Ranile din iubire
M-am gandit de foarte multe ori la acest subiect extrem de delicat. Cred ca toti am suferit in iubire, exista si vorba aceea: “daca nu suferi in iubire inseamna ca nu ai iubit cu adevarat”. V-ati intrebat de ce ranile din iubire dor asa de tare?!
Eu cred ca o relatie de iubire ne provoaca din toate punctele de vedere dar in primul rand ne obliga sa ne uitam in adancul sufletului nostru, iar reactiile noastre intotdeauna au un ecou in cel de langa noi si acel ecou arata de fapt cine suntem. Ajungi astfel sa te cunosti pe tine cu adevarat.
Relatiile de iubire ne spun de cat de maturi suntem din punct de vedere spiritual
Iar iubirea adevarata vine atunci cand noi suntem pregatiti spiritual pentru a o primi. Celelalte relatii care ne-au dezamagit ne ajuta sa ne descoperim si astfel sa ne maturizam, reusind apoi sa pretuim si sa intretinem o relatie care sa ne aduca implinire.
M-am gandit oare de ce ma doare o anumita reactie a prietenului meu?! Pentru ca aceea reactie trezeste in mine o rana mai veche. Spre exemplu, daca prietenul meu era furios pe mine trezea in mine frica de a nu fi respinsa. Din aceasta teama ajungeam sa ma inchid in mine si sabotam relatia.
Exemplele pot continua, nu exista retete pentru ca fiecare reactionam in functie de ranile vechi pe care le avem. Dar, revenind la exemplu, daca realizezi ca poti face fata fricii de a fi respins, vei reusi sa faci fata si supararii lui.
Si totusi cum vindecam o rana din iubire?
Vom reusi sa o eliminam vreodata? Cred ca nu. Reusim insa sa scadem influenta ei asupra noastra sau mai bine spus reusim sa ne ridicam deasupra ei, sa privind experienta dureroasa din alta perspectiva chiar daca ceva ramane acolo.
Se spune ca e nevoie de timp ca rana sa se vindece, e nevoie de timp de fapt ca sa poti privi detasat ceea ce s-a intamplat, sa vezi care a fost mecanismul ce a declansat reactiile pe care le-ai avut sau pe care le-ai starnit la celalalt sau de ce anume ai atras acel gen de persoana in viata ta.
Daca nu reusim sa facem asta, ajungem din nou intr-o relatie similara. Si uite asa primim o lectie care de cele mai multe ori ni se pare dura, dar daca nu o invatam va trebui sa o repetam la nesfarsit pana pricepem. Asa functioneaza legile vietii.
Ce ar trebui sa facem cand suferim din dragoste?
Intai sa ne acordam un timp pentru a plange, pentru a fi tristi, un timp pentru a sta de vorba cu noi si a intelege ce s-a intamplat. E un timp pentru maturizare de care avem nevoie. Acest interval de timp difera pentru fiecare dintre noi. Invatand din lectiile dure primite vom fi pregatiti pentru a primi iubirea adevarata.
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
17 comentarii
pagini de comentarii: [1] 2 » toate paginile
pagini de comentarii: [1] 2 » toate paginile
Lumea inca n-a ajuns la un grad destul de inalt de...
Loading ...
14 May 2008 ora 11:38 AM
Se spune ca nu alegem de cine sa ne indragostim. Nu sunt total de acord cu acest lucru. In mare masura este alegerea noastra. Initial, supraestimam calitatile celeilalte persoane. Avem asteptari exagerate si astfel apar reprosurile si ruptura.
Doare. Sigur ca doare. Dar nu sunt de acord cu faptul ca mereu va durea intr-o masura mai mare sau mai mica.
Timpul poate rezolva multe. Dar nu si in acest caz. Momentul in care ne indragostim de o alta persoana este decisiv. Apoi ne intrebam cum am putut sa suferim atat de mult, cand viata e asa de frumoasa
.
Felicitari pentru articol, Delia!
14 May 2008 ora 4:59 PM
Multumesc Ovidiu!
As reformula, este alegerea noastra inconstienta, pentru ca atragem anumit gen de persoane in viata noastra. Cred ca ai intalnit si tu persoane care aveau parteneri care se asemanau, unii chiar si fizic. Sau persoane care desi au trait intr-o relatie abuziva, daca reusesc sa iasa din ea, aleg un partener asemanator.
