi, pe masura ce acesta este transformat in Persecutor, cautarea altui Salvator.
“Pe cine iubesti tu mai mult si mai mult?” Mama il rasfata pe copilas, se joaca cu el, ii acorda atentie pe cand tatal nu e de acord cu “cocolositul” si are un comportament mai distant. Copilul sparge o farfurie si mama se infurie, devenind, din Salvator (de la comportamentul rece al tatalui) Persecutor. Copilul se refugiaza in bratele fostului Persecutor-nepasator, decorat instantaneu cu ordinul Salvator in rang de “Taaaaati”. Si tot asa, in functie de pozne si de cine le tolereaza mai bine.
Piua! Cum iesi din joc.
1. I se mai spune si constientizare. Este atat de importanta ca am sa o mai scriu o data: constientizare. Fa un pas in spate si vezi daca nu cumva repeti aceleasi situatii care au prostul obicei de a da aceleasi rezultate. Constientizarea te ajuta sa nu mai inaintezi mecanic si macar sa te opresti, daca nu stii ce sa faci mai departe. Te ajuta sa citesti printre randuri, deci sa dezintegrezi triunghiul.
2. Doar doua picioare. Ale tale. Sprijina-te doar pe ele. Cand o sa te sprijini bine nu o sa mai fii chiar atat de “biet” cum te declari. Victima vrea sa fie protejata, sa ia altcineva decizii pentru ea, sa-i rezolve problemele si sa-i garanteze fericirea. Solutia este a face invers. Poate ca patru picioare alearga mai bine. Dar ai vazut tu om cu patru picioare?
3. Raspunsuri non-defensive. Cand simti ca esti ademenit in astfel de jocuri disfunctionale poti alege sa nu mai alimentezi rolul celuilalt. Este bine sa retii ca daca nu ar exista Victima nu ar exista nici Triunghiul Dramatic. Spune “Da…”, “Inteleg.”, fii empatic. Cand motivul plangerilor celuilalt sunt reale ii poti spune “Ai dreptate!”. Recunoasterea nevoilor dezarmeaza intreg triunghiul pentru ca Victima nu mai e victima.
Chiar nu e cazul sa-ti propui sa castigi batalia. Se spune ca in Triunghiul Dramatic nu exista decat un posibil deznodamant: lose-lose.
Te-ar mai putea interesa:
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
25 comentarii
pagini de comentarii: [1] 2 3 » toate paginile
pagini de comentarii: [1] 2 3 » toate paginile
Loading ...
6 August 2008 ora 10:07 AM
Daniela, iti asteptam cu interes articolul si iata ca am avut de ce ! Este foarte interesant! Iti multumesc atat pentru el cat si pentru cele precedente si viitoare
Ai reusit nu numai sa imi trezesti, ci si sa imi mentii viu interesul pentru AT.
)
…… mai povestim pe la birou cand ajungi
6 August 2008 ora 1:23 PM
Daaa….frumos spus; lumea e plina de astfel de personaje – inclusiv colective. Acum, in roluri principale sunt la moda : Al-Qaeda, Bin Laden, teroristii in general (Persecutorul) ; Populatia planetei (Victima) ; SUA si aliatii (Salvatorul) . Inainte de Teroristi erau Comunistii. Iar in scurt timp, locul Al Qaeda va fi luat de ET rai…nu mai e mult , cativa ani…Baietii se misca repede cu jocurile, ca altfel…
Cred ca omenirea asta are problema AT de mii de ani…tot timpul apar salvatori (gen IIsus) sa ne salveze de propria ignoranta…Oare o sa constientizam ? Eu sper ca da…si mai sper ca va fi repede…
6 August 2008 ora 4:52 PM
Tot ce avem de facut pentru dezintegrarea triunghiului este ancorarea puternica in ”clipa de acum” si intelegerea faptului ca trebuie sa fim constienti ,ca doar iubind si intelegandu-ne semenii putem sa oprim acest joc, ce ne consuma inutil energia.Uneori reusim alteori nu .Dar si simplul fapt ca vorbim despre el ne ajuta .Foarte sugestiva afirmatia ta Daniela;”Poate ca patru picioare alearga mai bine .Dar ai vazut tu om cu patru picioare?”Ai dreptate,nu poti fi om in adevaratul sens al cuvantului decat atunci cand esti sigur pe tine cand nu astepti ca un altul sa-ti asigure viitorul .Articol super ,Daniela,multumim frumos si abia astept urmatoarele tale articole.
