Imi place mult sa vorbesc despre viata, despre potential, despre calatoria interioara pe care cred ca suntem toti datori sa o facem. Imi place sa vorbesc despre relatii, despre scenarii, despre sufletele oamenilor si muzica din ei.
Coachingul m-a facut sa vad oamenii altfel, m-a vazut sa vad ceva extraordinar in fiecare persoana pe care o cunosc. De cele mai multe ori ele nu vad asta, nu constientizeaza comoara pe care o au in interior. Obiectivul meu este sa descopar cat mai multe comori si sa ajut cat mai multe persoane sa isi puna in valoare potentialul.
Ma tot gandeam cum as putea defini viata mea de acum, ceea ce fac acum cu atata pasiune si ma implineste, dar sa ii dau o definitie care sa fie cat mai aproape de sufletul meu dar sa fie si pe intelesul tuturor. Ei va spun ca viata pentru mine este ca un joc de puzzle.
Este un joc in primul rand pentru ca devenind prea seriosi, rigizi, uitam sa traim, uitam sa simtim, ajungand sa ne indepartam de noi. Viata este un joc pentru ca jucandu-ne putem sa ne redescoperim, jucandu-ne putem sa ne prostim, jucandu-ne ne dam seama de talentele pe care le avem, jucandu-ne putem vedea viata in culori.
De ce este un puzzle viata pentru mine?
Pentru ca e compusa din atatea planuri, dorinte, obiective, valori, comportamente, relatii etc. pe care reusesc sa le potrivesc si apoi sa trec la un alt nivel. Pentru ca reusesc sa am o viziune, o privire de ansamblu, dar reusesc si sa fiu atenta la detalii, la fiecare bucatica pe care trebuie sa o pun la locul ei.
Vad persoane care stau ani intregi pe un joc de puzzle si nu reusesc sa faca nicio schimbare. In primul rand au luat jocul prea in serios, apoi se incapataneaza sa potriveasca piesele acolo unde nu au ce cauta. Ba de multe ori se si supara de ce nu se potrivesc si stau acolo blocati. In mintea lor a ramas o singura imagine, un singur puzzle, o dorinta (personala, profesionala) neimplinita si aceea ii da peste cap.
Si pentru ca acel puzzle nu le iese, nu trec la un alt nivel sau daca o fac procedeaza exact in acelasi fel, aleg piesele care nu se potrivesc, uneori chiar strica acel puzzle sau pur si simplu renunta. Renunta la vise, renunta la sperante, renunta la planuri, renunta la relatii, in concluzie se pierd pe ei.
O data ce am descoperit cum sa rezolv puzzle-uri am simtit nevoia sa ii ajut si pe altii. Iubesc acele momente din sedinte cand clientul incearca sa ma convinga de ce anume o anumita piesa trebuie sa fie intr-un anumit loc dar nu se potriveste si cand sub indrumarea mea ajunge sa o puna acolo unde ii este locul.
Cand vad sclipirea din ochii lui, cand vad mirarea, cand vad cat de tare se bucura de aceea descoperire eu sunt fericita. Oare ce iti poti dori profesional mai mult decat sa ii ajuti pe altii sa isi implineasca visele, sa ii ajuti pe altii sa isi dea seama de potentialul lor, sa vezi cum clientii tai incep sa fie constienti de frumusetea lor interioara si incep… sa rezolve puzzle-uri.
Insa nu uitati: sa rezolvam un puzzle in viata noastra presupune sa fim deschisi, sa incercam, sa ne asumam responsabilitatea pentru alegerile pe care le facem, sa iesim din zona noastra de confort. Si uite asa visele devin realitate.
Pe data de 3 septembrie voi sustine un Workshop GRATUIT la Cluj Napoca despre cum putem aseza piesele unui puzzle in viata noastra. Detalii gasiti aici. Va astept cu drag!
14 răspunsuri
De cand tratez si eu, viata ca un joc… nu mai am stari psihice negative: frica de esec, anxietate, depresie, etc.