E nevoie de timp sa te detasezi, sa stai de povesti cu tine, sa vezi in oglinda acel partener si sa te intrebi: Oare asta e ceea ce cred eu ca merit? Oare ce anume trebuie sa schimb la mine sa nu mai atrag astfel de persoane? Cand o relatie nu merge, primul impuls e sa incercam sa il schimbam pe cel de langa noi si sa il aducem la nivelul asteptarilor de la inceputul relatiei.
Legat de momentul in care ne indragostim de alta persoana acesta e intr-adevar decisiv, dar daca ne indragostim de acelasi gen de persoana la ce folos?! Vom suferi din nou. Inseamna ca nu ne-am invatat lectia si mai avem acolo de dat un extemporal.
Daca aceea suferinta din dragoste nu ramane acolo undeva, chiar daca bine izolata, uitam ce ne-a facut sa suferim si o luam pe acelasi drum.
Iar viata e atat de frumoasa si e pacat sa nu o traim frumos si armonios.
15 May 2008 ora 12:48 PM
D-zeu a a lasat in fiecare sufletel IUBIREA….liantul ce ne leaga pe toti si fara de care nu putem supravietui,copilasi mici fiind plangeam daca nu primeam o imbratisare si zambeam cand eram certati…..dar fiecare om mic a fost modelat intr-un alt mod sa creasca mare…si uite,asa iubirea a imbracat diverse forme..si de cele mai multe ori am observat,e altfel interpretata…si multi se pierd doar cautand-o intr-un stil impropriu sau personal…dar poate alti multi constientizeaza importanta ei…pentru ca fiecare o purtam intr-un fel sau altul,dar cred ca D-zeu ne-a lasat sa evoluam…fiindca facem parte din EL…aici vreau sa ajung,la evolutie si constientizare..mi-am dat seama de ce multi sufera din iubiri pierdute sau imposibile….mi-am dat seama atunci cand eu insumi intrasem in “libertate”dupa divort…si nu stiam ce sa fac cu ea…eram singura si vulnerabila si lipsita de afectiune..cand cineva m-a privit adanc in ochi,mi-a mangiat obrazul dand la o parte o suvita rebela,m-a imbratisat,mi-a daruit afectiune si m-a surprins cu mici surprize ce-mi daruiau bucurii..atunci,am crezut ca m-am indragostit,am crezut ca iubesc….dupa mult timp,dupa ce i-am marturisit cu sinceritate asta si el a disparut…am realizat ca de fapt imi daruise doar afectiunea de care aveam nevoie…asta realizez acum constient cand eu la randul meu prin comportamentul meu natural si firesc daruiesc afectiune…doar atat! si nu sunt inteleasa…si eu la randul meu nu ma pot atasa de nimeni…pt ca imi doresc sa ma indragostesc cu adevarat si nu reusesc….si stii de ce? pt ca eu nu stiu..poate ca tind spre perfectiune? sunt prea pragmatica si selectiva? sau poate doar D-zeu stie ca inca cel pe care il caut inca nu a venit…..oricum ,am invatat multe intr-un timp relativ scurt din viata mea,am invatat ca dragostea fizica si emotionala impletite impreuna pot face ca clipa si timpul sa stea in loc..daca stii sa te bucuri de fiecare particica din fiinta ta fara graba si nu numai pt.descarcarea trupului…si sa pretuiesti orice rasuflare ce o primesti..intr-o armonie desavarsita…cand celalalt poate simti mai mult decat un trup…,…si totusi,poate undeva gresesc,dar stiu ca am rabdare sa astept…si stiu ca nu pot da sperante desarte nimanui din teama de a nu provoca suferinte….asa ca…prefer sa spun mereu ca nu sunt promisiunea nimanui..dar pot fi promisiunea zilei de maine,sau poate a unei dimineti in care ma voi trezi langa o fiinta draga mie,o fiinta ce intradevar ma va face sa ma simt deosebita…indragostita de el..nu de iubire!
Cred ca trebuie sa avem grija ca un vis care e sperat sa devina realitate poate deveni usor iluzie…pentru ca putem fi indragostiti pur si simplu de miracolul din noi..numit VIATA
16 May 2008 ora 12:56 AM
Imi permit o parere: atragem persoane care ne-ar putea oferi ce avem nevoie in acel moment. Si asteptarile noastre se raporteaza la implinirea acestei nevoi de catre celalalt.
sau … dezechilibrata?
