Trairea corecta si atractia
Sa stabilim ceva de la inceput. Legea atractiei nu este ceva ce tine de dezvoltarea personala, ci de practica energetica (am scris in acest articol despre nivelele de evolutie ale unei fiinte umane). Acesta este motivul pentru care oamenii ce aud de ea nu reusesc sa materializeze prea mult, intrucat momentan multi se afla la al 2-lea din cele 4 nivele de care vorbeam acolo (un nivel bun, de altfel).
(Sa nu credeti ca eu sunt mai “evoluat”. Abia acum pun cap la cap combinatiile de energii, practici specifice etc… mai am de lucru). Voi scrie despre acestea mai tarziu. Astazi ceva teorie, iar in curand un exercitiu practic – o combinatie de NLP si Tao.
Aprecierea
Am spus ca pentru a obtine ceva trebuie sa gasim o cale de a ne simti bine ca il avem deja, nu doar sa dorim sau sa tanjim dupa el. Sa simtim bucuria ca l-am obtinut. Noi avem, potential, totul in noi, deci ceea ce dorim e al nostru deja, undeva in viitor. Atentie: dorinte realiste! Si indeosebi provenite din “inspiratiile” venite din nivele inalte.
Cand ne bucuram si multumim pentru ca deja il vom atrage, acesta e semnalul pe care il transmitem ca preferam aceasta experienta, nu ca suntem “disperati” sa obtinem acel ceva intrucat ne e imposibil sa traim fara el. Exprimarea multumirii, aprecierii in avans pentru ceea ce alegem sa traim este una din cele mai rapide vibratii ce pot fi folosite pentru atractie.
Nu permiteti procesului sa o ia inapoi indiferent de ceea ce apare sau nu apare. Ramaneti fideli mentinerii emotiilor ce creaza magnetismul pentru manifestare. Acesta poate fi un lucru nou si relativ dificil pentru noi, insa exista cai practice de a face aceasta (vom vorbi in curand).
A face pentru a fi
Aprecierea este una din starile “trairii corecte”, o expresie pe care am aflat-o de la Neale Donald Walsch, din cartea sa “Cei ce aduc lumina”. In esenta, trairea corecta reprezinta deciziile pe care le luam din starea de A FI, nu din starea de A FACE.
Ca fiinta umana, tu insemni A FI si nu A FACE. Si atunci, cum am uitat acest lucru? (Apropo, cand ne intalnim sau vorbim cu cineva, cati dintre noi il intrebam “Cum esti?” in loc de “Ce faci?”. Probabil extrem de putini.)
De ce tot timpul incercam sa facem ceva pentru a ne simti intr-un anume fel?
Faci activitatea de a manca natural pentru ca vrei sa fii sanatos. Faci activitatea de a medita pentru ca vrei sa fii relaxat. Faci activitatea de a studia o carte pentru ca vrei sa fii instruit in acel domeniu etc. etc. Mereu facem ceva constient pentru a fi, a atinge o stare si credem ca acesta e singurul mod in care procesul functioneaza.
Starile automate si constiente
Insa exista si opusul. Ca exemplu, cand razi, acesta este un raspuns automat la o stare de A FI care deja a fost atinsa, numita fericit, vesel – sau, in unele cazuri, nervos.
Walsch are in acest sens o expresie ce poate parea complicata:
Functiile automate ale corpului provenite din starea de A FACE sunt folosite de minte pentru a reflecta o stare de A FI, in timp ce functiile constiente ale corpului provenite din starea de A FACE sunt folosite de minte pentru a atinge o stare de A FI.
Deci mintea ii poate spune corpului sa faca ceva din doua motive:
- pentru a atinge in mod constient o stare de A FI;
- pentru a demonstra, reflecta starea de A FI pe care deja a atins-o.
Ce legatura are asta cu atractia? Totul.
Cand incerci sa creezi starea de A FI din ceea ce faci (asa cum se intampla in aproape toate cazurile) atractia, manifestarea se produce din Ego – acea parte din noi care crede ca existam ca si fiinte individuale. Se poate materializa aproape orice doresti, nicio problema, insa cu consum de timp si resurse mult mai mare.
