Comments on: Transformarea si iubirea de sine

By: Marius Stan

Marius Stan — Sun, 30 Jan 2011 15:21:52 +0000

Diana – ma bucur…asta e si scopul, sa intram mai profund inauntru, sa transformam constiinta si sa ii inspiram si pe altii…succes !

By: diana

diana — Sat, 29 Jan 2011 18:02:22 +0000

E minunat tot ce scri ma ajuti sa patrund in tenebrele subconstientului si sa ma inteleg mai bine pe mine si pe altii

By: Transformarea si Iubirea de Sine - Ursula Sandner – Your Daily Light Source

Sat, 07 Aug 2010 21:18:34 +0000

[...] Sursa Aici [...]

By: Andrei Loiso

Andrei Loiso — Sun, 25 Jul 2010 15:39:11 +0000

Iertarea aduce cu sine o senzatie de usurare,de eliberare pe care o simti atat emotional cat si fizic.O mare parte din persoanele care au parcurs procesul iertarii au relatat faptul ca s-au simtit ca si cum le-ar fi luat cineva o povara din spate sau din piept.
Vei stii ca ai iertat atunci cand nu mai simti emotiile asociate persoanei sau evenimentului respectiv, oricat de mult “ai incerca” sa le simti din nou.
Vei stii ca ai iertat atunci cand trecutul va fi pentru tine doar o lectie invatata,si nu o “fantoma care te banuie” facandu-te sa retraiesti ura si durerea si “sa-ti intunece in continuare viata”.

By: Ishtar

Ishtar — Sat, 24 Jul 2010 14:07:10 +0000

Acest subiect ma preocupa de mult timp. Iertarea. Nu stiu cum sa gestionez acest aspect, acest …sentiment.
Nu stiu nici sa-l recunosc.

Ce-ar trebui sa simt ca sa stiu ca AM IERTAT? ca sa stiu ca m-am iertat pe mine pentru vorbele nesabuite si grele pe care i le-am adresat tatalui meu si caruia nu mai am cum sa-i cer iertare pentru e deja prea tarziu, degeaba spui ca-ti pare rau in fata unui mormant ??

Cum sa ma iert pe mine pentru neglijenta de iubi nebuneste o persoana nepotrivita care ulterior mi-a facut si mult rau ??

Ce-ar trebui sa simt ca sa stiu ca i-am iertat pe cei care mi-au facut mult rau ? cum sa ma eliberez de veninul durerilor si nedreptatilor din trecut ?
Simt uneori ca ma prabusesc sub greutatea intrebarior mele si a eforturilor de a deveni un om bun si nu mai am nicidecum puterea de a merge mai departe, de a privi viitorul in fata.

Simt ca mai am atat de mult de lucrat pe calea trezirii constiintei mele, mai am atatea de lucrat la sufletul meu incat……parca nu mai imi vine sa fac nimic si sa “lenevesc” pur si simplu, sa las sentimentele de ura si durere sa-mi intunece in continuare viata, stiind ca oricum ma aflu mult prea departe de implinirea si perfectiunea spirituala……

By: angela

angela — Wed, 21 Jul 2010 11:01:55 +0000

excelent articol !

By: Marius Stan

Marius Stan — Wed, 21 Jul 2010 07:15:10 +0000

Alex – m-am gandit la mila mai mult in sens oarecum apropiat de compasiune (adica situatii in care am suferit si n-am gasit vreo solutie sa iesim din asta…). E vorba de ceva trecut – eu n-o percep ca pe ceva negativ – cand eram mai putin constienti (poate in coplarie)si ne era mila de altii pentru anumite lucruri, e posibil ca si noi sa fi fost in astfel de situatii si sa simtim la fel si pentru noi. Dar nu e obligatoriu sa se intample pentru toti la fel…

Pentru mine, de exemplu, pot gasi situatii in viata mea in care sa simt asta, fara a-i da conotatie negativa – altii poate nu…

Andrei – da, sunt metode diferite, insa cele ce merg direct pe subconstient (hipnoza ta, anumite meditatii si altele) sunt, zic eu, mai rapide si eficiente. Cu cat intri mai profund in stari joase ale creierului cu ata rezultatul e mai bun…Atunci chiar ca e ceva ‘miraculos’ si spontan…

By: Alex

Alex — Wed, 21 Jul 2010 05:38:17 +0000

De ce iubirea de sine cuprinde si mila de sine? Nu este mila un sentiment negativ? Eu unul asa o percep. Cand simt mila pentru mine (si de obicei imi suprim acest sentiment), in nici un caz nu ma simt mai bine, ba din contra. Accept ca am gresit, inteleg ca trebuie ceva schimbat, poate ca nu stiu exact, inca, cum sa ma iert, dar niciodata nu merg spre sentimentul de mila de sine. De ce? Pentru ca optimismul pe care il afisez si incerc sa mi-l imprim in subconstient nu-mi da voie sa simt mila. Explica-mi, te rog, ratiunea acestui sentiment.

By: Andrei Loiso

Andrei Loiso — Tue, 20 Jul 2010 13:54:06 +0000

Foarte bun articolul! Asa cum spuneam, nu ma mai mira “sincronicitatile” : aproape aceleasi idei prezentate de tine le-am regasit in aplicatiile hipnoterapiei prezentate de numerosi autori.Unul dintre acestia, Gerald Kein, spunea dupa 40 de ani de activitate ca in general problemele oamenilor provin in general din 3 directii : inabilitatea de a primi iubire, inabilitatea de a oferi iubire si inabilitatea de a te iubi de tine insuti.
Richard Bandler si-a rezumat intreaga filozofie intr-o fraza : “Libertatea este totul iar iubirea este tot restul”.
Se pare ca iubirea rezolva problemele.Si iertarea permite iubirii sa intre in viata noastra.
Restul este tehnologie : cum sa faci ca sa poti ierta si sa iubesti.
Din fericire la capitolul teorie stam bine : am inteles destul de bine unde vrem sa ajungem.Cu practica in schimb este ceva mai greu: cum, ce,in ce fel, ce sa alegem?
Eu m-as “inarma” cu un singur lucru : cu speranta de neclintit ca voi reusi.Suntem cu totii unici, asa este, iar fiecare are o anumita “aplecare” spre o anumita “tehnologie” transformare, fie ca se numeste meditatie, hipnoza,nlp,etc.
Si cred ca speranta poate fi daruita de cei care au reusit sa obtina rezultate, prin impartasirea experientei personale.Am observat din mai multe comentarii persoane care vor sa se schimbe dar nu au convingere, nu au speranta de neclintit ca vor reusi.Cred ca aceste persoane au nevoie de speranta, au nevoie sa primeasca forta exemplului celor care au reusit sa depaseasca o situatie similara.Au nevoie sa spere ca pot.Si cred ca atunci “miracolul” va aparea.