Singuratate
Azi spunem ca sarbatorim iubirea – ar trebui sa sarbatorim iubirea in toate formele ei… azi sarbatorim insa contopirea uniunii dintre doi oameni care impreuna formeaza un intreg.
E minunat ca avem ocazia sa ne manifestam iubirea, acum si de Dragobete, mai ales daca simti ca gesturile sunt facute din inima si ceea ce sarbatoresti se ridica deasupra “lumii materiale”.
Dar oare ce se intampla cu persoanele singure in aceste zile cand altii sarbatoresc iubirea?
Va spun eu… marea lor majoritate se intreaba unde au gresit, ele de ce nu au parte de acel “ceva” ce transpare in aer, evita contactul cu persoanele din jur, dar mai ales cu acele cupluri fericite sau care par fericite. Daca cineva observa tristetea din ochii lor li se spune: “lasa ca iti va veni si tie vremea” si se incheie discutia.
De multe ori isi doresc sa se faca mici, sa se evapore si sa dispara macar in acele zile care nu fac decat sa le reaminteasca iubirile trecute, nu fac decat sa le adanceasca neputinta in cautarea cararii spre ceea ce inseamna iubirea.
Se simt pe o carare care nu duce nicaieri… nu vad nici macar o rascruce, nu vad nici o persoana care sa ii sprijine, parca cineva i-a uitat acolo. Chiar si daca cineva trece pe langa ei nu fac decat sa ii destabilizeze si sa le arate ca poate asa e menita sa fie viata lor, o viata in care singuratatea urla si isi face loc confortabil. Sau la unii singuratatea a ragusit de la o vreme, sau chiar a ramas fara voce nemaireusind sa recunoasca starea in care au intrat, de amorteala.
Aceste persoane uita sa traiasca, cred ca NU merita sa fie iubite si renunta la dreptul lor la fericire. Ele se secatuiesc de iubire… aceea iubire care se gaseste pretutindeni, dar in primul rand uita de iubirea de sine, uita ca daca se vor aprecia, daca vor crede ca merita iubirea, ea va veni si in viata lor.
Deepak Chopra spune:
Nu poti primi niciodata mai multa iubire decat esti pregatit sa primesti.
Nu poti da mai multa iubire decat ai de dat
Iubirea reflectata de la o alta persoana, isi are surse in propria ta inima.
Nu uita ca oamenii se indragostesc de persoane pozitive, de persoane tonice si pline de viata care stiu sa isi aprecieze calitatile, care stiu ca au ceva de oferit si stiu este cineva “acolo” care sa le accepte asa cum sunt. De cine sa se indragosteasca atunci cineva?
Nu uita ca daca vei fi trist/a nu faci decat sa pierzi momente importante, poate vei rata oportunitati pentru ca erai prea precupat/a de propria ta nefericire si ti-ai ascuns adevaratul suflet. Cum sa il descopere atunci cineva?
Nu uita sa iti iubesti corpul, sa iti iubesti zambetul, sa apreciezi ceea ce ai TU, pentru nimeni altcineva nu mai e ca tine. Daca nu te iubesti TU atunci cum sa te iubeasca cineva?
Nu uita sa fii recunoscator pentru ceea ce esti, pentru ceea ce ai pentru ca doar asa vei putea avea mai mult, numai asa vei putea gasi calea spre implinire. Daca nu esti TU recunoscator atunci de ce astepti acest lucru de la altii?
Nu uita ca fiecare zi poate fi cea mai frumoasa zi din viata ta doar pentru ca TU vrei sa fie asa! Iar atunci se pot intampla minuni…
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
17 comentarii
pagini de comentarii: [1] 2 » toate paginile
pagini de comentarii: [1] 2 » toate paginile
Loading ...
14 February 2009 ora 2:38 PM
Singuratatea oamenilor este reala, dureroasa, iar publicitatea desantata care se face acestei zile introdusa mercantil in tiparele cele noi ale vietii noastre de dupa formidabilul decembrie ’89 nu aduce echilibru si bucurie decat celor care nu inteleg ce tot au unii cu ei… care vor dom’le sa se bucure de viata… Da, cu dracoveniile de tot felul mici si roz, mari si rosii (multe etc.-uri de rigoare) si basta!!
