Lasa-ti viata in pace
Ne zbatem… si doamne ce ne place sa ne zbatem. Da, ne place, pentru ca ne-am obisnuit sa avem ceva la care sa “muncim”, ne-am obisnuit sa fim stresati, ne-am obisnuit sa iubim pentru ca avem “nevoie” de cineva care sa ne confirme ca suntem OK. Ne zbatem ca sa demonstram ca suntem si noi buni, ca meritam si noi sa avem viata pe care ne-o dorim.
Ne place pentru ca avem “senzatia” ca am facut CEVA sau am facut TOTUL si NU e vina noastra ca nu se intampla. De fapt suntem blocati intr-un noroi ce devine mocirla, ce ne murdareste peste tot, care se lipeste de noi si pe care il simtim pana in adancul sufletului.
Incercam de cele mai multe ori sa ne mai dam cu putina apa, sa ne curatim, insa de obicei nu ne miscam, stam inlemniti acolo, incremeniti de propria noastra situatie.
Simtim ca suntem legati, obligati sa ramanem acolo
Incepem atunci sa cautam raspunsuri, din acelasi loc. Incercam sa aflam “de ce ni se intampla noua asta”. Gasim justificari in carti, in ce ne-a spus cineva, cautam iar in exterior raspunsuri la o intrebare la care ne poate raspunde doar sufletul. Si in ciuda faptului ca ni se pare ca ne-am schimbat, ni se pare ca acum gandim pozitiv, ramanem blocati in aceeasi mocirla, doar ca suntem mai curati putin. Am reusit sa mai facem putina curatenie.
Daca esti in blocajul acesta si mai gandesti si negativ, te plangi de ce ti se intampla, nu faci decat sa te murdaresti si mai tare. Nu faci decat sa faci o groapa in care te tot afunzi.
Totusi ce putem face face?
INTOTDEAUNA inaintea noastra se afla o linie, e linie ce ne desparte de atingerea visului. E o linie ce inseamna de fapt acceptarea situatiei, asa cum e ea, nasoala, dureroasa, trista etc.
Eckhart Tolle spunea:
Uneori renuntarea inseamna a nu mai incerca sa intelegi si inseamna sa nu te mai deranjeze faptul ca nu stii. Orice accepti in totalitate iti va aduce linistea. Inclusiv acceptarea faptului ca nu poti accepta, ca opui rezistenta.
Asadar ceea ce putem face cand ne confruntam cu o situatie dificila este sa nu ne plangem, sa nu incercam sa intelegem prea mult, sa ne gandim ce ne dorim, cum am vrea sa fim noi dupa ce trecem acea linie, cum ne simtim acolo, ce ne-am dori sa avem cu noi etc.
Stim insa ca nu putem ajunge acolo decat daca “salutam” acea linie. Ne punem pe ea, acceptam situatia, multumind ca a aparut in viata noastra, ne abandonam de fapt vointei divine. Facem un dus de lumina care ne curata de tot noroiul, ne curata profund si ne da curaj.
Da, si veti simti atunci eliberare si da, veti primi atunci raspunsurile pe care le cautati. Da, viata pe care ati vizualizat-o dupa linie se materializeaza. Da, se poate si da, nu ajunge gandirea pozitiva. Si da, doar tu poti face asta, nu poate nimeni altcineva face asta pentru tine. Da-ti frau liber din interior si vei face pasi importanti spre implinirea ta.
Lasa-ti viata in pace, renunta la a mai controla totul, controlul e o iluzie. La un moment dat, peste cativa ani, te vei trezi in acelasi loc si nu vei intelege ce ai gresit.
Lasa-ti viata in pace, accepta, renunta la indarjire si vei evolua spre implinirea viselor tale.
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
21 comentarii
pagini de comentarii: [1] 2 3 » toate paginile
pagini de comentarii: [1] 2 3 » toate paginile
Loading ...
4 September 2010 ora 10:25 PM
Ce frumos ai zis-o. Si resimt putin influenta ultimei intalniri connect.