M-am inscris la workshop ;) abia astep sa mai invat ceva…
Viata, e un joc de puzzle destul de complicat, deoarece nu sti sau cel putin pe moment nu gasesti instrumentul necesar sa faci o schimbare.Nu intamplator unii oameni se complac in aceeasi situatie ani de zile,fiindca probabil nu stiu sa potriveasca piesele, sau daca stiu la un moment dat obosesc.Poate de aceea unii au nevoie de putin ajutor pentru a constientiza ca sunt importanti si pentru a trece la alt nivel.
Bucuria pe care o transmiti din inima celor care aunevoie, sau mai exact pentru cei de langa tine neconditionat, aduce cele mai mari satisfactii si cele mai profunde trairi interioare.
Sunt persoane in jurul nostru care printr-un singur gest, sau printr-un simplu zambet pot face pe cineva sa se simta bine,iar pentru a transmite”bucuria” si”linistea interioara” este nevoie doar sa daruiesti din inima.
Atunci cand meseria pe care ai ales sa o practici iti aduce satisfactii interioare e foarte important atat pentru tine ca persoana cat si pentru cei din jur sa mergi mai departe.
Atunci cand am primit articolul, scriam urmatoarea strofa si tin neaparat sa o adaug la acest comentariu:
Astept cu nerabdare, in taina ma gandesc
Ce vrea sa-nsemne oare, ceea ce eu traiesc.
Imi pun o intrebare si ite sa dezleg
Si nu stiu de ce oare…eu tot nu inteleg.
Fiecare din noi are nevoie de cel de langa el pentru a-si face viata cat mai placuta si pentru a trai cu „BUCURIE” in suflet.
@ Radu – multumesc de comentariu. Asa e, atunci cand iei viata ca un joc, stresul scade, vezi lucrurile cu totul altfel. Cand iei lucrurile prea in serios, tot ce ti se intampla incepe sa ia alte proportii, uneori catastrofale. Si foarte important cum spunea Covey, e important cum reactionam la evenimentele din viata noastra.
@Toma – te astept cu mare drag.
@Adela – foarte frumos ai scris si superbe versurile. Atunci cand faci ceva cu placere te umpli pe interior si simti nevoia de a darui. Puzzle-ul vietii noastre e complicat, de fapt sunt mai multe pe care le „compunem” de-a lungul vietii. Atunci cand esti blocat iti trebuie o alta perspectiva, acesta e si sloganul firmei mele. Daca esti blocat poate vezi in fata ta un stalp sau o priveliste care nu te incanta, persisti acolo uneori doar stand, alteori certandu-te cu ea, alteori fortand piesa din puzzle ca ea sa se schimbe. Ce ai nevoie atunci? Ai nevoie poate doar sa faci un pas si sa te uiti in alta directie, poate fi chiar atat de simplu. Acel pas il poti face singur sau aia nevoie de ajutor ca cineva sa te traga sa vezi si altceva. Atunci ai revelatia, atunci poate gasesti si piesa lipsa.
Multumesc pentru comentariu.
Viata e un puzzle. Il deschizi si incepi sa te joci. Prima data asezi piesele asa cum iti vin la mana. Dupa ce ai terminat, faci doi pasi inapoi si iti privesti opera. Vezi ca nu se potriveste, ca piesele care se afla una langa alta nu au aceeasi culoare, ca nu au acelasi desen,ca ele una langa alta nu inseamna mai nimic. Si atunci desfaci toate piesele si le asezi din nou, avand mare grija ca fiecare dintre ele sa se potriveasca cu cele de alaturi. La sfarsit, faci iar doi pasi inapoi si iti admiri opera. Esti multumit, intregul reprezinta ceva, esti fericit. E un joc. Un joc al vietii. Cine stie sa refaca imperfectiunea initiala, are sanse sa fie fericit. Cine nu are puterea de a reface un puzzle imperfect, are soarta imperfectiunii permanente si suferinta imperfectiunii permanente.
Un articol interesant care m-a pus pe ganduri.
Urmaresc de mai mult timp articolele publicate pe Empower si in special articolele postate pe blogul personal.
