Vorbind aceeasi limba
In diversele contexte in care am fost pus in viata mea mi-a placut foarte mult sa ajung sa comunic cat mai bine cu cei din jur. Da, fie ca este vorba de familie, de colegii de la scoala sau locul de munca, de participantii la un training sustinut de mine, de amici sau doar de niste oameni cu care ajung sa vorbesc la diverse intalniri imi propun ca procesul de comunicare sa mearga cat mai bine.
Si asa cum stim exista si multe carti, multe teorii, iar din fiecare mai avem cate ceva de invatat. De curand insa am descoperit o abordare pe care o agreez mai mult decat oricare alta.
Este o abordare care aduce in prim plan niste limitari foarte clare pe care le consider vitale in a ne ajuta sa gasim mai usor raspunsul la intrebarea: “De ce oare nu pot sa comunic deloc cu aceasta persoana?”. Da, este util sa cautam tot timpul solutii pentru a comunica mai bine, dar ce se intampla atunci cand nu reusim? Atunci trebuie sa constientizam unde ne situam in viata ca si interlocutori.
Este in acelasi timp o abordare generala care cred eu ca incorporeaza foarte multe dintre micile teorii de comunicare si motivationale. Mi se pare foarte important sa luam in considerare teoriile motivationale cand vorbim despre comunicare pentru ca ele au de fapt si de drept in spate nevoile. Iar nevoile sunt intr-un fel cele care ne guverneaza existenta si ne dicteaza incotro sa o luam.
Aceasta abordare subliniaza patru nivele de dezvoltare ale oricarui individ si faptul ca in momentul in care doi oameni comunica, pentru a vorbi aceeasi limba, este necesar sa aiba aceleasi nivele dezvoltate. Mai jos sunt aceste nivele si cateva cuvinte cheie atasate fiecaruia dintre ele:
- Fizic – existential, supravietuire, sanatate
- Mental – cunostinte, educatie, ego
- Emotional – deschidere, pasiune, implicare sufleteasca
- Spiritual – credinta
Haideti sa ne uitam acum la un exemplu.
Un preot comunica despre credita in Dumnezeu si puterea lucrarii divine cu Dan Puric (care se stie ca este o persoana credincioasa si pentru care Dumnezeu inseamna foarte mult). Acelasi preot isi propune sa abordeze aceeasi tema cu un ateu, o persoana care in viata ei nu a inteles ce inseamna credinta si nu a experimentat-o si nici macar nu are vreo intentie de a merge in aceasta directie.
Credeti ca va fi vreo diferenta in felul in care comunicarea va decurge, in intelegerea mesajului si calitatea feedback-ului oferit?
Va las sa va ganditi…
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
16 comentarii
pagini de comentarii: [1] 2 » toate paginile
pagini de comentarii: [1] 2 » toate paginile
noi suntem la datorie la Bucuresti 
Loading ...
16 February 2009 ora 11:16 PM
Super provocare!
Ai avut vreodata senzatia ca vorbesti cu un zid? Ok, ce ai tu in comun cu zidul? Iata un punct de start…
Poate, una din zilele in care am fost foarte implinit a fost cand am stat de vorba cu o doamna in piata, la mine la Bragadiru…
Sigur putem gasi ceva in comun cu oricine… Putem sa vedem ceva din noi la oricine…
De-acolo curge…
ps. am mai invatzat ca intuitia e ca un fel de access la un butoi infinit de informatii. Esti conectat la partenerul tau de comunicare, esti conectat la tine si deci la butoi, si zdrang, vi cu ceva ce e in comun cu persoana — aparent zid.
Carcasa zidului s-a data la o parte, si iata suntem in plin contact, comunicam…
i
17 February 2009 ora 12:20 AM
Interesant
Si sunt deacord cu tine ca putem deschide conversatii cu mai oricine!
Intrebarea mea este daca tu crezi ca putem sa fim in plin contact si sa comunicam autentic cu oricine? Te intreb pentru ca eu nu spun daca preotul nu are ce discuta cu ateul sau un bogatas nu are ce discuta cu un cersetor (http://www.musat.com.ro/2009/02/13/istoria-unui-semn/)
Provocarea mea se refera mai degraba in a sesiza difentele, pordnind de la premisa ca vrem nu vrem ele exista.
17 February 2009 ora 6:42 AM
Sa-mi fie iertata indrazneala…
Exista si treapta de cauzalitate… de intelegere…
Folosim cuvantul ‘intelegere’, dar doar ca pe un liant. De fapt lucrurile stau putin altfel.
Am mai intalnit expuneri ale celor 4 nivele – mai ales la americani. Unde expunerile lor merg mana in mana cu interesele. Invart lucrurile astfel incat aproape nici nu-ti dai seama ca interesul nu este ca omul sa inteleaga decat strict, la obiect, ce vor sa spuna cuvintele, expunerea momentana.
Exista o traditie de intelegere la europeni. Nu o veti gasi des. Dar ea chiar exista. Romanul VREA SA INTELEAGA, pentru el lucrurile stau altfel. Nu e usor sa faca fata azi avalansei cotidiene, de aceea incepe sa se obisnuiasca sa ia totul de-a valma, punandu-si intrebari putine si usurele. Dar multi nu sunt asa, si observ din ce in ce mai multi tineri care schimba la un moment dat directia, dorind sa inteleaga. Doar sa fie si cine sa le explice. Macar putin, pe urma vor intelege chiar din cele pe care le simt.
Vorbim aceeasi limba – dar ne intelegem putin.