Chiar nu e atat de greu sa let it go. Asta mai ales dupa ce realizezi ca nu prea mai poti face.
E greu sa realizeze control freakul din fiecare acest lucru, dar uneori e bien sa ne dam batuti.
Mie una mi-a folosit tehnica asta… si asta s-a intamplat oarecum si dupa discutia avuta cu tine
Ma bucur ca mai sunt si astfel de sfaturi cum ca we have to let go.
Mai era un citat dragut – you have to let it go, and if it comes back it means it is yours.
5 September 2010 ora 1:46 PM
Eu cand sunt intr-o situatie dificila creez. Nu pentru ca-mi propun asta, pur si simplu se intampla spontan, natural, de la sine. E cea mai puternica alchimie. Pentru ca te detasezi foarte mult, iar daca opera creata a iesit perfect deja devii fericit. Poate fi orice, o pictura, un poem, un cantec.
Sau o alta metoda: scrisul. Pur si simplu in loc sa te plangi si sa te vaiti si sa te smiorcai oh poor little me, iei un caiet si un pix si incepi sa scrii despre problema si solutie. Scrisul este foarte terapeutic si te ajuta si sa te detasezi de situatie.
5 September 2010 ora 4:26 PM
Bun articol Delia. Cum cita si cineva la intalnire din Rugaciunea ‘Tatal Nostru’: “Tatal nostru Care esti in ceruri…Faca-se voia Ta”-cand poti zice asta sincer cu siguranta te-ai lasat in Mana Vointei Divine.
5 September 2010 ora 7:22 PM
foarte frumos spus…de multe ori trec anii si realizam faptulca ne aflampe aceiasi treapta in evolutia noastra..ca dorintele noastre au ramas la acelasi sradiu de dorinte…ca totulsenaruiein jurulnostru ..muncim..ne zbatem..dupa o lun a de munca..ni se pare ca totuleste la fel..ca suntem nefericitica vrem mai tot..ca aveam mult mai multca acum o luna dar tot nu e bine..tot ineficienti si lipsiti de puterene simtitm..de curaj de a megre acolo unde trebuia pt a ne indeoplini dorintele.
5 September 2010 ora 9:05 PM
@Gloria – Acum cu “trendul” de gandire pozitiva suntem invatati ca putem avea orice ne dorim, putem face visele sa devina realitate. Insa nu ne intrebam visele CUI? Chiar imi doresc asta? Chiar e potrivit pentru mine? Chiar e necesar sa lupt. sa ma zbat sa obtin ceea ce imi doresc? Daca lasam lucrurile sa vina spre noi si le acceptam, intelegem si putem evolua. Altfel ramanem pe loc.
5 September 2010 ora 9:07 PM
@Vero – lectia detasarii o invata fiecare, important este sa isi gaseasca fiecare acea resursa, ca e creatie, ca e scrisul, ca e altceva si sa se “piarda” in ceea ce vine din interiorul lui. Si da, scrisul poate fi terapeutic.
5 September 2010 ora 9:12 PM
@Petre – asa si este. Putem cere lui Dumnezeu insa doar dupa ce apreciem ceea ce avem, si daca intelegem ca EL stie ce este mai bine pentru fiecare dintre noi. Am mai scris un articol despre folderul Ceva de Facut pentru Dumnezeu (http://www.empower.ro/inteligenta-emotionala/ceva-de-facut-pentru-dumnezeu/)
5 September 2010 ora 9:14 PM
@Bianca – primul pas e constientizarea, apoi e necesar sa lucrezi cu tine si sa lasi viata sa isi urmeze cursul firesc. (aici nu ma refer la “a nu face NIMIC”). Cu siguranta te va duce la implinire.
5 September 2010 ora 10:30 PM
E bine sa ne lasam viata in pace…dar sa nu ne lase ea pe noi de tot
5 September 2010 ora 10:56 PM
@Marius – nu nu.. nici vorba.