@ Stefan Murgeanu – Emotionant post-ul tau, e o lectie despre cum putem “merge mai departe”, multumesc!

@ Smilla –

@ Ana – Da, depinde de noi cum intampinam greutatile vietii, de care niciunul nu este scutit. Si cred ca tocmai acest lucru face diferenta – cum trecem prin momentele grele?

Numai bine

Cat despre amantele de sefi, da, au si ele viata lor, cum zici tu, chiar nu ma priveste ce fac ele cu viata lor, problema intervine insa atunci cand astfel de specimene lingusitoare si ipocrite iti afecteaza viata ta, munca ta, cariera ta.
Sa vezi numai ce minunat este sa te lupti atunci pe doua fronturi : 1. cu responsabilitatile si provocarile muncii tale (ca deh….poate o sa si vrei sa faci o cariera in acel domeniu, nu?) si 2. cu masinatiunile prietenei sefului, cea care si-a pus in minte sa te dea afara din compania aia din motive superficiale si egoiste.

Imi place de tine, Roxana, felul tau de a gandi imi aduce aminte de mine insami cand eram la varsta de 20 de ani. Esti inca naiva Roxana (de-o naivitate frumoasa si copilareasca, nici intr-un caz nu vreau sa jicnesc, doamne fereste) si o sa-ti dai seama ca am avut dreptate numai dupa ce o sa te lovesti cu capul de pereti de cateva ori. Ca de asta zic, again : Omul de rand invata din greselile proprii, iar omul destept invata din greselile (a se citi : experienta, ghinioanele) altora.

Dar cine stie ?! poate ca tu o sa ai mai mult noroc, poate ca tu o sa beneficiezi de conjucturi mai favorabile decat cele cu care m-am confruntat eu. Iti doresc SINCER si din tot sufletul sa faci ceea ce ti-ai propus.

Eu insa, in scepticismul meu nesfarsit, parca nu as mai sfatui pe nimeni sa-si iroseasca tineretile si energia pentru cauza pierduta, “care este” Romania.

in alta ordine de idei, dupa ce am sondat in profunzime virtutile disperarii , am ajuns la concluzia ca atunci cand e greu, e greu ca naiba

Eu personal nu mai cred in nimic. Nici macar in puterea de a merge mai departe. Si daca puterea este in interiorul meu…..este degeaba, pentru ca ea nu poate influenta realitatea exterioara.

Off topic : daca mie, printr-un miracol, mi s-ar fi oferit sansa de a ma scoli prin strainataturi, as fi incercat din rasputeri sa raman acolo. Nu ai la ce sa te intorci in Ro. Daca ai putina demnitate profesionala in tine, daca ai incredere in visul tau si daca nu vrei sa-ti irosesti tineretile si energia luptandu-te cu amante de sefi si cu viciile economiei romanesti, eu zic sa re-consideri varianta realizarii profesionale in Ro……Ca sa te citez : depinde numai de tine…..este alegerea ta ! Dar…….invata din greselile si ghinioanele altora. Ca sa-ti dau un exemplu : am o prietena, o fata muncitoare si valoroasa, a obtinut un stagiu de practica de 5 luni la Dijon, ii este foarte bine acolo, nici nu se mai gandeste sa revina in tara.
Eu personal as vrea foarte mult sa-mi incerc norocul in Canada, insa pt a pleca acolo printr-o agentie de emigrari, imi trebuie sa adun cel putin 3000 de dolari. Si daca nu ai job,nici nu poti sa pui bani deoparte si nici nu-ti da nimeni credit de nevoi personale. Si uite asa am intrat intr-un cerc vicios, blocata in fundatura asta de Romania.

Cat despre rugaciune………In ultimii doi ani cel putin, toate rugaciunile mele au rams fara raspuns. Ma simt ridicola, chiar penibila, ori de cate ori incerc sa incep o rugaciune pentru ca stiu ca ea va fi urmata, cu o precizie de ceas elevtian, de eterna dezamagire.

Se mai spune ca Dumnezeu nu ne da ceea ce cerem prin rugaciuni tocmai pentru ca ceea ce cerem noi nu este potrivit pentru sufletul nostru. Dar ce te faci atunci cand nevoile sufletului sunt atat de clare si bine definite incat le dai glas in rugaciune, printre lacrimi, ca fiind singura portita de salvare in care mai speri, in care mai crezi ?? oare nu tocmai vocea inimii este vocea lui Dumnezeu ?

Incet incet, m-am indepartat de crestinism………Si nu stiu daca este bine sau rau, insa stiu ca imi este mult mai usor sa accept conceptia budista conform careia sufletul omului este supus la diverse incercari si suferinte in lumea asta tocmai pentru a se perfectiona, pentru a atinge desavarsirea spirituala si a scapa de samsara. (roata reincarnarilor), decat sa accept ideea ca exista un Dumnezeu crestin, justitiar si drept, care le vede pe toate, le stie pe toate dar nu face nimic ca sa le corecteze.

Acest Dumnezeu al crestinilor, justitiar si drept,……..perfect , omnipotent si atotstiutor, dar totusi indiferent si rece, care ezita sa faca dreptate si sa plateasca fiecaruia dupa faptele sale si care ma face pe mine sa platesc pentru pacate numai de el stiute……..

Acest Dumnezeu al crestinilor care distribuie norocul in mod inegal, fara sa tina cont de inteligenta omului, de ambitiile lui, de inima curata, de sufletul sau…..

Cum sa mai cred eu intr-un astfel de Dumnezeu care are si El favoritii lui ??? mi-e greu si ma doare sa-l parasesc…………Dar am nevoie sa-mi gasesc linistea si cerand ajutor la Dumnezeul crestinilor, n-am primit decat lacrimi si frustrari si depresie in dar.

Pentru ca eu am fost invatata inca de mic copil ca atunci cand te afli in necazuri numai si numai la El sa alergi si sa-i ceri ajutorul, pentru ca El ii pedepseste pe cei ce fac raul si ii ajuta pe cei cu inima curata……I guess I was wrong.
Basme de copii.

Pff…..iar am scris prea mult. Mii de scuze ca iar va incarc cu aberatiile mele.