Nevinovatie si specularea laturii insensibile pe care o avem fiecare dintre noi, depinde cat ii dam voie sa-si faca de cap prin lume…
Acum o sa se gaseasca cineva care – ca intotdeauna in ultima vreme – ma plake-aza(!!)(uite-asa nu ma simt eu singura!!! fain di tat!!) si va pune aici multe inimioare, etc.urile acele care fac plaja spumoasa foc!!!
Na, bateti-ma, omorati-ma, dragostea mea si sclipiciurile mele, si stelutele mele le pastrez pentru alte prilejuri, pentru inimioare cu adevarat mari, nevinovate, pure, curate!!
Va mai incarc si cu un linkushor:
http://www.descopera.ro/timp-liber/3910834-gica-contra-valentines-day
caci este prima data cand vad ca se ia pozitie cu acest prilej. Daca a existat si inainte, cu atat mai bine, o sa fac alta data ochii cat farfurioarele ca sa nu mai gresesc!!!
I love you !!! Dar am si eu limitele mele, na! ca orice om caruia ii mai trebuie si sinceritate, nu numai fa-st si fa-ls!! Simfoniile se mai scriu si cu alte note muzicale!!!
Delia, draga mea, mi-a placut articolul, ma bucur ca ai avut initiativa,chiar daca m-am strecurat si eu pe aici, cu o codita de dr… si sper ca tu sa ma ierti! Sper sa ramanem solidare in dragostea noastra pentru oameni, pentru cei care se simt singuri si nu stiu sa numesca ceea ce simt nici emancipare, nici solitudine. Caci daca ar fi asa, si-ar da seama ca, de fapt, plaja de alegere li s-a diminuat mult de cand si-au rafinat simtirile si nu suporta orice, pe oricine, in viata lor. Nici macar de dragul lor, dar-mi-te de dragul unei zile straine…
Cred ca mai avem putin si ne vom ucide curcanii pentru o Zi a Recunostintei… o recunostinta pe care am gasi-o pentru…. aaaa… Stefan Cel Mare care a facut atatea biserici in lumea noastra mica.. Sau dl. Basescu, care ne-a facut ziua de Sf. Marie si Rusaliile zile libere, binecuvantata fie-i initiativele incepand de anul viitor, cand si una si alta vor cade in mijlocul saptamanii!!!
Cand Dragobetele noastre vor ajunge la cinste, acela va fi semnul ca suferinta nu va mai fi…
14 February 2009 ora 2:43 PM
Corectez asa, ca altminteri nu am avut cum: ‘binecuvantatE’ (fie-i initiativele d-lui Basescu!!!
)
14 February 2009 ora 4:47 PM
Multumesc Cristina!
Am vrut cu acest articol sa ii fac pe cei singuri sa inteleaga ca iubirea se afla in ei. Asa cum am mai scris: http://www.empower.ro/inteligenta-emotionala/in-cautarea-iubirii/, nu trebuie sa fim conditionati de cineva sau de o sarbatoare anume. AZI poti sarbatori iubirea ta pentru drumetiile la munte, AZI poti sarbatori iubirea ta pentru animalute etc. dar poate fi AZI si in oricare zi.
Incerc sa ii fac sa inteleaga ca putine relatii, din pacate, sunt relatii de dragoste frumoase si autentice. Multi resimt singuratatea in doi, care este extrem de dureroasa. Oare cati, azi sau de Dragobete, care au cu cine sarbatori, sunt fericiti?
CRED in gesturile facute din INIMA nu pentru ca TREBUIE, indiferent de sarbatoare: Valentine’s ori Dragobete.
Iar atunci cand reusesti sa te iubesti pe tine, si nu e usor, atunci cand accepti unicitatea ta, atunci cand iti PERMITI sa fii confortabil/a cu tine, abia atunci nu te vei mai simti singur/a, indiferent de conditionarile exteriore.
14 February 2009 ora 5:58 PM
Doamne, Delia, cata dreptate poti avea…
15 February 2009 ora 9:05 AM
Iubirea pur si simplu se traieste.
Dragobetele si Ziua Indragostitilor pot fi zile in care practicam recunostinta pentru iubirea din viata noastra.
