Renunta la a fi disperat
Cred ca in ziua de AZI daca ar fi sa te uiti in jurul tau cea mai frecventa stare pe care o intalnesti e cea de disperare. Lumea e disperata ca e criza, ca si-a pierdut jobul, sau poate ii e frica ca il va pierde, ca nu are bani, ca nu are o relatie asa cum si-o doreste etc.
Cand suntem disperati incercam din rasputeri sa aratam CE suntem, CE putem face, incercam sa demonstram ca si noi meritam, ca si noi trebuie sa fim bagati in seama.
Nu trebuie decat sa fii tu insuti, dar in societatea noastra nu suntem invatati ca e necesar un proces de autocunoastere si ni se pare o tampenie acest lucru.
Gandeste-te in felul urmator: cei care nu te inteleg nu vor fi convinsi de dovezile pe care vrei sa le aduci cu disperare, iar cei care te aprecieaza nu vor avea nevoie de dovezi. Pentru ei este evident cine esti pentru ca te prezinti si tu asa cum esti, autentic.
Va dau cateva exemple: cu totii am trecut prin situatii in care am vrut cu disperare un job. Daca te prezinti la interviu si esti disperat sa obtii acel job, este evident ca nu o sa il iei.
Ceea ce transmiti tu este nesiguranta, iar toate dovezile pe care vrei sa le aduci legate de educatia si experienta ta nu vor mai conta. Frustrarea este pe masura pentru ca tu intotdeauna consideri ca ai facut tot ce trebuia: ai explicat de toate, ai spus CLAR ce experienta ai, doar le-ai spus si ca stii bine limba engleza etc. Si degeaba.
Si au fost momente in care te-ai dus la un interviu si ti-ai spus: daca e sa fie pentru mine o sa fie. Te-ai prezentat asa cum esti, ai fost PREZENT la interviu, nu ai divagat si ai putut creea aceea relatia cu persoana din fata ta incat nu a fost nevoie de dovezi.
Daca e sa vedem aceasta disperare si la nivelul relatiilor, daca esti disperat sa ai pe cineva, pentru ca trebuie si tu sa ai pe cineva, pentru ca e varsta, pentru ca in doi e mai usor etc., nu faci decat sa indepartezi persoanele care ar putea fi interesate de tine. Daca esti OK cu tine si iti doresti o relatie care sa te faca sa te simti implinit pentru ca pur si simplu vrei sa iubesti, atunci aceasta va veni in viata ta fara prea mult efort si mai ales va fi relatia potrivita pentru tine.
Emerson spunea: “Indiferent cine esti, vorbesti atat de tare, incat abia te aud ce spui”.
Explicarea, dovezile, apararea nu fac decat sa te mentina intr-un vartej din care simti ca nu mai poti iesi. Incearca tot timpul sa vezi de ce simti aceasta disperare, ce anume ti-o creaza si incearca sa faci lucrurile altfel, incearca sa fii autentic. Imi vei spune: cum naiba sa nu fii disperat cand stii ca nu ai ce pune maine pe masa? Si eu te intreb: si crezi ca daca disperi te va ajuta sa pui ceva pe masa?
Incearca sa te relaxezi si iti vei da seama ca disperarea doar te consuma pe interior impiedicandu-te sa gasesti solutia la problema ta. In momentul in care constientizezi aceste lucruri, ai realizat de fapt ce important e sa fii tu, iar atunci o sa gasesti toate raspunsurile la problemele tale.
Nu uita este ca este mult mai usor sa fii disperat decat sa iti muti atentia spre tine! Fa alegerea potrivita!
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
25 comentarii
pagini de comentarii: [1] 2 3 » toate paginile
pagini de comentarii: [1] 2 3 » toate paginile
Loading ...
3 October 2009 ora 12:15 PM
Foarte adevarat ! Excelent !
Din pacate cand esti disperat e greu sa iti revii..e mult de munca …insa e o provocare…
3 October 2009 ora 1:04 PM
@Marius – da, e mult de munca. Dar important e sa intelegi ca disperarea nu face decat sa te indeparteze de gasirea solutiei. Iar asta ar trebui sa te motiveze… Momente de disperare vom tot avea insa daca incepem sa le recunoastem si ne raportam altfel la aceasta disperare castigul nostru va fi imens. Eu cand am astfel de momente, decid sa imbratisez aceasta disperare, sa o accept intai. Asta inseamna ca o recunosc, ca sunt impacata si atunci ca o revelatie apare solutia si imi dau seama ca nu aveam de fapt motive sa disper. Altfel ne invartim intr-un cerc vicios. Am trait asta.
