Vera, draga mea
si eu multumesc ca ai citit randurile mele. Suntem toti unici si frumosi – asa vad eu lumea ! Iar eu sunt o personalitate preponderent artistica fiindca se pare ca posed o putere de gandire reprezentativa, intuitiv-simbolica.
Tocmai de aceea, pentru a nu ma simti sufocata de dogme, am inceput sa scot ingradirile din interiorul meu. Si…cat de minunata mi se infatiseaza lumea acum !!! Aici e o smecherie : cand spui “nu”, gandeste-te bine cui te adresezi, la fel si cand spui “da”

Oamenii care lucreaza in dezvoltare personala sunt cei care ne ajuta sa vedem noi insine cum arata lucrurile si fiintele de care avem nevoie. Ei sunt atat de pregatiti si de destepti incat ne determina sa ne raspundem singuri la intrebarile existentiale si sa scoatem treptat la suprafata ceea ce tinem depozitat undeva in subconstient.
Numai bine, te pup…ma tem ca iar ma lungesc la comentariu…

Ceea ce face echipa empower si a ei “artisti modelatori” inseamna Daruire.

Parerea mea este ca am o parere nu tocmai buna despre multe definitii ale psihologiei in general, care, ca orice sistem creat de om pe lumea asta, limiteaza si cam spala creiere…si nu se aplica tuturor, pentru ca fiecare om e unic.

Articolul este interesant, teoriile din el interesante, parerile voastre de asemenea interesante, dar nu simt ca s-ar aplica cumva la situatia mea cu acest joc care, repet, e mult prea complicata si total atipica si nu doresc sa dau detalii despre. Sa nu se inteleaga ca am ceva cu psihologii, nici pe departe. Cea mai buna prietena a mea e psihoterapeut

pentru Vero:
din ce-am studiat eu la un moment dat si mi-a placut foarte mult, am inteles ca AT-ul defineste jocurile psihologice ca fiind jucate de indivizi fara prezenta starii de Adult interior la ambii (s-a scris pe empower despre starile eului)desi ele – jocurile psihologice – reprezinta o modalitate de structurare a timpului.
Formula J sau formula jocului psihologic a lui Berne arata asa: M + S = R – C – D – Bn
Si acum sa le explic pe fiecare : M = momeala; S = stratagema; R = raspuns; C = comutare; D = deruta; Bn = beneficiu negativ.

Unele jocuri dureaza 5 minute, altele toata viata.
Si-o sa-ti mai spun ceva, ramanand ca apoi sa decizi singura daca vrei sa ramai in jocul tau.

Emotiile autentice sunt : furia, frica, tristetea si bucuria. Insa exista si sentimente de tip “racket” – acele emotii incurajate in copilarie de catre figurile parentale si care sunt traite in diferite situatii (deseori stresante) dar care sunt maladaptative. Este un sistem auto-consolidat si deformat de sentimente, ganduri si actiuni mentinute de indivizii dependenti de scenariu.
Ei…in jocurile psihologice ambele parti sfarsesc prin a incerca sentimente “racket” si nu sentimente autentice. Deci Eric Berne a sustinut ca oricum ar fi se ajunge la un beneficiu negativ. Este posibil ca beneficiu negativ pe care tu il obtii sa-l percepi ca fiind pozitiv.

Nu mai spun ca la un moment dat in literatura de specialitate se intalneste o clasificare a jocurilor in grade de tarie, iar protagonistii jocurilor de gradul III sfarsesc la morga, chirurgie sau inchisoare.

Poate ca am teoretizat prea mult si-mi cer scuze, dar am vrut sa fiu cat mai exacta iar pentru mine lucrurile sunt foarte clare in special pentru ca le-am inteles din experienta mea si a celorlalti. Este adevarat ca atunci cand intri in joc o faci neconstientizat.

Cred ca e important, asa cum a spus Raluca sa ne dam seama in ce fel de joc ne aflam pentru a avea mereu la indemana libertatea de actiune din starea de Adult.

Va multumesc frumos pentru spatiu si-i doresc Ralucai articole la fel de bune si incitante