Am vrea sa ne intelegem total, de la inceput, si fara sa facem efort. Unii raman in mod expres la frontiera usurelului, ca englezii cu discutia asupra vremii, de frica ca nu cumva lucruri mai profunde sa nu fie intelese, sa fie interpretate gresit. Zicem ca vorbim aceeasi limba… dar nu e chiar asa. Intelegi omul care face ce face, dar nu esti de acord sa il incurajezi, si el zice ca nu te-ai inteles cu el… De fapt chiar nu apare intelegerea, pentru ca nici nu se face efort de intelegere.. Zici: ce sa-mi mai bat capul, ca tot n-o sa inteleaga??!!
Nu e chiar asa…
Aceasta este treapta de cauzalitate.
Dar vorba celui ce dispretuieste: poporul nu trebuie sa gandeasca, el trebuie sa munceasca…
Oare??!
17 February 2009 ora 9:19 AM
Depinde de cei implicati in comunicare si de motivatia pe care o au in aceasta comunicare.
Sunt oameni complet diferiti care comunica foarte bine deoarece exista respect reciproc, cauta sa se inteleaga unul pe celalalt, sa invete unul de la celalalt si pentru ei a fi diferiti inseamna a progresa impreuna.
Sunt oameni asemnatori pentru care comunicarea si intelegerea reciproca nu sunt importante. Si comunicarea este nula.
17 February 2009 ora 1:08 PM
Salut Mihail & Friends,
Foarte interesant cum ne construim comunicarea si care ne este focusul…
Eu, caut ceva in comun… tu cauti diferente… fara ca asta sa fie nicicum, doar demonstreaza ca suntem diferiti, asa cum sunt diferite amprentele noastre.
daca te uiti la raspunsurile noastre (Chris, Flor) urmareste focusul si perspectiva din care vine fiecare
dintre noi…
Flor, eu comunic usor pentru ca ma simt bine cand fac asta… Ma intreb daca ma simt bine, pur si simplu, fara sa fiu atasat de vre-un outcome, oare imi e comunicarea nula?
Chris, daca ai rezuma intr-o propozitie toata scrierea de mai sus, cum ar suna?
cu bine si sunteti speciali,
i
17 February 2009 ora 1:27 PM
FIECARE OM MERITA MULT MAI MULT BINE DECAT OFERA!!!!!!!
17 February 2009 ora 2:10 PM
Comunicarea poate fi intre oameni asemanatori sau intre oameni diferiti.
Fiecare tip de comunicare isi are farmecul ei, specificul ei.
Important este sa existe comunicare intre cei implicati.
17 February 2009 ora 10:25 PM
Chris, cand scrii un rand incep si eu sa pricep…
Iti multumesc ca ai umor… 
Flor, imi place cand zambesti… zambeste mai des…
o sa-ti fie usor si sa comunici…
Apropos de zambet, eu simt cand cineva zambeste in cealalta parte…
18 February 2009 ora 1:47 AM
@ Cristina – imi place cum ai rezumat
Ideea cu binele oricum cred ca este ceva de genul “tu doar da si nu te gandi la ce o sa vina inapoi pentru ca poti sa fii sigur ca va veni mult mai mult” 
@ Florina – da, asa este comunicarea (la orice nivel) este un lucru fermecator si plin de viata, plin de energie vie
@ Ioan – eu caut asemanarile (asa cum am scris la inceput de post), dar vezi tu la un moment dat constientizarea diferentelor te poate ajuta sa vezi ca asemanarile nu mai sunt suficiente si trebuie sa facem ceva mai mult. Tu ce faci cand asemanarile nu mai sunt suficiente (sunt sigur ca ai fost in situatii din astea in viata ta
)?
18 February 2009 ora 11:15 AM
Da, da, sunt plina de umor, mai ales yin-yang, cand vecinii isi pun termopane ‘noaptea pe la 3′
!!! Ca acum, cand stau acasa cu 19/12 tensiune!!!
Mihail, chestia asta a aparut printre lacrimi cu cativa ani buni in urma, cand aveam un director ucigas de suflete sensibile si o sefa care se pare ca nu stia nici macar ce inseamna delicatete, gingasie, sensibilitate.. Se strecura in sufletul meu insistent acel ‘Du-te…’ si m-am oprit. Cineva de acolo, de sus, strecurase in sufletul meu propozitia asta… Am scris asta pe usa fisetului (si acolo a ramas, de ani buni). Macar doar si sefa mea de atunci a vazut. De atunci nu a mai tipat niciodata la mine. Pe urma a plecat. Si acum vine cu pateuri din cand in cand si vb cu mine, privind peste umarul meu hartia aceea ingalbenita de timp si de praful terfeloagelor…
Pentru unii asta e comunicare: impunerea respectului prin frauda sufleteasca. Zici: merita ei mai mult??!! Zici: cine cerseste respectul este demn de tot dispretul… Dar poate ca nu. Poate ca daca sufletul vorbeste frumos, mintea se deschide si ea, spiritul se inalta si deschide harurile lumii… Poate ca lumea tanjeste dupa haric mai mult decat vrea sa recunoasca.. Poate asa e pusa ea sub lacat, sa-l sparga si sa se elibereze de porti nespuse..
Daca ai sti ca Dumnezeu nu baga criminalii in iad, ci le da BINE, BUN mult.. cu atat mai mult cu cat fac mai mult rau? Ca sa nu se obisnuiasca cu raul… ci cu binele?? Sa uite sa faca rau, pana cand raul nu mai exista in sinea lor?? Ca sa vorbim cu totii aceeasi limba??!!
Ce parere ai avea despre o astfel de comunicare??