Oare, daca azi am nevoie de protectie, maine simt ca vreau doar un mic sprijin iar poimaine vreau sa fiu ca o “closca” inseamna ca sunt … trigama
16 May 2008 ora 9:01 AM
imi pare bine ca vad sfatul asta, sa acceptam suferinta pentru a ne maturiza
putini inteleg asta, cei mai multi incep imediat sa se implice in tot felul de lucruri ca sa uite, sau incep alta relatie pentru a nu mai suferi, urmand evident sa faca aceleasi greseli
16 May 2008 ora 9:20 AM
Gia, poti sa alegi si alte stari pentru a te maturiza. Ideea e sa observi cum te simti tu in starea asta de suferinta. Cat de mare, lata, grea si neagra este? Cat si pana unde iti serveste?SI CAND CONSIDERI CA AI DEVENIT MAESTRU SA PLECI DE ACOLO.
16 May 2008 ora 10:36 AM
Si cum isi atrage copilul de 6 ani violatorul?
Este o rana afectiva care il marcheaza intreaga viata, mai ales cand autorul este propriul parinte. Si care se poate vindeca, evident. Oprah a reusit. Cu costuri.
Si nu cumva intre ceea ce atragem si ceea ce se intampla pana la urma exista un spatiu de alegere? Intervalul liberului arbitru, al constiintei?
Exista mai ales teorii spirituale care pledeaza pentru neintamplatoarea intalnire cu calaul – karma ta, experiente trecute care au creat tipare ce dicteaza anumite scheme comportamnetale si atitudinale… chiar blesteme sau asa numitele “programe” de nefericire genetica prin care omul (continuator al unei neimpliniri ereditare) isi profeteste intalnirea cu calaul.
Dar…
Intre ceea ce atragi si ceea ce se intampla se afl aspatiul alegerii. Si atucni cauza ranii din iubire nu este cumva in neisnpirata folosire a acestei libertati de alegere? In punctul de viraj?
Acolo unde suntem pusi sa imbratisam ingerul sau demnonul din nou, ori sa rezonam cu ingerii sau demnii din celalalt?
Oare nu in acest spatiu se alege drama si nu in faptul ca atragem persoana nepotrivita?
Camelia Patrascanu
17 May 2008 ora 1:15 PM
Camelia,ma refeream la ranile din iubire. Exemplul copilului violat de propriul parinte este o extrema care nu cadreaza aici.
17 May 2008 ora 5:28 PM
Multumesc tuturor pentru comentarii!
Carmen Badica, in momentul in care suntem proaspat iesiti dintr-o relatie suntem cei mai vulnerabili, iar acest lucru se transmite. Sunt unele persoane care pot profita de asta si pentru ca in relatia pe care am avut anterior nu ne-au fost
satisfacute anumite nevoi, indragosteala vine repede. De aceea e nevoie de un timp pentru a intelege ce s-a intamplat de fapt, ce nu a mers si ce ti-ai dori de la persoana pe care o vrei langa tine. Asta inseamna sa ai din nou incredere in tine si sa nu uiti ca meriti sa iubesti si sa fii iubita.
Betty, atragem ceea ce credem noi ca avem nevoie. Suntem ceea ce gandim! Daca nu ne cunoastem bine, daca nu ne iubim in primul rand pe noi putem transmite mesaje gresite. Spre exemplu, spui ca vrei sprijin, dar poate tu esti o persoana care se descurca singura, care chiar se irita atunci cand cealalta persoana incearca sa o ajute. Legat de faptul ca atragi in functie de ce nevoi ai pe moment, as zice ca astea sunt mai degraba dispozitii, uneori suntem mai dragalasi, alteori mai retrasi in functie de multe evenimente care ni se intampla zi cu zi. Important e ca partenerul sa ni le accepte si sa ne iubeasca asa cum suntem noi.
Gia, e mai mult decat acceptarea suferintei, e vorba de intelegerea ei.
Carmen, exact asta am vrut sa spun. In momentul in care intelegi suferinta, ce e in spatele ei, ce mesaj are pentru tine, ajungi sa te maturizezi.
Camelia, strict legat de ranile din iubire, acel spatiu de care vorbesti poate fi timpul pe care ti-l acorzi pentru a te maturiza si a invata din experientele trecute. Daca faci acest lucru atunci si alegerile tale vor fi altele, daca nu o faci, vei persista in greseala.
18 May 2008 ora 2:04 PM
felicitari pentru pasii frumosi pe care-i faci! si pentru articol, bineinteles…