Nu suntem indeajuns de sinceri
Gasesc ca nu suntem indeajuns de sinceri. Nu reusim. Ne dorim, pentru ca ne doare cand nu suntem. Dar, ce sa mai, nu suntem sinceri! Si, traind asa, nu facem decat sa ne alimentam vietile cu tot ce e negativ si dezolant.
Sinceritatea este in general inteleasa ca a fi adevarul in cuvant si in actiune. O persoana care crede ceea ce spune este o persoana sincera. Ceilalti sunt niste ipocriti. Iubim oamenii sinceri din jurul nostru, ne e drag de ei.
Prin “sincer” intelegem faptul ca o persoana actioneaza conform constiintei sale. Dar aceasta constiinta trebuie bineinteles culturalizata si innobilata, altfel s-ar numi doar o constiinta nedezvoltata. A fi culturalizat este un concept social. A fi innobilat este un concept moral. Dar exista si o referinta superioara, cea legata de sinele intern, sufletul cum s-ar spune (pentru unii – vointa divina).
Ce e de facut?
Doar cei care au invatat puterea contributiei sincere si dezinteresate experimenteaza cea mai adanca bucurie a vietii: adevarata implinire.
— Anthony Robbins
Sinceritatea sentimentelor si a intentiilor atinge inimile tuturor.
Dar ce anume defineste sinceritatea? Si cum anume o dobandesti? Nu exista nicio alta formula a sinceritatii decat sa fii sincer fiind autentic, sa ai credinta si incredere in tine insuti si pur si simplu sa fii, in loc sa proiectezi ceva ce nu esti.
1. Actioneaza la fel cand esti singur ca atunci cand esti in prezenta altora. Acesta este adevaratul TU si este persoana fata de care ceilalti se vor deschide si in care vor avea incredere. Daca incerci prea mult sa fii ceea ce crezi ca vor sa vada ceilalti in tine, rezultatul cu siguranta nu va fi sincer iar tu vei petrece foarte mult timp proiectand o persoana care nu este o parte reala din tine.
2. Fa lucruri din bunatatea inimii tale. Nu cauta recompense si nu fa lucruri ca sa obtii altele din partea celorlalti. Atunci cand dai fara sa astepti sa se intample efectul bumerang, faptul ca dai devine un act de sinceritate si o expresie a grijii reale pe care o porti celorlalti.
3. Intelege ca sinceritatea vine din inima. Orice faci sau spui, este vital sa crezi acel lucru. Nu poti fi sincer daca spui ca iti place ciocolata cand de fapt nu-ti place. Nu poti fi sincer daca faci cuiva un compliment cand de fapt detesti acea persoana. Nu poti sa fii sincer cand iti ceri scuze doar ca sa dezarmezi persoana careia te adresezi, cu motivul unei viitoare razbunari. Poti sa fii sincer daca esti sincer cu tine insuti.
4. Realizeaza ca sinceritatea te expune. A te deschide fata de altii, a-ti etala sentimentele, motivele si aspiratiile poate sa duca la reactii nesincere din partea celorlalti. Daca stii de posibilitatea asta dinainte, reactiile nu te vor soca. Ramai calm si nu-i confrunta cand te intampina cu astfel de raspunsuri. Exista motive precum nesiguranta si furia care stau in spatele incapacitatii unor oameni de a se raporta la sinceritate.
5. Foloseste afirmatii pozitive. Cauta mereu ce e mai bun in tine, in ceilalti, in situatii. Incearca sa te pui in papucii celuilalt, ca sa vezi de unde a venit. Atunci cand apar conotatii negative, utilizeaza afirmatii pozitive pentru a le diminua pe cele negative si pentru a gasi calea potrivita in orice situatie.
6. Nu supra-rafina lucrurile. Sinceritatea se refera la raspunsuri imediate, spontane, de moment, care vin din interior. Rafinarea raspunsurilor (prin e-mail, scrisoare sau sms) adesea inlocuieste sinceritatea cu prudenta excesiva, incercari de perfectionism si poate chiar linguseli. Diferenta este usor detectabila de catre recipient si poate semnifica diferenta intre a avea acel deadline modificat, acea slujba pe care ti-o doresti, intelegerea de care ai nevoie… sau a nu avea.
7. Lasa la o parte nevoile materiale. Sinceritatea creste cand nu simti nevoia sa te compari cu altii. Concentrarea pe nevoile materiale distruge abilitatea de a fi sincer deoarece focusul este mereu asupra protejarii posesiunilor si asupra acumularii mai multor in detrimentul privirii contemplative la comunitatea din jurul tau si perceperii modurilor in care poti adauga substanta prin bunatatea din inima ta. Invata sa lasi la o parte nevoile materiale si invata sa-ti deschizi inima spre oameni si comunitate. Astfel, sinceritatea va deveni o a doua natura.
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
Loading ...
7 February 2011 ora 10:08 AM
Excelent articol ! Ciudat ca nimeni nu are nimic de comentat…oare de ce ? Probabil ne place filozofia…iar sinceritatea e un aspect extrem de practic…
Cred ca putem fi sinceri cu adevarat cand redevenim noi insine, cand ne recuperam parti din identitate pierdute, furate…atunci, cei 7 pasi devin ‘o a doua natura’ si definesc un suflet trezit…Sa lucram pentru noi insine si pentru a sprijini cat de multi sa reuseasca sa se ‘elibereze’ suficient de mult…
7 February 2011 ora 4:44 PM
Nu’s de acord cu nr.1 din lista. Eu sunt sincera atunci cand ma comport in public ca si cum as fi singura. Pentru ca atunci cand sunt in prezenta altora sunt tentata sa ma comport asa cum cred eu ca se asteapta ei, vreau sa le fiu pe plac.
A fi autentic se (re)invata. Greu. Pentru ca cei din jurul nostru ne judeca.
7 February 2011 ora 7:39 PM
Foarte bun articolul.
Si Marius, poate ca nimeni nu are nimic de comentat pentru ca cei care citit-au articolul or fi sinceri si na, suna a infatuare sa zici despre tine ca esti un model de sinceritate, nu? Eu de asta nici n-am vrut sa comentez hahaha
Acum serios… oamenii sinceri sunt foarte rari. Cred ca nimic nu-mi displace mai mult decat nesinceritatea, dar ne lovim de ea la tot pasul. A nu fi sincer poate rani foarte mult pe celalalt, dar si a fi uneori prea sincer poate rani, daca expui adevarul intr-un mod mai dur(cum fac eu uneori). In orice caz, adevarul(vero) e de preferat minciunii.
8 February 2011 ora 10:39 AM
Pai da Betty, ne judeca, asa e…dar sa te comporti mereu pentru a le face pe plac…pana la urma te ‘plictisesti’
Vero – numele tau e predestinat
18 April 2011 ora 4:23 PM
Foarte interesant articolul, m-a “lovit” cu multe deja-vu-uri…sunt recunoscatoare ca l-am citit macar azi desi vad ca are ceva vechime:-).
Simt nevoia sa fac o completare la unul dintre comment-uri, a fi sincer nu este similar cu a fi modest si cred ca de aici deja discutam altfel. Pentru mine personal a fost relevant punctul cu supra-rafinarea raspunsurilor intr-un fel mi-a dat de gandit,,, multi oameni sinceri, din suflet, pe care i-am cunoscut nu au suficient curaj de a fi spontani si de a oferi feedback pe loc si aleg mai degraba sa “compuna” un mesaj ulterior de teama de a nu judecati de audienta…era un exemplu.
Multumesc inca o data!