As dori sa aflu mai multe informatii despre o eventuala consiliere psihologica cu dvs. si daca aceasta se poate face in Bucuresti. Astept cu nerabdare detalii pe adresa personala de e-mail mentionata mai sus.
Va doresc mult succes pe viitor si astept cu interes fiecare articol publicat!
@marin – Asa-i ce metafora frumoasa… si cate nuante poate lua aceasta metafora.. un curcubeu.. Uneori se mai intampla sa amesteci puzzlurile, viata personala cu cea profesionala etc. si te trezesti ca iti e tot mai greu sa le gasesti. Iar detasarea de care vorbesti e esentiala, fara aia nu vom reusi sa ne indeplinim visele… devenim atat de atasati de „probleme” incat solutiile/piesele de puzzle pot sa zburde pe langa noi, pot sa ne strige si noi nu le vedem. Cand facem un pas inapoi, cand ne detasam, atunci acestea parca ne trag cu ochiul. Doar trebuie sa fim PREZENTI. Nu trebuie sa cautam perfectiunea.. ci trebuie sa cautam implinirea care uneori poate fi si intr-o bucatica de puzzle pe care ne bucuram ca am gasit-o desi saraca e cam stearsa si obosita. :) Insa e bucatica noastra si suntem fericiti ca am gasit-o.
@Helen – Multumesc mult pentru aprecieri. Va rog sa ma contactati, aveti adresa mea de email pe site. In acest mesaj nu vad o adresa de email mentionata. :(
Vreau sa va multumesc pentru interesul aratat workshopului „Viata TA ca un joc de puzzle”. Intr-un timp foarte scurt, adica luni la amiaza, articolul aparand duminica, nu am mai avut locuri pentru workshopul din data de 3 septembrie. Pentru ca nu vreau sa dezamagesc pe nimeni :(, am sa mai tin un workshop in luna septembrie, unde mai sunt f putine locuri. Si de asemenea daca va mai exista un asemenea interes voi tine un workshop despre puzzle-uri o data pe luna in Cluj Napoca. Cei din alte localitati ma pot contacta si poate reusesc sa ajung si la ei. Stiu ca pentru multi Clujul e departe. :)
Inca o data multumirile mele pentru interes si ma bucur sa stiu ca lumea e interesata sa rezolve puzzle-urile din vietile lor si sa iasa din zona de confort. As folosi un slogan acum.. dar din pacate s-ar putea sa fiu acuzata de Pro TV. Dar stiti voi la ce ma refer. :)
Buna, Delia
Si eu sunt intr-un „dead end” in momentul asta si modul tau de abordare a vietii mi se pare interesant, adevarul e ca de multe ori ma incrancenez prea tare…Deci, cand o sa ai un workshop in Bucuresti, sa ma anunti, te rog!
Multumesc. O zi frumoasa!
Buna Oana,
M-am decis sa vin si in Bucuresti in noiembrie. Te rog sa imi trimiti un email, gasesti adresa pe site, pentru ca apoi sa te tin la curent cu detaliile. Multumesc pentru interes!
Felicitari pentru ultima reusita.
Ai pus
Ai pus in oameni bucati asezate;
Liniste, bucurie pe apucate,
Un PUZZLE frumos ai reusit,
Pentru ca tu asa ai dorit.
Suflete fine ai adormit,
Plutiri frumoase ai oferit,
Cu dragoste multa ai impaturit…
Pachete din iubire ai alcatuit.
Dorinta ta e si a mea,
Praf frumos dintr-o mica stea;
O cale lina si cristalina
Un cant melodios de mandolina.
In pasi vioi sa mergi mereu
Si sa transformi orice ateu,
Iubirea ta sa daruiesti …
Iubirea lor sa o primesti.
Multe reusite in inimile micilor omuleti frumosi de langa noi.
Cu drag, Adela.
@Adela – Multumesc din suflet. M-ai lasat fara cuvinte!
Pentru cei interesati, workshopul se va tine si la Bucuresti in data de 19 noiembrie. Detalii aveti pe site. Gandurile mele bune merg spre voi!