Insa cand iti demonstrezi, anunti starea de A FI prin ceea ce faci. Atractia are loc din Sinele autentic – cealalta parte din noi care stie ca este una cu totul. Iar manifestarea are loc mai rapid, in mod “inspirat” si exact ceea ce ai nevoie la acel moment pentru a te exprima ca si parte a intregului din care stii ca faci parte.
Cum ajungem la Sinele autentic si starea din care totul se materializeza fara efort? Vom vedea in curand un exercitiu practic.
Te-ar mai putea interesa:
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
15 comentarii
pagini de comentarii: [1] 2 » toate paginile
pagini de comentarii: [1] 2 » toate paginile
Loading ...
8 August 2009 ora 12:31 AM
Sunt si eu pe calea cunoasterii interioare. As avea o intrebare: ce faci cand constati ca tocmai constientizezi ganduri si emotii sa zicem negative si simti ca iti zdruncina din temelii viziunea care ai avut o pana atunci despre tine? ca si cum persoana pozitiva care erai pana intr un moment se transforma intr una negativa si experimenteaza ura, invidie, dorinta de razbunare…adevarate furtuni. dupa care, la sfarsit persoana zice multumesc pentru ca realizeaza ca aceste ganduri, emotii erau si inainte insa nu le constientiza sau le refuza.
Ce semnifica descoperirea acestei laturi sa zicem obscure si unde duce oare? multumesc
8 August 2009 ora 12:56 AM
Nu zic ca nu cred in existenta si in utilitatea legilor atractiei, insa inclin sa cred tot mai mult ca aceste legi si efectele lor…nu stiu ce sa zic…..dar mi se pare ca nu sunt pentru noi, muritorii de rand. Nu cred ca avem dezvoltarea psihica si spirituala necesara utilizarii acestui potential. Cat despre ce a zis “Curcubeu” mai sus, si eu ma aflu in aceeasi situatie si nu pot sub nicio forma sa las in urma mea durerea, ciuda, invidia si frustrarea, depresia si frica, si toate aceste incercari de “curatire” nu au alt efect decat acela de a ma face sa inteleg, o data in plus, ca psihicul meu e slab, neputincios si labil. Iar aceasta constatare duce la un nou val de frustrare si depresie ; implicit, am intrat intr-un cerc vicios in care gandurile negative atrag la randul lor alte ganduri si emotii negative.
Pe de alta parte, a igonra acea parte din tine care se simte ranita, victimizata chiar (in urma unei intamplari ale carei consecinte neplacute trebuie sa le suport si in prezent…)este ca si cum ti-ai ascunde capul in nisip, ignorand realitatea. Sau cum ar zice o veche vorba romaneasca : “sa te imbeti cu apa rece”. Ce se intampla atunci cu noi oamenii acestia cerebrali si poate prea realisti, cei care nu putem sa ne imbatam cu apa rece si avem nevoie de motive clare si concrete pentru a crede in ceva, pentru a duce la bun sfarsit materializarea dorintei noastre (prin legea atractiei, atunci cand toate celelalte metode dau gres..) pentru a iesi din mizeria sufleteasca ?? Crede si nu cerceta ? cam dificil de aplicat in practica de toate zilele…..
8 August 2009 ora 1:05 PM
pt.curcubeu shi Eleonora;va recomand articolul “cand storci portocala”(avantaj la start Online)
8 August 2009 ora 5:56 PM
Curcubeu si Eleonora – in noi avem intotdeauna mai multe ‘parti interioare’ care ies la suprafata din cand in cand. E bine ca ne apar si cele ‘negative’, cu totii le avem – cand le constientizam facem un pas inainte. Apoi mai trebuie sa le si transformam – o sa mai vorbesc despre asta…
29 December 2009 ora 9:55 PM
Sunt așa de recunoscătoare că mai există astfel de oameni care-si împărtășesc cunoștiințele și cu noi. Am dat mai întâi de site-ul ”Succesul personal” și de atunci nu mă mai satur de citit articolele dumneavoastră. Îmi pare rău, doar ca nu mi-am deschis ochii mai devreme, că nu mi-am dat seama de puterea subconștientului și de ”irealitatea realității”.
Va mulțumesc!
30 December 2009 ora 12:17 PM
Luminita – cu placere, ma bucur ca aceste lucruri iti sunt de folos ! Succes in continuare !
