Tu iti compari viata cu a celorlalti?
Cat de des compari lucrurile din viata ta cu cele din jurul tau, cu relatiile pe care le vezi mai frumoase, cu vieti pe care le vezi mai bogate si mai interesante decat este a ta, cu joburi mai bine platite si mai provocatoare fata de jobul tau, cu parinti mai faini, mai culti, mai prietenosi decat ai tai?
Care este nevoia din spatele acestei comparatii si la ce te ajuta?
Raspunsul este la tine. O posibila nevoie ar putea fi convingerea ca ceea ce ai tu este mai putin valoros, mai putin semnificativ. Sentimentul acesta de lipsa pe care incerci sa-l identifici comparand poate fi generat de o nerecunostinta si nemultumire pentru ceea ce ai deja. Poate ca esti intr-o goana nebuna de a obtine lucruri, relatii, prietenii pe care le au ceilalti si odata ce le obtii isi pierd valoarea in proprii ochi pentru ca abia acum ai timp sa te intrebi daca ceea ce ai te face cu adevarat fericit.
Sentimentul de valoare pentru lucrurile, relatiile si reusitele din viata ta il dai in primul rand tu. Tu decizi care este importanta si valoarea lor si cred ca de cele mai multe multe ori aceste valori sunt direct proportionale cu cea a propriei valori personale, a masurii pe care ti-o dai tu tie, a respectului pe care il ai fata de ceea ce esti.
Pentru alte persoane, bucuria si respectul pentru ceea ce au dobandit de-a lungul vietii sunt validate de o recunoastre sociala si nu una personala, individuala. Cu alte cuvinte cauti in jurul tau “sabloane” confirmate si bifate de cei din jurul tau. Prin comparatie cu ele, iti dai acceptul sau refuzul pentru ceea ce ai. Tu cum iti evaluezi viata? Cat de mult conteaza cei din jur ca sa te poti bucura de ceea ce ai?
Am realizat cat de gresit este sa compar oamenii din viata mea cu cei “noi” carora, prin prisma faptului ca nu-i cunosc bine, le pot atribui prin proiectii aiuristice tot ceea ce nu gasesc la “oamenii mei”. Ironic vorbind, reteta este extrem de simplu de aplicat: ma concentrez asupra defectelor oamenilor din viata mea si apoi caut calitatile opuse acestor defecte in persoane “noi”.
Cel mai rau este atunci cand vad ca oamenii “noi” au propriile lor defecte pe care evident, nu am avut timpul necesar ca sa le pot descoperi. Sau atunci cand descopar ca acel om pe care mi l-am imaginat aproape perfect are o casnicie in colaps sau traieste in minciuna de ani de zile.
Extrem vorbind, poate fi vorba de o prostitutie mentala. Iti vinzi crezul in oamenii tai, in viata ta, in ceea ce ai tu si este numai al tau. Si apoi il oferi de bunavoie unui om “nou”, unei situatii de viata catre care tinzi, doar pentru ca omul cel “nou” ti-a dat poate mai multa atentie intr-o seara sau a pomenit de melodia ta preferata. Sau doar pentru ca are cei mai albastri si frumosi ochi pe care i-ai vazut, lucruri care te fac sa crezi ca el este acel lucru special care, daca il vei avea, te va face sa te simti cu siguranta intregit si complet.
Comparatiile aduc cu sine o abordare oarecum comunista a noastra si a oamenilor cu care interactionam: aplicand aceleasi filtre, asezam povesti de viata diferite pe acelasi nivel mental si uitam ca suntem diferiti, unici si nu avem de ce sa ne comparam.
Atunci cand compari situatii de viata diferite cu resurse diferite si traiectorii diferite compari mere cu pere. Oare nu ar fi cu mult mai usor daca te-ai compara tu cu tine? Tu cu ceea ce stii si crezi ca poti deveni, situatia ta de viata prezenta cu cea pe care ti-o doresti, cea catre care tinzi, cea pe care o poti construi asa cum stii si vrei, astfel incat sa te poti bucura de ea si dupa ce o obtii.
Ce astepti sa gasesti cand faci comparatii intre iubitul tau actaul si colegul tau de birou care este mai atent, mai curtenitor si plin de zambete? Cand te raportezi la exterior si nu la tine, de unde gasesti resursele necesare ca sa poti sa cresti, sa ajungi acolo unde iti doresti? Le-ai gasit vreodata in exterior? Daca da, cat de semnificative au fost schimbarile pe care le-ai facut? Ce impact au avut pentru viata ta?