15 February 2009 ora 10:56 AM
Salut Prieteni,
va scriu pentru ca ma simt “in emotie” si emotia genereaza, conecteaza… Important e ce face emotia asta?
Am sa “hartuiesc” comportamentul lui Cris, comportamentul de a ne intoarce ca sa corectam. Corectam sa fie perfect. Perfectiunea e comoda… Perfectiunea ne permite sa nu fim “placati”, “intotdeauna”…
“intotdeauna”? Ce sa fie asta? O generalizare? La ce sa ne foloseasca? Pai la cativa dintre noi ne foloseste la a ne izola. Ne izolam in singuratate… si stam acolo in perspectiva aia, ca si cum numai aia exista. cativa, dintre noi, mai turnam si parfum de criza…
stam si ne taiem optiunile…
si e ok, sa stai singur, sa fi in criza, sa fi trist, sa n-ai incredere in tine, sa te simti vinovat… si pot sa continui foarte tare. O ok, daca iti asumi constient asta. Atunci nu mai esti o victima.
Am insa si vesti bune, ca asa cum putem continua in intuneric, putem sa schimbam perspectiva. hai sa cautam lumina.
Oricat de chinuit esti, ZAMBESTE, Zambeste acum!!!! Ridica-te acum in picioare, trage umerii pe spate, zambeste. Incearca acum sa fi singur, sa fi deprimat daca mai poti. Ma indoiesc… ca mai poti sa fi singur.
Si tu poti sa fi frumos. Incepe sa te uiti adanc in tine. Adanc. Uita-te acum. O sa vezi Lumina, o sa vezi frumusete. Lumina ta, Frumusetea ta. Acum ca le-ai gasit, te poti uita in jur. Brusc vezi frumusetea din jurul tau, pentru acum esti liber.
Ce daca te mai judeca cineva… E problema judecatorului…
Suntem frumosi imperfecti. Imperfectiunea este evolutie… e viata. Perfectiunea e statica e moarte…
asa ca Frumosule, Chiparosule, Minunatule, Omule bun, Cititorule, ridica-te, gaseste un Prieten, strange-l in brate, spune-i motivele tale pentru care ii multumesti si pentru care crezi ca e frumos, si ia-l in brate inca odata. poti sa razi sau sa plangi sau orice combinatie…
. Pentru ca esti LIBER, puternic si capabil sa-ti schimbi starea si deci destinul intr-o fractiune de secunda.
Doamne’ajuta,
Ioan
15 February 2009 ora 1:42 PM
Mi-a placut mult articolul; e balsam pentru sufletul celor care sunt insingurati de Sfantul Valentin, si care trebuie sa faca fata torentului de inimi stilizate, Cupidoni si alte simboluri atat de exhibate cu aceasta ocazie. Articolul tau, Delia, se solidarizeaza cu acestia, le ofera acestora metodele de a nu se mai culpabiliza ca nu au un iubit / o iubita in acest moment, dar si speranta ca, modificandu-si atitudinea in mod constructiv, vor avea parte de iubirea si fericirea pe care o merita si dupa care sufletul lor tanjeste.
15 February 2009 ora 1:46 PM
Pentru mine, Singuratatea e un tovaras de drum care m-a insotit multa vreme. A venit cand inca invatam sa vad lumea, si mi-a aratat multe fete ale ei. Dincolo de taierea sperantelor si punerea mastilor, pentru a-mi ascunde ceea ce vedeam, in oglinzi strambe, ca pe un “eu” mic, timid, cocosat, pierdut ca o non-valoare intre diverse rank-uri de “valori”, m-a trecut prin toate gardurile durerii (prin, nu peste ele) si m-a invatat sa supravietuiesc. Propriilor mele idei si iluzii optice. M-a luat apoi, in anii frumosi ai tineretii, si m-a tarat in cele mai adanci abisuri, in care eram doar eu cu ea.