3 October 2009 ora 1:29 PM
De curand am experimentat o perioada de disperare si ma bucur ca am trecut cu brio de ea. In perioada asta pur si simplu ma ratacisem de mine.
Revenit, mi-am reconstientizat acele lucruri care ma feresc in general de a fi disperat:
http://www.musat.com.ro/2009/09/29/sunt-bucuros-sa-ma-regasesc/ (drepturile mele)
si
http://www.musat.com.ro/2009/10/01/viata-ca-un-loc-de-joaca/ (ce m-a invatat viata)
si
http://www.musat.com.ro/2009/10/02/yo-mama/ (zi de zi)
3 October 2009 ora 1:48 PM
@Mihail – ceea ce nu intelegem cand suntem disperati e ca noi alimentam disperarea aceea pentru ca uitam cine suntem, si disperarea aia atunci cand apare e parte din noi, asta uitam si de asta trebuie sa fim constienti. Atunci cand esti disperat INTOTDEAUNA dai vina pe exterior: aia care m-au dat afara, din cauza crizei, din cauza EI/LUI etc. Asta e “solutia” cea mai usoara care nu face decat sa ne adanceascca in disperare.
Multumesc Mihail pentru completari.
3 October 2009 ora 4:16 PM
Foarte de acord cu tot ce s-a spus! As avea o completare personala (este o constatare din experienta mea personala, deci s-ar putea sa nu fie valabila pentru alte persoane… suntem atat de diferiti unii de altii…)
, dupa “viata ce am trait-o” am ajuns la concluzia ca frica de moarte este “belea mare pe capul omului”. Trebuie sa scapati de frica de moarte.
care “pune botul” la vrajeli mistice!
Starea de disperare are niste motive! Esti disperat din cauza ca… (mai multe motive). Pentru “a scapa” de starea de disperare, trebuie sa-i elimini cauzele, motivatiile. Toate aceste motivatii/cauze, au la baza frica de moarte.
Nu dati cu pietre in mine
Cine crede ca frica de moarte este “un dat ancestral” este un fraier
Scuze pentru unele cuvinte ne-potrivite, dar ele releva starea adevarata a lucrurilor…
3 October 2009 ora 6:59 PM
Felicitari pentru articol!
Viktor Frankl atragea atentia asupra etimologiei cuvantului “disperare” – suferinta fara sens. Si el spunea foarte frumos, ca poti depasi disperarea in a gasi un sens dincolo de momentul de suferinta in 3 posibile directii:
- munca (te sustine ideea unei creatii ulterioare)
- iubirea (te “tine” sentimentul si imaginea celor dragi
- sensul suferintei (sa intelegi ca de fapt proba este modul in care tu reactionezi la suferinta si cum poti sa transformi suferinta in invatare)
3 October 2009 ora 8:03 PM
Ooo Radu deja mergi la un nivel super-avansat…
Asa e, frica de moarte este sursa tuturor fricilor si blocajelor – ea tine de identitatea pe care ne-o asumam in mod eronat (pentru ca asa suntem programati de mici) – cea de ‘oameni’ care ‘se nasc’ si ‘mor’. In cele din urma, ego-ului ii este frica de disparitie si se agata de orice…am trait asta de nenumarate ori…
Dar deja intram pe taramuri mai complexe…insa e adevarat ce spui…
3 October 2009 ora 9:42 PM
@ Radu – o da… frica de moarte, asa cum a zis si Marius, sta la baza tuturor fricilor pe care le avem. Mergem un pic prea profund insa.. poate o sa scrie Marius un articol despre asta. Ce zici, Marius?
@ Raluca – multumesc mult pentru completari. Are dreptate Viktor Frankl!
3 October 2009 ora 11:55 PM
Cu mare drag Delia
4 October 2009 ora 11:16 AM
[...] renunta la a fi disperat [...]