Cum este pentu tine gustul ca tu, viata ta, lumea ta, visele tale sunt mai prejos decat ceea ce sunt si au altii? Pentru mine este un gust amar si lipsit de frumusete pentru ca pierd recunostinta, bucuria si mai ales linistea pentru ceea ce mi-a oferit deja viata.
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
Loading ...
19 September 2010 ora 11:39 AM
Felicitari Alina pentru articol si pentru modul in care l-ai abordat.
“Atunci cand compari situatii de viata diferite cu resurse diferite si traiectorii diferite compari mere cu pere.” Ai pus punctul pe i.
Ca si completare, societatea ne arata cu degetul modele si ne invata sa le urmam si sa ne identificam cu ele. Noi actionam in acest fel, obtinem cate ceva din ce detin aceste modele, apare o pseudo-motivatie care ne ofera elan sa continuam sa le copiem, dar finalizam prin a ajunge frustrati, deoarece fiecare este unic si nu avem cum sa ne suprapunem in totalitate peste aceste modele.
Fiecare are experientele sale de viata, trecutul sau din care a invatat si si-a construit personalitatea, deci fiecare are in interior propriile resurse unice si diferite fata de ale celorlalti. In consecinta, comparatia cu ceva exterior fiintei noastre nu-si are rostul, conduce pe termen lung la adancirea problemelor si la cresterea nivelului de insatisfactie.
Ca solutie, consider utila cea in care fiecare din noi isi descopera propriul vis/pasiune si il/o urmeaza, concentrandu-se pe fiecare detaliu, pe fiecare pas si pe componenta ecologica. Si incearca sa capteze feedback (interior,exterior) pentru a-si ajusta in permanenta comportamentul in vederea atingerii acestui scop nobil.
Zi minunata !
19 September 2010 ora 12:24 PM
“Prima impresie asupra celuilalt se formeaza prin comparatie cu propria persoana; de aceea este imperfecta.Prin evaluari repetate si multiple raportari la altii¸ cunoasterea celuilalt se apropie de adevar…uneori,a ramane la prima impresie, inseamna sa crezi intr-o iluzie..”
19 September 2010 ora 12:33 PM
Foarte util articol, multumesc. M-a pus serios pe ganduri.
19 September 2010 ora 4:23 PM
@Joshua, multumesc pentru post: Da, comparatia intre tine si ceilalti te ajuta in prima instanta sa vezi cu cine ai de-a face, daca sunt puncte comune sau nu, sa-ti alegi viitorii prieteni, etc. Eu vorbesc despre comparatia intre ceea ce ai tu fata de persoana de langa tine si de a ajunge sa nu mai apreciezi ceea ce ai, prin comparatie cu “exteriorul”.
Daca ceva ce ai nu te multumeste, asta o stii cel putin cu un pas inainte de a face comparatii mentale, raportandu-te la tine, la resursele si la nevoile tale.
@Eleonora: Buna Eleonora! Ma bucur ca am reusit sa te pun “serios” pe ganduri
! Faine poeziile tale 
!
19 September 2010 ora 4:32 PM
@ Catalin: Buna Catalin! Multumesc pentru comentariu! Imi place foarte, foarte mult ce spui! Mai ales “solutia” de la final: incercand sa ne gasim un vis, o pasiune si raportandu-ne constand la el, ne setam un “barometru” intern si scapam de comparatiile dintre noi si ceilalti.
Visul asta poate sa nu fie neaparat o actiune in sine, sau un job sau business personal, etc. De exemplu, ar putea fi, visul de a ne trai viata frumos si de a fi fericiti:). Si raportat la acest vis, ne putem intreba daca suntem fericiti comparandu-ne mereu viata cu a altora si daca in felul asta ne urmam visul sau ne indepartam de el. Zi faina!
19 September 2010 ora 9:36 PM
inca ma compar….insa nu o mai fac privind de jos in sus ci egal, detasat si cu admiratie spre oamenii pe care ii consider mentori sau modele, fara sa mai uit ca ceea ce e model pt ei, sau cum si-au construit altzii drumul poate fi total nepotrivit pentru mine.
cand am fost pregatita sa accept ca mi-e bine cu mine, ca in fiecare zi cresc si invatz, am renuntzat sa-i mai condamn pe altzii ca se interpun intre mine si visul meu (si ne iluzionam o vreme si cu asta…)si am renuntzat la autosabotare.A fost una dintre cele mai mari victorii ale mele.
Felicitari pt articol
20 September 2010 ora 9:36 AM
@Irina: Buna Irina, frumos spus “am renuntat la autosabotare”. Multumesc pentru comment si zi faina!
20 September 2010 ora 9:52 AM
Excelent articol. Comparatia cu altii e buna doar ca sa te motiveze sa te autodepasesti, nu sa-i invidiezi sau sa ajungi ca ei…