Hmmm, chiar, imi amintesc de filmul “The Abyss – Abisul”, acea bijuterie de film…
Cam asa a fost si cu mine. In cele mai adanci abisuri ale singuratatii, am vazut stralucirea propriei mele fiinte. Acolo, in adanc, am dat piept cu mine, cea speriata, plina de frica de abandon, de a nu fi iubita. Acolo, eu cu Singuratatea, noi doua, am impletit cea mai frumoasa tesatura. Muzica, poezie, frumos. L-am descoperit pe cel care a stiut sa iubeasca Iubirea, topindu-se in ea, Rumi… Prima mea dragoste. Apoi au urmat altele. Am descoperit muzici dinauntrul meu, si glasul meu a inceput sa le scoata in lume. Am gasit invatatori si ei mi-au oglindit invatatorul din mine. Am atins apele Iubirii. Incet-incet, fire de lumina au iesit din mine, teama si-a spart masca dupa masca, si o noua fiinta a tasnit in lume, din abis, tinanu-se pe ambele picioare, fara a mai cauta jumatati. In pasii mei, atingeam pamantul, marea, oamenii, cerul, vantul… Glasul meu a sunat plin de Bucurie, caci descoperisem acolo, in adanc, sursa ei… Ochii mei au stralucit a forta, caci tot acolo, in creuzetul arderii fricilor mele, se facuse diamantul starii de a fi intreg. Am iesit in pragul casei mele, am respirat adanc, si am primit lumea intre bratele mele. Si lumea a venit la pieptul meu. Tot: oameni, pasari, rauri, povesti, amintiri, raste, plansete, vartejuri si ape linisitite, toate s-au asezat in locul lor, stiut de mult de ele, descoperite abia acum de mine.
Singuratatea mi-a pus oglinda in fata: Aveam un zambet mare cat soarele si eram frumoasa. Imi vedeam in ochi bucuria de a ma simti iubita de Viata insasi.
M-a sarutat pe frunte si mi-a zis:
- De azi, daca vei vrea sa fii in lume, fii. Esti tot ce vrei sa fii. Daca vei vrea sa fii cu tine, fa-o. In liniste, poate vei dori sa ai cu tine pe sora mea, Solitudinea. Ea este tovarasul de drum al cautatorilor. Ca sunt doi, trei, o suta, o mine, toti sunt, in drumul descoperirilor interioare, solitari. Drumul launtric il fac singuri. Dar alaturi, in lume, le sunt multi asemenea. Eu, ce am avut de facut, am facut. Ti-am dat darul propriei intregiri. Acum fa ce vrei cu el.
Si m-a lasat acolo, in pragul casei mele, privind-o cum de indeparteaza, cu pasi usori, risipindu-se apoi in praful drumului…
Mi-am simit fata atinsa de vant. Soarele imbia la colindat prin lume, si eu, fara varsta, atingeam cu talpile Pamantul, care ma va hrani pana dincolo de risipirea trupului mei inapoi inauntrul lui. Furnicile, langa picioarele mele, mestereau la o casa noua. Niste batranei se apropiau pasind unul langa altul, povestind ceva “nou”, insirat poate de zeci de ori de atatia ani…
Am respirat adanc. Stiam acum ca sunt in plina intregire, in viata asta,in care suntem iubiti. Si niciodata singuri…
15 February 2009 ora 2:35 PM
Mikka,
Tu esti Puternica si Vulnerabila! Esti pe fatza, n-ai nimic de ascuns, n-ai nimic de pierdut.
Asta e definitia curajului, e definitia libertatii.
Esti spirit liber si bogat…
Cum ar fi sa-ti spui povestile la prezent? ce impact ar avea asupra vietii tale?
cu bine,
i
ps. Ce-ar fi sa zambesti cand scrii?
15 February 2009 ora 3:29 PM
Ioan, …
Multumesc de “vedere”.
Chiar zambeam… Mama intrase in camera (e gazduita o vreme in casa mea) si mi-a zis: “Ai fata radioasa”.
Povestile la prezent??? Ar fi interesant…
Acolo e un drum parcurs. Deja parcurs. Prezent, daca i-as da forta asta. Dar acum sunt deja alt drum. Acolo e doar o cucerire, o piatra de pe drum in care mi s-a nascut puterea de a zbura.
Ce traiesc azi?
http://ceai-si-cafea-de-dimineata.blogspot.com/2009/02/bucuresti-1000-tone-de-bucurieminut.html
…Ok, a fost ieri…
Azi am alta portie. Povestesc peste un ceas… Ce sa-i faci, inca sunt intre doua lumi, si una are (inca) ceas… 
Cu drag,
Mikael-Sky-Walker