30 June 2010 ora 5:39 PM
Mi-aduc aminte ca si pe succesulpersonal.ro ai vorbit despre universul cuantic, adica universul, lumea ce se adapteaza cerintelor noastre iterioare, trairilor noastre. Deci imi este greu sa inteleg de ce intr-un alt articol de pe empower.ro ( scuza-ma, nu imi mai aduc aminte numele lui) spui ca in aceasta “lupta” care se da la nivel spiritual nu ne ne este suficienta convingerea ca totul va fi bine.Ai folosit expresia ” a crede ca Dumnezeu te protejeaza…”. In foarte multe articole vorbesti despre atractie, despre comuniunea cu Divinitatea…si totusi… Ai putea fi maie xplicit te rog, pentru nu prea se impaca cele doua lucruri. Mersi!
30 June 2010 ora 10:25 PM
Chiar nu inteleg ce anume nu se impaca, cu ce. Care sunt cele doua lucruri ce nu se impaca ?
Tot ce scriu – scriu intr-un anumit context. Si toate contextele converg la un moment dat – nu sunt contradictii, sunt diferite modalitati de a explica acelasi lucru folosind cuvinte diferite.
Din pacate limbajul e o mare piedica in calea comunicarii, pentru ca unii inteleg intr-un fel, altii in alt fel, desi e vorba de acelasi lucru…
Deci spune-mi te rog exact contextele si ce am spus, ce consideri ca se bat cap in cap – eu o sa vad ce anume am intentionat sa transmit si apoi explic.
1 July 2010 ora 10:07 AM
Pey uite, intr-un anumit articol pe primul site ai vorbit despre cum universul se modifica pentru a se adapta alegerilor noastre si starilor noastre sufletesti. Din pacate nu imi aduc aminte numele articolului de empower, in care vorbeai despre aceasta lupa aparent la nivel fizic care se desfasoara de fapt la nivel energetic. Spuneai ca e important sa tinem cont de asta, ca sa stim ce “arme sa folosim”. Doar ca ai spus ca nimeni nu va fi protejat crezand ca totul va fi bine si Divinitatea ne protejeaza. Acum, credinta concreta intr-un Dumnezeu e o elegere personala. Dar e o varianta de a avea energie pozitiva si cum ai spus in primul articol mentionat, credinta ca ceva va merge bine ( in cazul asta, credinta ca totul e bine si concentrarea pe pozitiv sau credinta in Divinitate) ne modeleaza viata, nu? A crede intr-o protectie divina este si asta o forma de a “lupta” prin energie pozitiva, nu? In multe articole si sutinut aceasta ideea, iar in acela cu “lupta” exact opusul…la ce te-ai referit exact. Daca de fapt credinta.increderea/optimismul NU ne ajuta, atunci cum..cum te folosesti de acea enregie? Imi poti explica? Sper ca nu a sunat prea alambicat…:))
1 July 2010 ora 2:47 PM
Gata, acum imi dau seama ce am vrut sa zic.
In ‘Stapanii tinuturilor subtile’ am vorbit despre lupta la nivel energetic – insa expresia “nimeni nu va fi protejat crezand ca totul va fi bine si Divinitatea ne protejeaza” am folosit-o in alta parte, dar nici eu nu mai tin minte unde.
Insa stiu ce am intentionat sa transmit. E vorba de ideea de ‘a crede’. De ‘credinta’.
In general oamenii au senzatia ca ‘a crede in Dumnezeu’ ii scuteste de pericole intrucat ‘crezi’ ca cineva ‘mai mare’ te ‘protejeaza’. Dar e o ‘speranta’ nerealista – insa, fiind transmisa de la o generatie la alta fara a fi pusa sub lupa (cine isi permite sa se puna cu biserica ….???) functioneaza ca automatism. Si nu are nici o legatura cu realitatea.
Nu e vorba de ‘a crede’ in Dumnezeu ci de ‘a-L cunoaste’. Iar pana acolo e cale mult prea lunga…Si aici intram in niste discutii de ne prinde dimineata hihi De multe ori cand folosesc ideea ‘a crede’ e cu sensul de ‘a cunoaste’, ‘a fi avut deja experienta si a fi invatat din ea’. Insa , cum spuneam, limbajul ne limiteaza offf
Deci cunoasterea te protejeaza, da. Credinta oarba…mai putin. Cunoastrea folosirii energiei te ajuta – mai putin increderea, optimismul – acestea sunt ‘nivele de inceput’, sa le zic asa…