6 August 2008 ora 5:28 PM
Ioanaaa, foarte multumesc
Viu il mentinem impreuna, daca vrei, desi mai mult tu 
Se spune ca nu poti invata /convinge pe cineva decat (despre) ceva ce exista deja in el…
Marius, foarte tare abordarea ta, Triunghiul Dramatic in relatiile internationale. Eu tricotez o lucrare ceva mai ampla pe tema asta
Si, daca stam sa ne gandim, pana si noi cu noi jucam astfel de jocuri… Cat despre constientizari, au un obicei prost: ori se intampla brusc si socant, ori dureaza zeci de ani 
Multumesc frumos de tot, Elena
Nu stiu cat de mult pot fi oamenii convinsi ca e bine sa-si iubeasca semenii. Mult mai bine suna sa se iubeasca pe ei insisi. Si de aici le-ar fi mult mai usor, pentru ca ne comportam fata de altii exact cum ne comportam cu noi insine.
7 August 2008 ora 10:55 AM
Un articol foarte frumos si tare adevarat: ce bine-ar fi fost daca l-as fi vazut de luni…poate stiam sa recunosc, sau mai bine zis sa “constientizez” o victima si s-o anihilez cu ceva raspunsuri non-defensive, in loc sa-i fac jocul; uneori “victimele” astea sunt atata de puterniceeeeee…de-ti vine sa le spui “micuti manipulatori” nu victime…te-ar vrea mereu sa plangi odata cu ele; daca le arati partea frumoasa a lucrurilor, se vaita mai tare. Ce simplu ar fi fost si cat de dezarmant “inteleg”; “ai dreptate”…sa mai scrii Daniela, ca-mi plac tare mult articolele tale! Foarte bine de tinut minte si cea de-a doua regula “doua picioare”: sa fim responsabili de propriile decizii si actiuni.
7 August 2008 ora 1:47 PM
Da, Roxana, victimele astea… De fapt ele au puterea, in urma acestei constientizari au aparut si tacticile de zbor pe sub radar, presupun
Triunghiul Dramatic despre asta vorbeste, despre manipulari, despre “a se agata” de altii. Si cum sa eviti sa te lasi antrenat in asa ceva. Si daca nu ai vazut articolul luni, Roxana, e in regula (a aparut miercuri
), lectia e mai puternica acum, mai memorabila.
Multumesc tare mult pentru aprecieri
Mai scriu, mai scriu…
7 August 2008 ora 2:27 PM
Mai scrie, Daniela, mai scrie!!! Te rugam frumos, din toate sufletele noastre!!!
!!!!!
Cu drag, Cristiana & comp
7 August 2008 ora 3:02 PM
“Cat despre constientizari, au un obicei prost: ori se intampla brusc si socant, ori dureaza zeci de ani ”
Hihi…ce interesant…articolul meu de maine vorbeste si despre asta (cu alti ‘termeni’)….(adica aceeasi Marie cu alta palarie)…
7 August 2008 ora 4:55 PM
Cristiana si compania de fete zambarete, chapeau! Multumesc pentru cei mai emotionanti smileys primiti vreodata
Marius, nicio palarie nu seamana cu alta
Eu am mai remarcat si alte dati cand am vorbit despre marii cu palarii diferite si mi-a placut.
Ca sa o parafrazez pe Cristiana, eu si comp. (adica ei:
) asteptam cu nerabdare!
7 August 2008 ora 9:41 PM
Multumesc mult pentru articol. Eu am fost norocos, l-am citit exact inainte sa devin “Persecutor” cu fiul meu (“Victima”) care de cand a inceput vacanta nu s-a miscat din fata computerului. Salvatorul n-ar fi intarziat sa apara, desigur. Asa cel putin i-am dat ragaz sa imi dea el o solutie punand-se in locul meu …. “parinte responsabil”. Multumesc mult inca odata. Da-ne un semn cand vei grupa aceste articole intr-o carte, o asteptam cu interes.